pleshoo.blogspot.ro Web analytics

miercuri, 30 decembrie 2009

De sarbatori.. criza mare..

In fiecare an auzim aceleasi cateva linii.. Iarna ne prinde intotdeauna pe neasteptate, brazii sunt tot mai scumpi, strazile sunt prea aglomerate, cozile prea mari la alimentara, primele mici sau de loc si lista poate continua. Spuneam intr-o mai veche postare ca nu ineleg cum de suntem nauciti de iarna atata timp cat din punct de vedere geografic suntem pusi in drumul zapezii de cand ne stim. Vorbeam si de trafic si de aglomeratie si am ajuns la concluzia ca romanul evita sa munceasca.. face rau.. noi umblam. Tema mea de azi se refera insa la problema cozilor. Toti cunoscutii mei au fost atinsi de criza financiara intr-un fel sau in altul. Mergi pe strada, cu mijloacele de transport in comun, prin parc si auzi pe toata lumea vorbind doar despre disponibilizari, taieri salariale, necazuri, nemultumiri etc. Aud, pe de alta parte, ca la Avatar 3D IMAX nu sunt bilete pana in ianuarie, Mall-urile sunt arhipline, la IKEA e coada permanent iar in hypermarket-uri e mai plin ca la cantina saracilor. Cum se face ca desi ne plangem cu totii de bani, reusim sa ne invartim de-un mall? Si de unde Dumnezeu bani de cumparaturi daca suntem asa de rupti in cur. Mi-am adus aminte de un banc mai vechi: ce face un moldovean cand nu mai are bani?.. schimba 100 de euro.. constat amuzat, ca am inceput sa ne aliniem si noi la politica asta, pentru ca altfel nu imi pot explica cum de la Carrefour trebuie sa iti lasi rand la coada cand intri ca sa nu fii nevoit sa ceri gazduire peste noapte printre rafturi. Daca intrebi trecatorii cum a fost la cumparaturi, raspunsul vine din spatele unui cos umplut peste limita: e greu.. bani putini.. am cumparat pe jumatate fata de anul trecut. Anul trecut erati cu furgoneta oameni buni? Sa trecem putin si la magazinele in discutie.. IKEA concediaza oameni pe motiv de criza desi vanzarile din Romania depasesc pe cele europene cu brio. Carrefour taie bugetele de publicitate desi magazinele nu fac fata valului de cumparatori. Toata lumea se strange in carciumile de fite unde se discuta lipsa banului. Daca mergi pe Dorobanti de exemplu, vezi clientii in vitrina ciorchine in toate restaurantele si cafenelele de lux discutand aprins despre minusurile contabile de peste an.. cel mai greu an de pana acum. Fiecare an devine cel mai greu. In timp ce plangaciosii de lux se scalda in deplorabile depresii, oamenii simpli, oamenii adevarati, cei care trag la jug ca boii lu' Grigorescu pentru portofelul TESA, pun sub brad un cozonac de 5 lei si cate o nuielusa pentru copii care o sa se culpabilizeze un an intreg pentru ca nu au fost suficient de cuminti. In cartierele muncitoresti a inceput sa se taie curentul ca pe vremuri, pe masa sarmalele sunt de post, vinul e la pet si in baie hartia igienica e roz si lasa urme. Pai daca asa stau lucrurile, zic ca daca ne-o fi rau, poate o sa ne fie totusi un pic mai bine..

marți, 29 decembrie 2009

La veterinar.. ca la Fundeni..

In ultimul an am avut tot felul de contacte cu spitalul romanesc. Am avut necazuri cu ai mei, cativa prieteni au ajuns in situatii delicate si in plus eu a trebuit sa imi refac unele analize. Suntem deja obisnuiti cu totii sa injuram guvernul, nivelul de trai, sistemul, programul la televizor si nu in ultimul rand spitalul.. spitalul la pachet.. cu asistente, doctori, conditii mizere de internare etc. Una din problemele de care m-am lovit in timp este varietatea de diagnostice pe care un pacient le poate primi daca nu se multumeste cu o singura opinie. In general, daca te duci la doctor si iti zice ca esti bine, bagi bucurie si sarbatoresti cu prietenii. Daca insa medicul de serviciu iti mai da trei luni.. trebuie sa mai consulti pe cineva pentru ca, de fapt, e atat de greu sa acceptam vestile proaste. Ei bine in momentul in care ne programam la un alt doctor incepe aventura.. cati absolventi de medicina atatea pareri. Din zece doctori, cu sapte mergi la groapa.. Restul e nesemnificativ. Am primit acum cativa ani asigurarea ca sunt pe val.. sanatos tun.. tensiune de astronaut, organe de fier. Un an mai tarziu eram pe masa de operatie.. ecografia initiala nu fusese citita bine. Eram posesorul a zece pietre cat bobul de fasole, indesate langa ficat in numita bila. In primavara anului trecut am ajuns la urgenta cu probleme de vedere, echilibru precar si tensiune 18 cu 14.. m-i se facuse rau la volan si venisem sa vad ce am. La camera de garda e un ghiseu mic unde se face triajul bolnavilor.. O gasculitza intepata ma intreaba ce am. Urmare a descrierii, imi recomanda aspirina cu paracetamol sugerand ca sunt ipohondru si ca mai mult de-o gripa usoara nu am putut.. o juma' de ora mai tarziu eram perfuzabil. Stim deja cu totii ca daca te operezi in Romania, sansele de reusita se micsoreaza considerabil, ca daca nu prestezi la asistente dormi in sucul pacientului dinainte si ca fara spaga nu urci pe nici o masa.. poate doar pe cea din bucatarie. Am auzit de situatii diverse: un bolnav de apendicita a primit o vasectomie, un altul a intrat pe masa baietel si a iesit fetita. Revenind insa la problema mea de azi, toata lumea se gandeste cu frica la o potentiala necesitate medicala. Fiecare doctor trebuie sa isi surclaseze antevorbitorii.. colegii de breasla. Trebuie sa fie cinci minute mai destept si atunci ce se intampla in sufletul pacientului isi pierde din importanta.. Uite asa ajungem sa ne uitam invidiosi la viata companionilor din regnul animal.. Ei bine ieri am dus cainele la deparazitare. L-am inscris la o clinica veterinara deschisa non-stop tocmai ca sa evit calatorii in necunoscut cand mi-e lumea mai draga. Doctorul care a facut in urma cu doua saptamani prima deparazitare si care l-a luat in evidenta , mi-a dat unele sfaturi: pana cand nu are toate vaccinurile facute (adica pe la 5 luni), nu trebuie sa iasa din casa cu nici un pret, exceptie facand vizitele la medic in vederea vaccinarii. Mi-a spus si ca micutzul e ok si da semne bune de viitor, mi-a recomandat macarea ideala si produsele de igiena canina cele mai bune.. Buuun. Am revenit dupa doua saptamani.. doctorul in discutie nu era de garda asa ca am intrat pe mainile unei domnisoare doctor foarte dragute cu care Alpha, cainele meu, s-a imprietenit imediat. Ma mananca in cur si intreb din nou cand pot scoate cainele afara..  imi zice scurt ca la doua saptamani dupa prima seria de vaccinari (adica la 3 luni), pot sa il tavalesc si in noroi. Stau perplex si pregatesc moneda.. cand doi doctori se cearta eu dau cu banul.. o sa scot cainele la trei luni.

Myth Busters: Vlad Craioveanu

Urmaresc constant campaniile de modele ale trustului Realitatea-Catavencu incercand o curiozitate mai veche de-a mea: chiar au efect asupra consumatorului asemenea campanii? Ideea e geniala.. Mari Romani, Anti-Mitocanie, Modele Romanesti.. structura excelenta, idei foarte bune. Cum ramane insa cu cei care pun in practica campaniile, cei care prezinta pe marii romani sau cei care sesizeaza mitocania? Am invatat de-a lungul timpului ca pentru a covinge trebuie sa fii convingator si pe dinauntru; caracterul, calitatile morale sau umane trebuie sa fie un model in sine. Ei bine in cazul de fata imi scapa ceva. Constat ca in Romania, un brand care fabrica audienta pe banda echivaleaza cu toate calitatile pe care le mentionam. Nu mai trebuie sa reprezinti nimic.. faci audienta.. esti bun. Sa luam cazul Vlad Craioveanu. Ne cunoastem de ceva vreme.. in ultimii doi ani am atins chiar o constanta in amicitia noastra. Oricati oameni mi-au spus ca nu sunt in corabia corecta am insistat in ai acorda circumstante care mai de care mai atenuante. descopar insa ca Vlad este si el implicat in campania pentru modele romanesti.
Sa vedem deci cine este Vlad Craioveanu.. Numele real, Tuluca, a disparut odata cu bunul simtz in momentul in care o porecla la plasat pe piata ca brand. Craioveanul care a patruns in media bucuresteana a devenit produsul unuia sau altuia.. o fabrica de audienta tip Howard Stern. Conceptul era nou in Romania asa ca ajutat din plin de oameni tradati ulterior, Vlad a dat drumul la treaba. Ajuns in Pro unde a invatat calcatul moralitatii in picioare. Scoala inalta in domeniu mancatoriei, tradarii, mizeriilor umane, recunoscut ca atare, Trustul s-a saturat la un moment dat de santajele preopinentului, de vorbele din targ si de prestatia olteneasca a craioveanului asa ca l-a dat afara. A ajuns in radio Guerilla unde il secondeaza inca pe Mihai Dobrovolschi. Brand-ul s-a alterat.. Craioveanu' nu mai poate face audienta de unul singur.  Am incercat sa ii propun o reteta noua. Incepusem sa pun pe picioare o televiziune on-line care avea sa improspateze segmentul media. Am reusit sa conving investitorii sa ii ofere un pachet interesant. Mai mult decat atat, desi comoditatea oferita de pozitionarea sa pe piata nu ii permitea sa vina la treaba, avea cel mai bun salariu si cele mai multe actiuni in firma. Statea acasa si trimitea arar cate un mail cu o idee.. Eu vin cand e gata tot.. till then.. va sustin moral. Dupa o vreme si-a insusit proiectul cu totul. Eu lansez televiziunea in ianuarie, intr-o alta formula, iar Craioveanu, dimpreuna cu un mafiot galatean si cu un securist insurat cu una din mainile drepte ale lui Boncea, pregatesc o forma proprie de produs on-line. Nu intru in alt tip de detalii dar nu pot sa nu remarc la romanul sadea, o consecventa uluitoare in a face albie de porci pe toti cei care in timp l-au creditat. In ceea ce il priveste pe Vlad Craioveanu, stupefactia mea e cu atat mai mare cu cat personajul in cauza isi baga la un moment dat organele din dotare in toata familia Plesu cu o pofta greu de tinut in frau. Am intrat si eu in gasca celor blamati de dj-ul din banie.. atunci cand nu au mai fost avantaje de obtinut, cand nu a mai avut mobila de mutat si prize de montat, cand a primit o oferta mai buna, cand a gasit drumuri conexe si-a bagat-o si a intors spatele. Dand la o parte meschinariile personale si gelatina care ii tine loc de coloana vertabrala, vreau sa inteleg cum e posibil ca un om care injura un nume marcant ca la usa cortului in particular, sa se auda in eter ca mare sustinator al acestuia.. Cum a ajuns trustul Realitatea-Catavencu sa promoveze interfete mediocre si curvasareli de gen.. cat tupeu sa ai sa pronunti nume care au ridicat tara asta cand tu crezi ca revista presei e lectura intelectuala si cam ce dever iti trebuie pe esofag incat sa nu te ineci cu cacat? Cand o sa traim ziua in care securistii o sa fie condamnati, mancatorii de cacat si impostorii o sa fie nevoiti sa poarte etichete vizibile de departe; cand o sa ajungem sa facem audienta cu subiecte reale, si cam cand un bataus de cartier, indiferent de context, va fi tratat ca atare?

duminică, 27 decembrie 2009

La cafea de sarbatori..

Bucuresti.. micul Paris.. Fuse si se duse.. Toata minunea care a dus la catalogarea Bucurestiului de alta data ca fiind egalul orasului luminilor s-a alterat in ultima jumatate de secol; cafenelele, spectacolele de revista, centrul vechi, bulevardele care te duceau cu gandul la surorile mai mari din vest, plimbarile cu trasura, paradele de automobile, frumusetea oamenilor care se bucurau de promenada.. toate au disparut ca un fum. Comunismul a distrus tot. Ok.. Comunismul insa a cazut.. Desi am fost intotdeauna de parere ca tot raul din lume ar fi fost imposibil fara suportul majoritatii, ca oamenii sunt de fapt vinovatii principali pentru orice nenorocire care persista peste pragul rezistentei comunitatii, nu am sa arunc cu nimic in nimeni dar.. azi dimineata m-am trezit cu chef de cafea si croissant. Una din marile bucurii pe care la ofera Parisul iarna, este plimbarea de dimineata, cam pe la 6, atunci cand pravaliile de paine isi deschid cuptoarele. Strazile prind imediat un miros placut de paine proaspata, mille-feuille inflorat si fructe coapte in aluat iar bistro-urile de cartier isi deschid usile si dau drumul aromei aburinde de cafea proaspata. E deja sapte juma' si vecinii se strang zgribuliti la tejghele, isi citesc ziarele si schimba vorbe amicale.. ce-a mai fost de ieri pana azi, ce zi ii asteapta, ce-au mai facut copiii, politica.. vrute si nevrute. Stam la tejghea pentru ca pretul cafelei este la jumate daca stai in picioare si in plus poti da scrumul pe jos.. Revin in Bucuresti. Azi dimineata, ma urc in masina si plec sa caut o cafenea in speranta unei  farame de Paris. Nici un noroc.. toate cafenelele sunt inchise. De fitze sau nu, localurile bucurestene isi afiseaza meschin programul de sarbatori.. 25, 26 si 27 decembrie: Inchis. Oare de ce proprietarii de carciumi din oras se gandesc ca oamenii stau in casa de sarbatori?.. Avem atat de putin timp liber in general, ducem vieti grabite, acumulam cantitati enorme de stres, griji majore cat cuprinde si fix cand putem profita de cate o duminica nu avem unde sa iesim.. Totul e inchis. In Micul Paris sarbatorile apartin in primul rand carciumarilor. Patronii se odihnesc dupa o saptamana sau un an de munca grea. Am ajuns la concluzia ca majoritatea oamenilor de afaceri din segmentul comercial se simt daramati de afacere.. de la vanzatori la manageri, de la picoli la sefii de sala, toti iti lasa impresia ca isi fac treaba sub amenintare.. par pusi la treaba cu forta.. automat clientul este culpabilizat. Chiar nu avem alta treaba decat sa le stricam serile si diminetile?.. Ce ne trebuie tzoale, cafele, mancare, filme.. orice. Sa stam dracu' acasa.. Daca nu intelegem de buna voie atunci inchid pravalia. Poate asa intelegem. Este deci duminica, 27 decembrie 2009, a doua zi de craciun, ora zece de dimineata.. tot inchis. Dupa o plimbare cu masina prin ploaie am reusit sa gasesc French Bakery, in spate la Eva.. pustiu, lumina placuta, oameni primitori. Croissant-ul rece, cafeaua slaba, tartele de ieri dar in ansamblu e ok.. stau cu Oac si povestim vrute si nevrute.. ce-a mai fost de ieri pana azi, ce zi ne asteapta, ce-au mai facut copiii, politica. Ne-am construit asa cum am putut petecul nostru de occident.. mai stam.. Sarbatori Fericite!

marți, 22 decembrie 2009

20 de ani..

Butonez telecomanda si ca prin minune dau peste postul preferat al romanului autentic..  OTV. La fel de senzational, exploziv si in direct ca de fiecare data. Invitatul emisiunii Dan Diaconescu In Direct este nimeni altul decat revolutionarul absolut, acest Bogart de Romania, regizor complex, actor de geniu, scenarist rafinat, cascador plin de curaj, 1001 oameni intr-unul singur: Nicolaescu.. Sergiu Nicolaescu. Vorbeste desigur despre Revolutie; despre cum a fost de fapt, despre adevaruri socante dar ascunse bine etc. Ascultand discursul elocvent, aud o fraza care ma face sa tresar: niciunul din romanii care au strigat dupa libertate printre gloante in decembrie 1989 nu a fost sanatos la cap. Formularea nu se vroia jignitoare ci incerca sa clarifice starea de spirit a celor care au luptat real pentru drepturile de care fusesem pagubiti. M-am afundat incet in ganduri, iar OTV a redevenit doar un zgomot de fond. Imi aduc aminte.. Am fost pe strazi.. am fost inca de la inceput.. pe 21 tocmai fusesem sa imi vad mama la serviciu undeva langa Piata Amzei. Cand s-a auzit pocnitura eram la coltul Athenaeului.. Am fost si la televiziune si am fost si in Piata Universitatii. Am furat si eu steagurile din scoala si am dat si eu foc, impreuna cu cativa colegi la portretele conducatorului iubit. Imi aduc aminte insa si de momentele in care am fost Rambo.. momentele despre care cred ca vorbea Sergiu Nicolaescu. In liceu facusem si noi, ceea ce se numea PTAP.. Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patriei. Pentru ca Liceul Tonitza tinea de securitate noi nu mergeam insa la cartofi.. noi faceam poligon, invatam balistica si ascultam bancuri cu militieni spuse de securistul insarcinat cu pregatirea noastra. Ajunsesem acasa sa mananc si sa imi linistesc mama. In Bucuresti era un moment de liniste asa ca bunica mea a gasit de cuviinta sa ma cheme la ea.. adusese cineva un porc de la tara si trebuia sa il recuperez. Bunica locuia in Brezoianu, foarte aproape de militie.. colt cu Strada Eforie. Am luat bucata de porc intr-o geanta enorma pe care am pus-o pe umar si am iesit. Cand sa traversez straduta care leaga Eforie de bulevard, acolo unde pe atunci era o alimentara, incepe un schimb de focuri intre Palatul Militiei si Hotelul Capitol de peste drum. M-am tras langa niste coloane si m-am pus pe gandit.. solutia a venit imediat.. daca tin porcul pe post de scut voi putea trece prin ploaia de gloante care traversau zanganit bulevardul.. Vocea Irinei Nistor imi suna puternic in cap.. Esti John Rambo.. esti in mijlocul bataliei.. halca de carne te va proteja.. Am trecut. Toate lectiile de balistica, legile fizicii.. totul a disparut in ceata asezata rapid pe creier si am trecut. Am ajuns vis a vis, acolo unde acum se afla Pizza Hut si m-am ascuns dupa un zid. In spatele meu, un pusti venise dupa mine. L-au secerat.. statea pe jos intr-o balta de sange si urla. Il lovisera la picior. Am profitat de o pauza a tragatorilor si l-am recuperat ajutat de cineva. Cred cu convingere ca in zilele acelea s-a produs un lucru unic.. am devenit supereroi.. inconstienta a dat jos regimul Ceausescu. La Timisoara, o mana de oameni curajosi au ridicat vocile iar noi ceilalti am vazut brusc o farama de promisiune.. Sansa sa fim partasi la schimbarea istoriei.. toate filmele de actiune vazute pe ascuns la cate un prieten mai descurcaret, dorinta viscerala de libertate, teribilismul adolescentei, toti acesti factori, ne-au transformat aproape instantaneu in soldati universali. Cei care au manevrat logistic euforia celor multi stiau bine de ce suntem in stare cand ni se umple paharul. Am fost victimele colaterale atat de necesare oricarui razboi. Pacat insa ca momentele de solidaritate trec repede. Ma uit in jur la generatile care vin si care habar nu au prin ce a trecut Romania in decembrie 1989. Anulam cu constiinciozitate tot.. Revolutia Romana din 1989 a devenit un documentar SF difuzat in fiecare an la TV, comunismul e doar un vis urat folosit in cate o campanie electorala la ananghie iar la scoala se preda uitarea. Suferinta indurata de un popor intreg e trecuta la file de poveste. Macar de-ar mai citi cineva..

luni, 21 decembrie 2009

Aglomeratie mare..

Desi am fost din nou luati pe nepregatite de iarna cea rea, de parca am fi una din tarile in care ninge o data la 40 de ani, plugurile au aparut totusi in tara si in orasele mari. Drumurile au inceput sa fie dezapezite in defavoarea trotuarelor si a pietonilor. Ca prin minune, posesorii de masini care speriati de nameti si-au lasat masinile cateva zile in fata casei, au revenit la volan. In mod normal, zilele aste ar fi trebuit sa fiu la Viena pregatindu-ma de un ultim push spre Paris. Din cauza vremii a trebuit sa-mi aman plecarea, asa ca am dat piept cu traficul Bucurestean incercand sa mai rezolv din trebi'.  Am mai prins perioade aglomerate dar azi am inregistrat un record.. Bara la bara.. Colentina-Panduri, o ora patruzeci; Panduri-Casa Scanteii, o ora juma'; Casa scanteii-Colentina, doua ore and so on.. Imi aduc aminte amuzat de articolul Hai sa ne mutam in  masina. Ajung la Piata Unirii si stand la semafor imi dau seama ca nu suntem singuri pe strazi.. noi soferii. Pietonii sunt peste tot.. Bucurestiul e sub asediu. Multimi de oameni se deplaseaza haotic pe strazi. Trotuarele sunt pline pana la refuz asa ca pietonii ies in strada. Trecerile de pietoni sunt asaltate in forta de turme aburinde. In orice tara civilizata, in timpul saptamanii, pietonii apar in trafic doar in orele de varf, atunci cand pleaca la servicu sau cand se intorc acasa. Oamenii ies si seara atunci cand se duc sa profite sau sa se bucure de orele de timp liber din dotare. Nu punem la socoteala turistii care lipsesc in Romania.. si cand subt, sunt oricum cantitati neglijabile. In Bucuresti nu munceste nimeni.. traim in primul oras fara ore de varf, sau mai bine spus traim o ora de varf continua. Am aflat ca azi mare parte a oamenilor muncii au fost obligati sa isi ia concediu fara plata obligatoriu.. Nu vreau sa desfac firul in patru si sa scurm in aberatia conceptului dar totusi.. cine munceste in orasul nostru? Chiar toata lumea e in rahat? Umblam cu totii ca mustele deasupra balegii, sarim dintr-o parte in alta fara finalitate.. Ne facem de lucru. Am adaugat un nou principiu de viata; dupa celebra expresie Iti faci treaba cu ea/el (cu referiri la obiecte de proasta calitate obtinute la un pret de nimic).. iesi din casa.. iti faci de lucru. Un alt motiv de aglomeratie sunt cauciucurile de iarna.. Cati romani si-au cumparat din timp cauciucuri de iarna.. Lasa frate ca am luat acu' doi ani si n-a nins.. S-au crapat cauciucurile in garaj. Toate vulcanizarile din Bucuresti au fost in ultimele zile, sub foc continuu. S-au schimbat cauciucuri pe banda.. am ajuns sa aud un angajat al unei vulcanizari strigand ca isi baga ce are de bagat si se duce acasa ca nu mai poate.. Vulcanizarile sunt de cele mai multe ori, situate pe marginea drumului deci banda de langa trotuar.. pa. La tot pachetul, adaugam putine masini parcate aiurea, militieni nauci cat cuprinde si deasupra punem niste semafoare prost sincronizate si gata.. avem un blocaj rutier de toata frumusetea..un motiv bun sa nu ajungem la intalnire in timp..  Nimeni nu mai merge nicaieri. La urma urmei cine are cu adevarat treaba in Romania.

duminică, 20 decembrie 2009

UpDate.. analiza finala..

Am lipsit o vreme.. am incercat sa asimilez disparitia unui prieten. Luni dimineata, m-a sunat Dragos sa imi dea vestea.. Babalau s-a prapadit. I se spunea asa pentru ca optiunile din dotare faceau ravagii in orice competitie. Fratele unui bun prieten, Catalin a murit de inima la 41 de ani singur in casa.. l-au gasit a doua zi, duminica pe seara. Marti dimineata la ora 10, cativa prieteni zgribuliti in capela cimitirului impreuna cu cativa colegi de birou stateam si ne uitam unii la altii refuzand sa acceptam motivul prezentei noastre acolo. In ultima vreme Catalin nu fusese in cea mai buna forma, nimeni insa nu putea sa mearga cu gandul pana la groapa.. Cand ne-am cunoscut, il invatasem sa se scufunde dupa rapane la 2 mai.. acum, dupa mai bine de 15 ani, o mana de oameni il asezam tristi in barca lui Charon. Cand stai in fata finalului, incepi sa te gandesti la tot felu' de lucruri. Incepi sa iti aduci aminte de fiecare plecare.. iti construiesti in minte un registru al celor dragi, prapaditi de Dumnezeu inainte de vreme: familie, prieteni, catei si pisici.. In ultimii 10 ani am ingropat oameni in putere, oameni de care aveam cu totii nevoie, prieteni de care ne bucuram in jurul focului oriunde l-am fi facut. Mero a dat tonul.. a murit electrocutat de aparatul de aer conditionat.. avea 41 de ani.. am mai trecut de atunci printr-o leucemie, doua infarcturi, vreo' doua accidente de masina, un accident vascular cerebral.. media de varsta.. 40 ani. Babalau a fost pus jos de o boala extrem de rara de inima pe care o poti identifica facand o singura investigatie.. autopsia.. afli de ce-ai crapat doar cand te deschide de la revedere.. tarziu. Stateam cum spuneam si faceam contabilitatea.. ca te duci la un moment dat e cert.. desi nu vom accepta niciodata finalul, ne pregatim pentru el o viata; ca ajungi dupa o viata sa zaci pe o masa inconjurata de suferinta sau ca poti ajunge sa fii slujit pe ultimul drum de un preot care da reject la telefon in timp ce spune Tatal Nostru (caz concret).. asta e.. nu ai ce sa faci.. asta e mersul la groapa. Dar sa pleci de unul singur.. abia asta e greu de dus. O teama organica de singuratate apare de fiecare data cand pierzi pe cineva. Construim vieti gresite in cautarea unui final monumental ca sa ne trezim pana la urma in intuneric cautand de sus, de la grinda, lumanarea lipsa.. Construim imagini virtuale o viata, iar la inchidere ducem lipsa de udatura sarata a unui suflet pereche asezat pe marginea patului. Construim ziduri, ne transformam sufletele in silozuri de  durere ca sa fim puternici la suprafata. Dam dragostea pe nimic.. cu asta o sa si ramanem. Hai sa ne facem cate o autopsie sa fim siguri ca stim de ce murim.. pe urma zic sa facem o tumba.. orice..

luni, 14 decembrie 2009

Ce ai mai facut cu numele tau..

Ieri am fost invitat la radio.. radio romania actualitati. Emisiunea se numeste Radioul de sambata seara si este realizata de Gabriela Bobes, voce extrem de cunoscuta in eterul romanesc. Am fost invitat de Gabriela sa vorbesc despre experienta si spiritul Craciunului in Franta si am acceptat de dorul microfonului.. am plecat din radio de ceva vreme si m-am vrut inca o data on-air. Intrebarile au fost ok si trecand peste un intro amuzant, ne-am descurcat de minune. Cu toate astea, a existat o intrebare de care nu scap nicicum: Cum se deschid usile atunci cand porti un nume mare.. si daca in tara se deschid usor, in strainatate cum e? As vrea sa clarific putin lucrurile.. Intai pentru ca intrebarea ma stanjeneste si pe urma pentru ca as vrea sa cred ca daca am realizat ceva, cat de mic, se datoreaza unui talent daruit si nu numelui pe care il port. Imi aduc inca aminte de profesoara de istorie din liceu care imi reprosa cate o nota mica.. Se poate Mihai, tocmai tu..? Imi aduc aminte de domnul Macarie, profesorul de romana.. Cine l-a portretizat ma' cel mai frumos pe Eminescu?.. habar nu aveam.. Tactu' ma boule, tactu' a venit raspunsul profesorului urmat de un citat intradevar minunat.. O vreme am incercat sa scap folosind o scuza din popor.. Din parinti destepti, ies deobicei copii tampiti. Oricum nu o sa inteleg probabil niciodata de ce daca provii dintr-o familie de medici tre' sa te faci doctor, daca ai tai sunt hingheri trebuie sa te profilezi pe chinuit animalele sau de ce, daca tatal tau este un recunoscut om de cultura iti este interzisa mediocritatea. Dar pana la urma, vrei nu vrei bea Grigore aghiasma. Romanii se gandesc doar la pile.. de ce romanii vad in nume altceva decat ceea ce reprezinta de fapt? Singurul atu al numelui, este pentru majoritate, capacitatea de deschidere a usilor. Restul nu conteaza.. Te cheama Neicanimeni esti mancat; ai buletin de Isarescu te-ai scos. Sunt convins ca au fost situatii in care am fost incurajat datorita numelui meu, sunt constient de prietenii care se duc acasa si se mandresc ca ma stiu, am o evidenta exacta a gagicilor care si-au facut planuri degeaba, am auzit ca sunt sarac nejustificat, am uimit coborand din logan si am aflat ca sunt un bou ca am revenit in tara. Ei bine, nu stiu ce usi ar trebui sa deschid, dar stiu cat de greu e sa ai grija la pete. Pot spune cat de greu e sa prestezi la intretinerea numelui. Pot spune cat de nasol a fost sa imi fie jena ca nu sunt macar la umbra numelui pe care il port si cat de bine au avut grija unii sa nu uit asta. Stiu bine ce inseamna sa iti fie frica sa gresesti in orice fel si stiu ce inseamna sa porti o asemenea responsabilitate. Stiu cum e sa stii ca poti, dar sa nu te creada nimeni. Asadar, in speranta ca pe viitor voi scapa de intrebari jignitoare, spun aici, ca am fost crescuti, amandoi fratii, cu respect pentru minte, cu sila de gunoaie, cu drag de romania, cu pofta de cunoastere, cu aversiune fata de cei care cred ca deschisul usilor fara efort e un lucru bun. Cat despre mine, cu toate traznaile si deraierile de la un traseu coerent, vreau sa cred ca stau in picioare fara pile. Am o singura grija.. fiul meu este clasa I.. il cheama Andrei.

duminică, 13 decembrie 2009

Anonimul cel de toate zilele.. si femeia de langa el..

Ma uit permanent la putinele postari sub forma de comment de pe blog. De cele mai multe ori cei care scriu, o fac sub anonimat. Anonimii sunt de mai multe feluri: sunt desigur cei care isi fac o meserie din a presta sub pseudonim in diverse forme.. scrisori, reclamatii, discursuri cu iz pollitic etc. Sunt oameni care se trezesc de dimineata si se apuca de treaba; pentru ei anonimatul e un fel de job si considera acest lucru un fel de calitate morala.. nu sesizeaza ca sa primeasca recunostinta ci pentru ca sunt de parere ca opinia lor salveaza vieti. Mai sunt si anonimii care si-au ratat viata si a caror singura iesire este internetul; oameni care nu au curajul asumarii. probabil ca putem sesiza tot felul de alte forme prin care anonimatul isi face simtita prezenta.. Mai exista insa si anonimii cacaciosi.. de cele mai multe ori sunt prieteni actuali sau trecuti, care au un ghimpe impotriva ta dar nu au suficienta putere sa iti spuna in fata ce au de zis. Sunt oameni nemultumiti de propriile persoane carora le e mult mai usor sa dea vina pe cei din jur.. ei isi gasesc permanent dusmani oriunde.. daca nu ii gasesc ii inventeaza. In aceasta categorie se gaseste si unul din cei care au comentat articolele mele. Unul din ei are chiar grija sa dea hint-uri in ceea ce-l priveste.. De exemplu la articolul de joi am primit urmatorul comentariu: ha, adauga si pe cei care spun "te sun in 5 min" si te suna ei .., adevarat dar cand isi aduc aminte ;-) tot e bine ca poti sa evadezi. E clar ca respectivul a asteptat un telefon care daca a venit, a venit prea tarziu.. da' cred mai curand ca nu a venit. De ce oare unii oameni refuza sa accepte ca nu sunt atat de importanti cum ar vrea sa creada. In plus de ce refuza sa inteleaga ca daca nu l-i se raspunde la telefon, o fi ceva.. frate.. poate nu am ce vorbi cu tine! Mai am un comentariu: hmmm...ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Imi aduc aminte de un amic care mi-a imprumutat masina pentru o vreme.. omu' nu avea carnet, eram colegi, la treaba era nevoie de mobilitate asa ca mi-a lasat pe mana masina cu plinul facut ca la rent a car. M-am simtit cumva obligat sa il ajut in contra-partida de fiecare data cand omul avea o problema de rezolvat. asa am ajuns ca in jumatate din timp sa ii fiu sofer. Ma trezeam la 7.. si de cele mai multe ori, in loc sa imi duc copilul la scoala ma duceam sa il duc pe el in ale lui. seara programul meu se facea in functie de nevoile lui.. doar trebuia dus acasa.. Am uitat sa mentionez ca omul in discutie era burlac la vremea aceea deci avea pe mana mult timp liber. De multe ori imi spunea ca nu are chef de mers acasa.. Ce sa fac il luam cu mine.. la prieteni, la chill, acasa.. pe unde gaseam. Toate ca toate dar intr-o zi Perfuzabilul, caci asta era porecla cu care se pricopsise la firma, ma anunta ca e indragostit de o colega de birou. Desi nu am acceptat niciodata la firma cupluri si desi ii refuzasem chiar partenerului meu posibilitatea de a-si angaja nevasta, in cazul perfuzabilului am zis ok.. Atata mi-a fost. Stim cu totii ca femeile sunt specialiste in deschiderea capului si in a ne arata ca pana la ele am fost niste rataciti intr-o lume neprietenoasa. Perfuzabilul, om cu oglinda in fata closetului si desupra patului, varsator cu frustrari si sensibilitati conexe, si-a dat seama ca are nevoie de masina.. fata venise si cu carnet in dotare. Fara sa mai tina cont de toate drumurile facute impreuna, de sucurile si cafelele date, de cadourile primite, mi-a amintit ca masina ajunsese la mine cu plinul facut.. eram deci dator vandut. In plus cu ceva vreme in urma, ii promisesem ca pentru serviciul facut, o sa platesc eu revizia masinii.. La firma a mers prost si partenerul responsabil cu platile a amnat delicat plata salariilor asa ca nu am putut sa onorez promisiunea facuta la timp.. Din nou scandal.. Nu m-a deranjat ca Perfuzabilul facea tapaj.. ci ca de fiecare data cand vorbeam la telefon, in off, se auzea vocea ratiunii feminine care striga.. Da' spunei draga ca am ajuns sa beau apa de la robinet. As putea continua de-a lungul a multe pagini.. anonimii tot anonimi o sa ramana, oamenii fara coloana vertebrala o sa ne imputa existentele si societatea la infinit, iar nesimtirea o sa ramana una din virtutile majoritatii.. de aia ne scaldam in jegul in care ne scaldam. Pacat insa de cat de repede uita oamenii greutatile trecute alaturi de prieteni in favoarea unui orgasm trecator. Va urez deci o viata frumoasa, voua anonimilor din toata lumea si astept in continuare comentariile voastre minunate. Poate scriind asa o sa ajungeti sa va recastigati coloana vertebrala, ca de necunoscuti celebri e plina lumea. Calatorie placuta.

joi, 10 decembrie 2009

Mult timp liber.. cu japca..

Se intampla sa dai in viata peste oameni care ajung imediat.. e un gen distinct. Ai intalnire la 9 dimineata si pe la 4 dupa amiaza ei mai au inca 5 minute pana la tine. De doua zile astept un astfel de om.. azi mi-am luat liber din asteptare. Chestiunea devine iritanta nu doar pentru ca se alege praful de programul tau pe o zi intreaga dar nici nu te poti apuca de altceva. Orice proiect ai demara, exista riscul sa fie oprit odata cu venirea personajului in discutie si nu vrei sa faci lucrurile pe jumatate. De cele mai multe ori cetateanul ajung imediat, are de fiecare data o parere extrem de proasta despre oricine intarzie. Intotdeauna are remarci caustice cand vine vorba de lipsa de punctualitate,  mentionand permanent ca pentru el ora fixata e sfanta. Daca totusi se intampla ceva, e cu siguranta foarte grav.. ori se inspira din moda franceza si acuza traficul, ori a fost chemat de urgenta la banca ori, de cele mai multe ori, e de vina incompetentul cu care a avut intalnire inainte sa se vada cu tine si nu reusea sa il faca sa inteleaga pe prost cum stau lucrurile. Desigur ca data fiind situatia nici nu a putut da un telefon de amanare. Ce sa faci atunci.. de baut nu poti bea, sa te uiti la un film ti-e sila,  mai stergi prafu', mai pui oamenii la treaba.. practic nimic.. aici intervine vina celui care asteapta. Acu' cand e criza, nu iti permiti sa pierzi o oportunitate, cand pe piata e praful care e si ca romanu' te gandesti ca mai bine strangi din buci si stai.. daca vine omul, e de bine.. poate.. daca nu, asta e.. altceva ce era sa facem? Eu de exemplu imi iau cum spuneam, liber de la asteptare.. m-am suit in masina si am plecat putin.. atat cat sa am suficienti kilometri dinainte incat sa ma golesc de cacaturi si sa fac refill cu bine. La mine, un asemenea drum ma duce in timp. Incep incet sa imi aduc aminte de aventurile copilariei, de prietenii care mi-au tranzitat viata, de bautele in nisipul cald al vamii cu adevarat vechi, de doamnele pe sanul carora adormeam multumit, de traznaile adolescentei, de discursurile paterne si cafturile incasate de la mama. Imi aduc aminte de liceu si de manifestele anti-comuniste, de santierele pe care le-am batut, de infractiunile caraghioase pe care le faceam impreuna cu frate-miu, de poftele inocente, de trendurile propuse in timp. Revin in capitala plin de energie si de stare de bine, ma bucur ca am trecut si ma intristez ca generatiile care ne ajung din urma nu au nimic, intru in traficul bucurestean si incep sa cheltui energia de care am facut rost la drum.. Ma asez deci la birou si incep sa astept din nou.. in doua zile plec din nou la drum.. vine cineva?

miercuri, 9 decembrie 2009

Atata timp cat.. Putem oricand sa..

Lucrez de ceva vreme la un proiect pe care sper sa il lansez la inceputul anului viitor.. e un proiect on-line pe care l-am inceput in vara. Din motive independente de mine, povestim in detaliu alta data, nu am reusit sa il lansez inca la apa. Am reusit insa, in documentarile facute pentru dezvoltare, sa ma lovesc de diverse legi.. legi de acelea care sunt facute ca sa ne fie noua, alegatorilor, mai usor sa le sarim.. legi de alea', ca sa citez poporul roman, de iti faci treaba cu ele. Iata cateva exemple..
In ceea ce priveste mesajul subliminal, atat timp cat nu este unul publicitar sau electoral, nu este sanctionat; de exemplu: daca eu introduc intr-un material filmat un mesaj in care sugerez telespectatorilor sa isi boteze progeniturile Cornel daca au baieti si Marcela daca le-a dat Dumnezeu fata, nu pot fi acuzat de incalcarea legii. Am aflat ca ani in urma, pe vremea cand exportul de cherestea era inca ilegal, puteai sa umpli cala vapoarelor cu scandura de pat. faci la capete un trafor tip coada de randunica si gata.. la destinatie capetele cad si ramane beneficiarul cu o frumusete de scandura. Sa luam un alt exemplu.. exista un nomenclator al substantelor considerate ilegale. Pe de alta parte exista magazine care vand droguri legale.. am aflat ca daca substantele comercializate in respectivele magazine nu se regasesc in nomenclatorul de care vorbeam.. e ok. Amuzant insa, este capitolul instructiuni de folosire, toate drogurile comercializate legal au instructiuni de folosire, unde scrie in clar ca tocmai ai cumparat deodorizant de camera. Iei bucatica de ciocolata, polen sau planta, o pui intr-o farfuriuta si dai foc pentru o inmiresmare placuta a sufrageriei inainte de vreo vizita; prafurile legale banuiesc ca desfunda sinusurile iar cele grele cred ca imunizeaza..
Daca mai e careva care crede ca America este tara tuturor posibilitatilor.. treaba lui / ei. In Romania te scoti mult mai bine.. Poti manipula ocrotit de lege, daca ai traforaj si mana de lucru, exporti cherestea, faci rost de un chimist si de plicuri si prajesti oamenii cu chef.. lista este lunga.. Cine isi doreste deci sa isi deschida o afacere noua, chiar si acum pe timp de criza, ar trebui sa ia monitorul oficial si sa se puna pe lecturat.. surprizele sunt extraordinare. 

marți, 8 decembrie 2009

Ba tu..

Duminica seara.. ora 21,00. Am intr-o mana un single malt, in cealalta un flacon de brabitulice. Ma uit transpus in ecranul pe care urma se se anunte rezultatul exit poll-ului si ma gandesc ce mana o sa duc la gura. Ei bine cand s-au anuntat primele cifre am fost tentat sa le duc pe amandoua. A fost lovitura in plex pe care o estimam deja.. Am luat o foaie de hartie si am inceput sa fac lista cu prietenii pentru care trebuia sa fac rezervare la orice zbor a doua zi. Din ecranul colorat ajungeau la mine bucuriile petrecaretilor de la PSD, comentariile mandre ale acolitilor lui Mircea Geoana, analize politice docte. In toata zumzaiala, aud o voce pierduta spunand: Sa nu ne pripim.. Cred ca cel mai bine ar fi sa asteptam rezultatul oficial.. In 2004 s-a intamplat la fel. M-am reconfortat aproape instantaneu. Asa era.. atunci se intamplase exact la fel. Am luat ceva pe mine si am iesit in oras sa simt pulsul pietii.. prieten dupa prieten, la telefon, imi spuneau care ca sunt in spume, care ca sunt in plina depresie, care ca meritam sa ajungem sa fim condusi de gunoaie.. tot felu de atitudini. Am ajuns la Mall Vitan, un loc perfect pentru intentiile mele. Macar din punct de vedere al alegatorilor, sondajele avusesera dreptate: alegatorii lui Geoana, erau cei veniti in locul preferat de promenada si shoping iar putinii tineri care erau pe-aproape si care intrasera ca le era foame, stateau mahniti la cate o masa in fata la Mc Donald. Am revenit in masina si am deschis radioul. Nici un mebru al partidului dat castigator nu zicea nimc de nici o frauda. Isi turnau sampanie in cap de parca il depasisera pe Shumacher la Monza. Am plecat spre casa unde am adormit ingrijorat. Dimineata deschid televizorul si surpriza alegerile fusesera fraudate peste noapte.. Azi am ajuns la birou unde colegii si prietenii ma asteptau.. Alegerile s-au terminat, exceptand cazul in care incercarea penibila pe care o face PSD-ul prin contestarea alegerilor ar putea avea  succes, a venit timpul sa ne ingrijoram pe o tema noua: Basescu. Nu spun ca nu sunt in continuare ingrijorat.. traim intr-o tara in care chiar este orice posibil, chiar si o noua rasturnare a situatiei. Nu putem insa nici sa credem vreo secunda ca suntem ok in formula actuala. Urmeaza o perioada extrem de grea, perioada in care toata lumea o sa agreseze pe toata lumea pana cand nu o sa mai stea piatra pe piatra. In plus Basescu nu este presedintele pe care il vrem pentru Romania ci este rezultatul fugii noastre interminabile de mai rau. mult mai rau. Eram deci toti in birou, ne beam cafeaua si ne fumam tigarile de dimineata si intrebam.. Bun.. a iesit Basescu, acu' ce Dumnezeu facem..

sâmbătă, 5 decembrie 2009

La taclale cu Germania de est..


In vara anului 1991 ma afla in practica la Suceava unde restauram fatada bisericii Sf. Dumitru din centru. Luam masa in clopotnita unde de altfel trageam si un somn bun dupa masa, pe un brat de paie pe care le intinsesem in prima zi de practica sub clopot. Eram foarte entuziasmati ca putem sa participam la reparatiile trecutului in felul asta.. eram foarte mandri ca ne punem pensula pe zidurile bisericii stiind ca in ziua in care vom darama schelele oamenii se vor bucura. Cand profesorul nostru era plecat la Bucuresti cu trebi, ii tineam locul.. era tare sa ma stiu chiar si pentru cateva zile sef de santier. Intr-o zi ma striga unul din zilieri si imi zice ca niste straini intreaba de mine. Ma dau jos de pe schela si ma indrept spre cei doi tineri care asteptau la poalele schelei. Ne cunoastem.. erau amandoi studenti, ea la geologie, el la medicina. Amandoi nascuti, crescuti si traiti in Leipzig, deci fosta germanie de est.. Erau in vacanta, ca orice student european, facusera autostopul, aveau nevoie de un acoperis desupra capului pentru o noapte si se gandisera la clopotnita de care aminteam mai sus. A doua zi vroiau sa vada Manastirea Voronet si erau osteniti. Pe vremea aceea eu locuiam in gazda, intr-un apartament cu doua camere pe care il imparteam cu proprietarii; acestia din urma, erau plecati o vreme din oras si aveam loc de oaspeti. I-am invitat fara rezerve. Eram si eu dornic sa mai aflu ce se mai intampla pe-afara si oricum in perioada aia' eram cu chef non stop. La auzul invitatiei, cei doi au avut brusc un moment de rezerva, nestiind pe mana cui se dau, insa la insistentele mele au primit. Am ajuns acasa pe seara dupa ce teminasem treaba pe santier. Locuiam atunci cu aceea care urma sa devina prima mea nevasta. Am pus masa, am scos rachiul, am pus vinul la rece si am dat drumu' la treaba. Dupa multe pahare, prea multe, pe la 3 dimineata, cand deja ne cunosteam de-o viata si ne bucuram de revedere, se intampla nenorocirea. El, ma prinde de umar cu un gest fratern si imi marturiseste ca suntem cei mai ok tigani pe care ia cunoscut de cand a intrat in Romania. Fac apoplexie.. doamna mea intra in panica stiind ca devin agresiv usor, mai ales cand un strain are remarci de gen fata de Romania. Ma calmez cand imi aduc aminte ca in urma cu putina vreme, pe toate posturile germane fusese difuzata o fotografie a imparatului rromilor cu mentiunea: Die Rumanische Konig. Rromii amenintasera guvernul german cu o demonstratie in forta prin Berlin daca Germania nu returneaza aurul furat de soldati in timpul ocupatiei. Imi incep pledoaria.. spun ca romanii nu sunt tigani si ca, printre acestia din urma, poti gasi nenumarate personalitati minunate, breslasi din tata in fiu, oameni cu respect pentru meserie si traditie. Dupa multe ore de oratorie iscusita, am reusit sa le schimb parerile si, mai mult, sa le arat fata frumoasa a Romaniei. A doua zi ne-am luat ramas bun convinsi de bucuria urmatoarei revederi. Ma duc la munca.. pe la amiaza ma aud strigat.. erau cei doi. In drum spre Voronet le-a fost furata o geanta si aparatul de fotografiat, politia a refuzat sa le dea hartie la mana care sa certifice furtul, pierdusera trenul cu care trebuia sa mearga spre urmatoarea lor destinatie iar un taximetrist le luase banii pe doua zile pentru o cursa de 2 km. Si-au luat din nou ramas bun mentionand in final: Esti cu siguranta singurul tigan ok.. ramai asa. A fost ultima data cand am girat pentru Romania.

Creier pane..


Ieri am batut un record personal.. ma indreptam spre locul unde urma sa intalnesc un potential partener. Era o intalnire importanta. Eram stresat ca nu imi scrisesem textul pentru ziua in cauza si in plus aveam in fata o zi plina. Ma dau jos din masina verificand cu strictete daca usile sunt inchise bine; nu posed inchidere centralizata, deci operatia se face manual din interior. Am recuperat rucsacul din spate si cand sa ies din masina suna telefonul. Inchid din reflex portiera inainte sa ies vorbind la portabil. Trantesc usa cu putere si ma reped spre locul de intalnire. Totul bine, ceaiul cald la Rendez-Vous, omu' punctual, laptopul incarcat, chef de treaba. Doua ore mai tarziu ne ridicam de la masa platim nota si dam sa ne retragem fiecare la ale lui. Bogdanel, traffic manager la pravalia proprie, o ia inainte in timp ce eu, incep usor ingrijorat sa caut cheile de la masina.. pe jos, pe langa masa, sub pernele de pe canapea.. peste tot. Intuiesc oroarea si ies dupa Bogdan pe care il gasesc razand isteric langa masina. Pana sa ma dezmeticesc, constat ca trecatorii treceau pe langa masina mea si zambeau, care mai voalat, care pufnind.. imi inchisesem cheile in interior, in contact. Motorul..? Pornit desigur.. In parcarea de la Universitate, chiar in fata librariei, stateam stupid in fata masinii mele fara sa pot sa ma bucura de functiile cu care a fost inzestrata. Trec peste furia directionata catre capacitatile mele intelectuale ramase brusc in pana si incerc sa caut solutii. Ajutorul imediat, vine de la tiganii care isi asuma parcarile bucurestene in clipele de neatentie ale angajatilor primariei sau dupa plecarea acestora: Boss, da o pila de unghii si te rezolvam noi, doar ieri ce-am deschis un Tico.. Incet locul s-a aglomerat.. fiecare dadea cu parerea.. care ca tre sa deschid cu o rigla, care cu forfecuta, care cu cheile de la casa. Toata lumea avea solutii care mai de care mai potrivite situatiei. Pe fondul acesta se aude brusc o bubuitura puternica: de la etajul 9 al blocului cu libraria cazuse un suport de brad, confectie artizanala din fier beton si teava de 20, lovind in cadere alte doua masini parcate langa a mea. Ne-am uitat toti in sus suficient de prompt cat sa-l vedem pe proprietarul suportului de brad fugind in casa. Si daca murea cineva ce? Revenim la masina mea care era prelucrata in continuare de baieti. Intervin la timp.. omu' cu parcarea se pregatea sa cheme politia acuzand tiganii de spargere. Scena devenea usor grotesca asa ca am hotarat sa ii opresc pe lacatusii de okazie si sa fug acasa sa iau dublura. A fost un drum de cosmar intr-un trafic nebun. Revin la masina bag victorios cheia in broasca, deschid si dupa ce ma asez relaxat in scaun opresc motorul doar pentru a avea satisfactia repornirii. La geam apare un tiganus mai mic care isi reclama drepturile: boss, am pazit masina cat ai fost plecat..

joi, 3 decembrie 2009

Frumosul, raul si uratul..

Am promis ca termin cu politica si o fac acum, odata cu Marea Confruntare.. Am urmarit disputa electorala finala in mare parte la radio in masina reusind sa prind finalul la tv. Cine sunt raul si uratul este usor de intuit, insa, eu unul, sunt mandru ca am reusit sa identific frumosul in perioada asta de dezbateri nebune. Ei bine, exceptand faptul ca Robert Turcescu ramane singurul moderator care a reusit nu numai sa tina piept candidatilor ci sa si impuna  reguli de civilitate celor doi, domnia sa a reusit sa isi atribuie statutul de bun jurnalist magna cum laudae. Ma puteam astepta la orice insa domnul Turcescu a dovedit excelente calitati de moderator pe toata durata confruntarii si a reusit in final sa vina cu un epilog notabil. Desi cred ca juramantul istoric in fata caruia i-a pus pe cei doi ii poate pune in pericol cariera jurnalistica, domnul Turcescu a reusit sa obtina pentru prima data in istoria contemporana a Romaniei o promisiune care va afecta cu siguranta viitorul acestei tari. Basescu poate lovi un copil doar ca nu cu pumnul iar Geoana nu va mai putea face favoruri decat riscand o noua revolutie.. romanul poate suporta multe gainarii dar din momentul in care ai jurat pe biblie si nu te tii, face deranj. Daca romanii nu pricep nici acum, o sa raman si cu raul pe care o sa il faca posibil slabiciunile si lacunele lui Mircea Geoana, pastorite de PSD . O sa raman cu uratul Traian Basescu, care a recuperat ceva voturi, chiar daca stiu ca poate lovi un copil desi cazul Ploiesti e un fals si care nu va fi niciodata presedintele pe care il doresc. O sa ii raman dator domnului Robert Turcescu pentru gestul pe care l-a facut pentru Romania. Gata.

miercuri, 2 decembrie 2009

Revenire.. sau textul nepublicat din 30 nov.

Am stat si m-am tot gandit la ce se intampla in tara de aproape doua saptamani. Tot ce nu s-a spus in Campania turului 1 rabufneste acum de peste tot. Fiecare candidat arunca cu acuze care de care mai agresiva si mai lipsita de bun simt. Ambele parti sunt deopotriva prinse in incrancenarea politica. Ambele tabere improasca cu aceeasi ardoare de parca ar face intrecere pe mp de brazda in capul romanului. Un bun prieten imi spunea zilele trecute ca vad lucrurile in alb si negru. Ca de fapt ambele parti sunt patate si nepotrivite. Ca poate varsta ma va face sa percep mediul mai moderat. Altul, ca imi irosesc povestile si scriu numa de politic. Azi, uitandu-ma la televizor l-am zarit pe Florin Iaru intr-una din emisiunile electorale. Era de fata si Silviu Prigoana in calitate de sustinator al lui Basescu si cineva de la PSD. Iaru a spus ca in momentul de fata nu mai conteaza ce are de zis sau de scuipat vreuna din parti. Toata agresiunea care curge din duelurile electorale este inutila, pentru ca alegatorii, aceia care isi vor exercita dreptul la libera alegere in 6 decembrie, si-au format deja o parere si stiu cu cine voteaza. Mai mult, injuriile ii vor face cu siguranta pe oameni sa ii aprecieze pe autori ca oameni lipsiti de caracter si sa isi schimbe poate, pozitia electorala. Prietenul de care aminteam avusese dreptate.. Iaru a pus punctual pe i. Hai frate sa ne vedem de ale noastre. E cert ca ale noastre nu au nimic de-a face cu politica. E sigur ca ale noastre sunt frumoase si vesele si discrete si blande si desigur ca ale noastre nu sunt asa pentru ca avem un presedinte sau altul. Sunt asa pentru ca noi le facem sa fie asa.. acasa in familie, intre prieteni, intre parteneri de orice fel. Ma gandesc deci sa ma opresc din drumul pe care il apucasem si sa ma intorc la flori, fete, filme, asezonate cu un zvon de nostalgie, ceva votca si mult timp presarat pe deasupra. Hai sa ne vedem de maine, la perceptiile cotidiene care ne-au consacrat: istorii amuzante, intamplari kitsch, traznaile cotidiene dintre noi. Daca nu reusim si ne ingroapa dusmanii pana la urma, vom avea intotdeauna, cum spunea un amic, un loc de munca la orice MacDo’ European, intr-o tara in care votul nostru inseamna ceva. Stima!

Timisoara..

Nu stiu cum se face dar oricat de simpatic as vrea sa fiu si oricat de detasat de cotidian, oricat as vrea sa povestesc trecut in loc sa ma manjesc cu prezent, se intampla cate o treaba electorala care ma face sa rabufnaesc. Am deschis astazi televizorul la indemnul unor prieteni la fel de prezenti in lume ca si mine. Am aflat ca Timisoara a devenit un punct pe traseul electoral al proaspat infratitilor Geoana si Antonescu.  Intai m-am gandit ca nu ai cum sa fii atat de naiv incat sa te plimbi tantos prin orasul care a dat tonul in 1989 la brat cu tot ce reprezinta motivele noastre de revolta in acel an. Cum sa crezi ca oamenii care au materializat ceea ce intelighentia acestei tari sugerase atata vreme inabusit, au sa vina fericiti in intampinarea rezultatului unei plagi.. M-am acomodat cu gandul, si cand eram mai jignit de insulta misionarilor PSD, un altul a venit cu o alta teoria. Sa o luam incet.. Timisoara reprezinta sufletul Revolutiei.. cu siguranta ca la vederea candidatului, manifestantii vor deveni agresivi. Pai atunci daca tot avem presa pe mana, spunem ca toti manifestantii sunt pusi pe statele de plata ale Cotrocenilor..  Campanie electorala moca. Cu siguranta vor fi suflete de parere ca am devenit paranoic sau ca am vezut de prea multe ori Teoria Conspiratiei cu Mel Gibson. Cu toate astea si cu tot respectul pentru vrajmasi, vin si intreb: daca e clar ca oamenii si parerile lor sunt neimportante, totusi.. de ce vreti sa ne luati si sufletul? Gasiti aruncata pe cine stie unde o farama de decenta si faceti cumva sa lasati departe de gunoiul dumneavoastra pe cei care au facut sacrificiul necesar ca azi sa puteti batjocori linistiti o tara intreaga! In rest, am avut o zi plina.. am fost la service cu masina am scris, am mers prin soare, am lucrat, am mai stat un pic.. si pe urma am deschis televizorul. Vizionare placuta.

marți, 1 decembrie 2009

Internet.. lipsa! Spalari pe creier.. avem!

Incep prin a explica lipsa perceptiei de ieri.. Am petrecut ziua intr-o zona neacoperita.. nu tu net, nu tu telefon mobil, nu tu nimic. O zona in care expresia poti sa mori linistit sta in picioare.. Doamne fereste sa ai nevoie de doctor si sa n-ai masina. Locul cu pricina se afla undeva pe Valea Doftanei iar casa in care am poposit apartine unei prietene care merge acolo rar in vacante scurte. Avea musafiri.. intre ei, o tanara care tocmai ce terminase facultatea de teologie la sectia pedagogie, limba franceza si religie.. avea 26 de ani. Nu ascund uimirea de care m-am umplut cand am auzit ca la teologie, dau si fete.. si ca dau mai ales acum, cand treaba cu cititu' se cam pierde si cand institutia scolii se altereaza pe zi ce trece. Am copil la scoala si nu vad multi elevi interesati de religie. Am fost extrem de curios sa trag fata de limba si sa aflu ce a determinat-o sa faca optiunea in cauza. Am aflat deci ca motivul principal era chemarea pe care o avea catre religie. Am auzit de atatea ori referiri la respectiva chemare incat nu mi-am batut capul mai mult. De altfel domnisoara nu avea nici o tragere de inima sa predea mai departe minunile care ii ieseau din toti porii asa ca, intr-un fel linistit ca nu vor exista copii cu sechele urmare a pedagogiei moderne am trecut la un alt subiect. Remarcasem o usoara agresiune fata de orice interventie facuta de cei prezenti cand venea vorba de religie.. orice diferenta de opinie referitoare la ce a invatat fata la scoala era smotocita instantaneu. De fiecare data in treacat au aparut in discutie pe rand, francmasoneria, religia, meditatia transcendentala, hinduismul, iudaismul etc. Cineva intrebase pe altcineva ceva de genul "Auzi draga, da' cutare nu e mason?".  Rad inca de directia in care a luat-o discutia si nu pot sa nu redau cateva din perlele puse pe masa. Am aflat de exemplu ca Goethe, Mozart, Washington, au devenit masoni urmare unei inselaciuni marsave a institutiei in discutie.. existau inca de la inceputurile masoneriei, undeva in Franta, metode de manipulare de o complexitate uriasa. Am aflat si ca prin aer umbla nestingherite energii, care spirituale, care sublimimale, care subconstiente, care se ciocnesc din cand in cand cu energiile noastre provocand un dezechilibru grav in vietile nefericitilor care stateau in mijlocul drumului. Spiritul este desigur dat de Dumnezeu dar se reincarneaza fara doar si poate de capul lui unde vrea si cand vrea iar daca faci rost de un microscop puternic vei descoperi ca masa din bucatarie e vie.. deci are si ea constiinta ei.. deci il are in ea pe Dumnezeu. Lista poate continua ingrijorator asa ca ma voi opri aici. Pot insa sa spun ca sursa de informatie a tinerei absolvente, dovezile irefutabile veneau din filme gen Zeitgeist oferite ca supliment in reviste de tip As si din invataturile oferite de scoala pe care tocmai o absolvise. Un preot batran imi spunea cand eram inca mic si inca curios ca religia nu este pentru femei si copii.. inteleg acum, dupa aproape 30 de ani, intr-o lume bolnava de conspiratii si mancata de viermi avizi de putere, la ce se referea.

duminică, 29 noiembrie 2009

Soare mult.. deci ceai si vorba buna.

Am hotarat ca duminica trebuie sa ii ramana cui a facut-o si ca nu trebuie terfelita de loc cu necazurile cotidiene sau cu politichiile de margaritar. M-am trezit deci putin mai tarziu, cam pe la 12.. at noon cum spune englezu', m-am tuns, am dat cu apa, am pus laptop-ul in geanta si am plecat la cafea.. am facut o escala la birou si gata.. Rendez-Vous pe Edgar Quinet. Un loc suficient de placut.. te poti lungi la ceai sau la cafea cat e ziua de lunga. Are internet wireless si din cand in cand nimeresc si muzica.. nu atat de rar incat sa te goneasca dar nici des sa iti vina sa te muti acolo. O singura problema. Au plasma.. si se uita la tine permanent.. am incercat toate locurile din local in toate pozitiile care sa iti permita un confort minimal. Cu exceptia zonei de nefumatori, vrei nu vrei, te uiti.. ca doar nu o sa lasi televizorul sa se holbeze fara ca tu sa arunci macar o privire de bun simtz. Daca esti singur poate fi ok.. ajungi incet la postura betivului contemplativ.. intr-o rana, usor toropit cand de caldura locului, cand de cea a ceaiului, cu ochii mijiti ca sa poti deslusi macar o farama din ce se deruleaza in culori grabite pe ecran. Nu te deranjeaza nimeni; asta e de altfel,  unul din avantajele locului: poti sta oricat. Daca insa esti insotit, cazul meu de azi, e wrong.. Interlocutorul va fi permanent convins ca te plictiseste. Cantitatea de priviri fugare catre televizor poate anula calitatea oricarei conversatii. In plus pixelii te trimit la cascat. Sunt foarte rari oamenii care au ce povesti, oameni ale caror povesti sau voci sau prezente sau toate la un loc au efect terapeutic. Ei bine azi am baut cafeaua cu un astfel de om.. povesti similare, experiente comune, zambete nostalgice, aventuri retraite.. ce sa zic.. foarte, foarte bine. Insa cum eram mai atent la poveste, televizorul ma improsca cu cate-o culoare si ca sa fie inca si mai bine, constatam ca partenera mea de discutie era mult mai puternica decat mine in fata tentatiei TV. Singura mea consolare erau ceilalti clienti, care tradau la randul lor discutiile in care erau implicati. E greu de imaginat jena pe care o traiesti in asemenea momente. Iata deci, ca urmare a experientei de azi, subiectul prezentei epistole. As vrea sa trimit in instanta toate televizoarele din localuri, exceptie facand cele cu tenta sportiva unde se duce omu la meci nu la socializare, sub acuza de privare de bine prin tehnici moderne de manipulare subliminala. Insist sa manifestati impotriva ocupatiei tehnologiei si sa rezistati cu orice pret atunci cand va asezati in preajma unei plasme de local.. Hai sa le facem ilegale!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Consecventa, autostrazi si pasaje..

Deschid televizorul.. nimic nou. Mircea Badea produce ca o masina de tocat carne industriala fecale anti Basescu. Daca doamne fereste ii dispare obiectu' muncii se alege prafu' de Gura Presei si ramane jurnalistul fara emisiune. Filmuletul acuzator este redat in  bucla de ieri, pe toate posturile disponibile: pumn in gura live, pumn in gura cadru cu cadru, pumn in gura slow motion. Mircea Geoana tot bun si Basescu tot rau, pe alocuri cate o emisiune de maxima audienta si ceva nou!!! A murit proiectul Johannis.. pentru cine are vicii de memorie, Crin Antonescu declara ca el sustine Proiectul Johannis.. un proiect complex plin de solutii de criza oferite de un guvern de tehnocrati independenti adusi la guvernare de insusi primarul Sibiului. Ca Antonescu a putut crede macar si o frantura de gand ca ar putea impune un guvern nepatat unui partid atat de murdar incat inca isi cauta tricoul cu Metallica e treaba domniei sale.. ca sa il citez pe Ion Iliescu, fiecare face cum il duce capu'. Dar dupa vehementa cu care isi apara consecventa, aflu de la stiri ca intelegerea facuta cu PSD e cu totul alta.. Johannis va fi prim ministru dar numai pentru o luna iar guvernul.. cate putin din fiecare. Deasemenea domnul Crin Antonescu a renuntat si la culorile partidului sau cand stand la indemana lui Mircea Geoana in timpul unei prestatiii electorale la Brasov, purta falnicul fular rosu de PSD.
Azi s-a dat drumul la pasaj.. doua minute mai tarziu, blocajul care strangula intersectia Baneasa s-a mutat un etaj mai jos.. cam asa si cu Romania.. aproape gata.. de 20 de ani. Dati dracu politicienii astia care isi fac autostrazi si pasaje prin capetele romanilor de zici ca-i rally.. numai praf ramane.

vineri, 27 noiembrie 2009

Cu pumnul prin gura lumii..

Deschid linistit televizorul in cautare intai de stiri si pe urma de filme proaste.. atat de proaste incat sa pot adormi linistit dupa o zi grea. Nu gasesc nici una nici alta. Exceptie facand posturile de televiziune care considera ca Aniela impreuna cu State sunt mai importanti decat criza politica sau economica, peste tot se difuzeaza si apoi se comenteaza si pe urma se difuzeaza din nou o filmare cu adevarat socanta: Basescu, cu un gest de smardoi de cartier ii umple gura de carne unui copil aflat la un meeting electoral in 2004. Da de sus, de pe scena.. cu o miscare pe care toti baietii de cartier o cunosc foarte bine.. din umar. O sa astept pana cand forurile competente vor elucida dilema: real sau trucaj. Spun ca o sa astept, pentru ca nu vreau sa fac acuze pe marginea unui material aparut in felul acesta si despre care chiar si eu as putea spune la prima mana ca e FinalCutPro. Daca se va dovedi ca Presedintele Basescu a pocnit un copil in public, indiferent de motivatie, voi milita vehement pentru disparitia de pe avizierul politic a lui Traian Basescu. Nu sunt un fun.. sunt doar impotriva unui sistem pe care, acum, il propune spre revenire un partid neprietenos cu poporul. Daca se va dovedi ca a lovit acel copil, Basescu ar trebui sa se ascunda ca haiducii undeva in munti si sa faca penitenta pana la sfarsitul vietii.
Ce vreau sa punctez azi?.. Cum sa detii o informatie de dimensiunea celei in cauza si sa o tii ascunsa atata timp? Cum sa vii pe post dupa 5 ani si sa pozezi in om de caracter, indiferent ca e vorba de putere sau opozitie, sa amintesti chiar detalii ale loviturii si sa nu te gandesti ca datoria ta de civil era sa nu lasi tara pe mana unui caftitor de mahala?  Cum se face ca majoritatea martorilor acuzarii sunt fosti acoliti ai lui Basescu? Suntem prieteni pana la proba contrarie? Suntem in gasca doar cat timp avem de ce profita? E clar ca membrii ambelor tabere sunt prost pregatiti.. sustinatorii lui Basescu au replici timide si cauta salvarea in hibele de discurs ale adversarului iar adversarul joaca murdar din principiu fara sa se gandeasca la viciile de procedura.. Tocmai stirea cea mai importanta din Romania nu se da pe post cinci ani la rand? Dinu Patriciu declara neclintit ieri ca stia de existenta acestei casete.. Pai in cazul acesta, daca stiati ca suntem pe cale sa alegem un bataus, cum sa ne lasati sa murim prosti domnule Patriciu? Imi este greu sa nu sesisez toate deraparile celor doua parti implicate in lupta electorala si inteleg acum de ce am avut o campanie atat de soft in turul 1.. de ce sa ne pierdem resursele degeaba.. avem un tur 2 de rezolvat si trebuie sa il rezolvam cu orice pret.. facem char si un film de actiune.
Ieri fratele meu imi reprosa pesimismul din postarea de ieri, un alt prieten imi reproseaza in comments lipsa zambetului.. Pai cum sa o arzi optimist cand in jurul tau se darama si ultimele scari de valori ramase pe fundul cazanului mioritic? Presedintele e suspectat de violente publice grave, opozitia profita si creste in sondaje, oamenii care au avut puterea ne ascund lucruri importante, suntem educati sa tradam.. e nasol.

joi, 26 noiembrie 2009

Mos Craciun ne aduce inapoi Azilul Politic..

In 2004 o buna prietena cu functie publica intr-una din prefecturile pariziene imi marturisea jenata ca o familie de tigani solicitase azil politic in Franta. Motivul invocat era cat se poate de plauzibil in ochii oficialitatilor franceze: suntem condamnati la somaj din cauza imaginii pe care etnia rroma de mahala o propune de ceva vreme lumii. Adica ei, solicitantii azilului, erau singurii tigani cinstiti si din cauza celorlalti nu isi gasesc nimic de lucru. Am fost uluit.. Cu toate acestea, am aflat in aceeasi seara ca mai exista inca o categorie sociala care are drept de azil politic in Europa anilor democrati 2000: securistii. Ei bine, orice securist nenorocit care pleaca din tara poate solicita azilul pe motiv de frica.. Nu mai poate saracu' om sa iasa din casa pentru ca vecinii, care au aflat cu se se ocupa dansul pe vremuri, il pandesc in vederea linsajului. Ii este deci amenintata viata si familia in mod constant. Asadar guvernul francez care nu are inca pusa la punct o lege a emigratiei, pune stampila, da actele si il trimite pe securist la cursurile de educatie civica de la Sorbona. Oricat de multi rromi de caracter am cunoscut de-a lungul vietii si oricat de bine stiu ca exista si securisti care tratau functia ca pe o slujba cinstita si nu ca pe un hobby placut, nu pot sa nu ma gandesc zilnic in timp ce cobor la masina daca mai am casetofon, nu pot sa nu vad agresiunile la care sunt supusi trecatorii simpli in drum spre casa la drum de seara, nu pot sa nu ma vad nevoit sa ridic geamul ca sa nu mai aud manele si nici sa nu clachez la nesimtirea comunitatii cand vine vorba de renovarea nocturna a locuintelor. Nu pot sa nu imi amintesc ca la 13 ani eram chestionat de securitate intr-o camera neprietenoasa pentru ca vroiam la tata sau ca pentru a putea sa imi vizitez familia trebuia sa am buletinul de identitate la mine. Vad inca echipajele care ne urmareau in vacanta, aud inca clicurile aparatelor de inregistrat in receptor, simt inca pumnii si picioarele minerilor peste tot, aud inca amenintarile de care familia mea avea parte constant. Imi aduc inca aminte de cozile la ambasada Canadei si de bucuria primei iesiri in occident, de cutia de Coca-Cola pe care reusea sa o aduca in tara cate un prieten de familie si pe care o colectionam atent fara sa o golesc de continut din dorinta inocenta de a o avea mai multa vreme in frigider.. cat mai multa vreme. Odata cu eliberarea, in 1989, am pierdut dreptul la azil politic.. doamne si cat ne-am mai bucurat ca in sfarsit o sa putem face ceva pentru tara asta chiar stand in ea. Ce bine ca nu mai trebuia sa fugim si sa fim recunoscuti ca cetateni europeni de origine romana. Ce bine ca urmatorul Eliade va locui in Romania, ca Brancusi nu va mai emigra, Ionesco va redeveni Ionescu si noi toti vom putea trai cu adevarat. Cam asa gandeam, cred, toti cei care am tras in iarna lui '89 prima gura curata de aer in piept. Azi, acei bunici/batrani care ne spuneau ca ei au trait suficient si ca viitorul ne apartine, vin azi si ne explica intelept ca daca tot mai au un pic de trait trebuie sa profite.. si profita din plin. si avem alegeri.. si sondajele spun ca alegatorii PSD sunt oamenii trecuti de 50 ani.. bunicii, batranii au decis sa se bucure pe ultima suta asa cum stiu ei.. asa cum au invatat timp de 50 ani. Ma gandesc deci ca poate treaba asta cu alegerile si cu potentiala victorie a stangii e totusi o veste buna. Azilul politic reprezenta speranta oricarui tanar roman inainte de '89. Poate ca daca tot a venit acea stanga inapoi, vom avea din nou dreptul la speranta occidentala.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Hai sa ne mutam in masina..

Ma trezesc ca de obicei devreme, cobor din bloc, imi iau masina si pornesc. E ora 8,30 dimineata..
Francezii au o vorba:
dodo, metro, boulot.. Somnic, metro, servici.. o caracterizare perfecta a ceea ce devine viata noastra indiferent de tara in care avem ghinionul sau sansa sa ne fi nascut.
Oricat de trista ar putea sa iti para metafora franceza, totusi francezii din marile orase au la dispozitie un transport in comun eficient. Nu mai vorbesc de bucuria cotidiana alimentata de placerile vizuale care iti inunda spiritul. Calatoria cu autobusul prin Paris e o placere.. Daca nu esti atat de grabit incat sa trebuiasca sa iei metroul si daca vrei sa iti mentii conditia fizica, la fiecare colt de strada poti inchiria aproape gratis, prin bunavointa primariei, o bicicleta cu care poti strabate orasul oriunde ai nevoie. Si daca vrei sa ai cu ce te mandri in fata amicilor poti traversa orasul pe jos.
Acasa insa, mai exact chiar in capitala noastra europeana, metropola cu care se mandreste pentru moment Oprescu, in Municipiul Bucuresti lucrurile stau usor diferit.
Ma trezesc ca de obicei devreme, cobor din bloc imi iau masina si pornesc. E ora 8,30 dimineata.. ma urc in masina pentru ca o calatorie cu metroul bate sportul extrem. Autobusele vin rar, nu ajung niciodata acolo unde ai nevoie si seamana cu niste rezervoare in care soferii par sa colecteze mirosurile cele mai exotice; geamurile desigur nu pot fi deschise.. se face curent. Mersul pe jos este exclus din start de crevasele din cartier, praful provocat de santierele patriei, masinile de pe trotuar etc. Sunt deci in masina.. in fiecare zi incerc sa inventez trucuri pentru trecerea timpului. Trec peste tipologii clasice cum ar fi cautatorii din nas, pilotii de incercare, propagandistii manelelor sau a oricaror alti minunati parteneri de trafic.. Azi am descoperit insa ca fiecare sofer vine cu un plus de stil personal la design-ul interior oferit de fabrica producatoare a masinii pe care o conduce. Spatiul nu e mare dar cum am ajuns sa ne petrecem cea mai mare parte din viata la semafor sau injurand traficul tre' sa ne facem locul placut. Am reusit sa incropesc o schema ca la IKEA asa incat oricine sa poata sa isi adapteze habitaclul in care se va fosiliza. Intai aducem minim una bucata papusa de plus: caine, pisica, soricel, ursulet.. ce simte fiecare mai aproape de suflet. Ca de orice casa noua trebuie sa asiguram locuinta la forurile superioare deci aducem preotul. Dupa o sfintire in pripa incepem prin a atarna, de preferinta in dreptul oglinzii retrovizoare, o cruce. Obiectul de cult poate fi confectionat din lemn, poate fi impletit din fire de bumbac sau goblen. De la caz la caz se poate adauga o fotografie a Fecioarei agatata cu ventuza de geam. In cazul in care dimensiunea parbrizului o permite putem adauga pana la 10-15 alte cruci tip suvenir colectionate in concediile pline de impliniri ale familiei. La volan mai si citesti daca ai noroc cu un blocaj cauzat de o sapatura inopinata. Ne trebuie deci o veioza, o lampa, un bec lipit cu izolir de o baterie patrata.. orice.. lumina sa faca. Urmaza accesoriile casnice: umerasul de haine, televizorul mini cu DVD alimentat la bricheta din triplul montat in prealabil, huse protectoare dar decorative pentru scaune, suportul de discuri, jaluzelele cu ornament, odorizantul, ceva vesela cu sau fara pai, sticker-ul cu mesaj amuzant pe luneta, numarul de inmatriculare in miniatura cu numele soferului si stema comunitatii europene pe bord. Pentru cei tineri cu capacitate cilindrica mai mare, recomandam un esapament zgomotos dar nichelat si un sistem de iluminare performant tip neon sub masina.. asa puteti lasa impresia ca plutiti pe o perna de lumina. In cazul in care va asteptati la conflicte in trafic va recomandam bata de baseball, ascunsa la indemana sub scaun sau in buzunarul portierei.
Odata facuti primii pasi necesari schimbarii, puteti sa schimbati numerele de telefon intre voi si sa incepeti sa va faceti vizite. Sa lasam imaginatia sa lucreze si apoi sa facem schimb de experienta. Sa ne punem masinile la punct.. vine 2012.. hai sa fim mobili, sa putem fugi oriunde in confort absolut, hai sa ne mutam cu totii mai repede in masina. Oricum dupa alegeri nu vom mai avea altceva. Si chiar daca am avea.. Ce?

marți, 24 noiembrie 2009

Suntem parazitii incomod de idioti ai Europei..

Cum sa alegi constant oroarea, hotia, gunoaiele si revenirea la sistemul care ne-a distrus constiinta? Ma intreb de ce Romania prefera sa uite dimensiunile raului pe care regimul totalitar l-a imprimat in constiinta noastra. Refuz sa inteleg de ce o generatie care a fost invatata sa spere si sa creada este calcata in picioare de lacomia unor mizerabili cautatori de aur, urmasi mandri ai doctrinei sovietice. Nu vad cum e posibil ca un popor care a dat valori universale vreme indelungata sa se dea de trei ori peste cap si sa devina simbol al ipocriziei, lacomiei, falsitatii, al mediocritatii generalizate. Campania electorala in care inotam de o luna nu vine cu nimic nou.. Aceleasi minciuni, candidatii tot murdari, aceleasi mici aparitii care propun schimbarea in forme noi desigur. Suntem deja obisnuiti cu lipsa alegerii reale, cu situatia in care suntem nevoiti sa alegem intre doua rele; stupefianta insa este disparitia ultimei redute: discernamantul. Pana acum am stiut sa alegem raul mai mic.. Decat Vadim mai bine Iliescu, decat Iliescu mai bine Constantinescu (una din marile mele dezamagiri), decat Nastase mai bine Basescu. De data asta insa suntem pusi in fata unei alegeri credeam clare: Basescu sau Geoana. Ce sa facem? Votam o continuitate cu siguranta viciata dar constanta in reforma sau o revenire la comunismul comod pe care il propune cel mai patat partid de pe scena politica romaneasca. Oare romanii au uitat de hotiile masive ale mebrilor de marca ai PSD sau ne-am dat seama ca ne place sa dam spaga pentru orice? Sau de fapt ne e dor de perioada in care ne descurcam.. o spaga la Capsa si avem carne, o alta la Alimentara si avem ulei la sticla si margarina Marga.. e bine dom'le. Serviciul stabil, casa de comenzi Mercur, imprumutul la C.A.R., bunicii buni de stat la coada.. toate aceste minunate facilitati ii faceau pe alegatorii PSD de azi sa uite de frigul din case, de ratiile alimentare, de listele la TeleColor sau la Dacia, de securistii care impanzeau toti boschetii sau de frica cu care stateam de sase sa nu fim auziti in momentele in care ajungeam totusi sa injuram guvernul, au uitat de lipsa oricaror drepturi neimportante in comparatie cu calitatea vietii oferite de predecesorii lui Mircea Geoana: dreptul la cunoastere, la o presa libera, dreptul la libera exprimare, dreptul la libertate in toate acceptiunile termenului. Cum sa dai salamul pe o carte, limuzina pe muzeele europei, curvele pe moralitate sau vanatoarea pe un drum la Piata Delfin. M-am obisnuit, spuneam, cu ideea ca romanii sunt in genere adeptii curvasarelii dar nu intr-atat incat sa nu observ aparitii care te fac sa zici "Hai frate ca se poate.. uite unu' care e altfel". L-am cunoscut pe Crin Antonescu pe vremea cand era ministru la tineret si sport. mai dadea cu grebla prin buget dar nu sesizabil.. de furat se fura oriunde in lume, nu trebuie sa sanctificam pe nimeni. Nu uit insa discutiile avute la un pahar, discutii in care ne gandeam cu totii daca vom reusi sa indreptam lucrurile in tara si daca romanii o sa invete vreodata sa spuna lucrurilor pe nume. Consideram atunci ca prezenta lui Crin Antonescu pe esicherul politic este o veste buna.. Unul de-al nostru a ajuns unde trebuie.. Da.. Putem spera din nou.. TZEAPA!! Crin Antonescu este brusc depozitarul voturilor propriului electorat; pe electorat nu il mai intreaba nimeni.. a dat votul deci sa aibe bunul simt sa mearga pe burta.. nu mai e treaba lui. A uitat perioada in care protesta vehement impotriva lui Iliescu. A uitat cand ii ura pe mineri ca si noi. A uitat cand credea ca lucrurile nu mai pot continua si ca poporul trebuie sa se trezeasca si sa vada. Usurinta cu care azi PNL, caci reprezentantul face majoritatea, da toata tara la caini este strigatoare la cer. Pofta cu care romanii fug la contextul PSD-ist imi face rau. Omul pe care l-am vazut speranta a tradat. Orgoliul stupid pe care l-a dobandit ca politician are succes de cauza desigur in defavoarea noastra. Poporul evita evidentza.. devenim incet cantitate neglijabila.