Butonez telecomanda si ca prin minune dau peste postul preferat al romanului autentic.. OTV. La fel de senzational, exploziv si in direct ca de fiecare data. Invitatul emisiunii Dan Diaconescu In Direct este nimeni altul decat revolutionarul absolut, acest Bogart de Romania, regizor complex, actor de geniu, scenarist rafinat, cascador plin de curaj, 1001 oameni intr-unul singur: Nicolaescu.. Sergiu Nicolaescu. Vorbeste desigur despre Revolutie; despre cum a fost de fapt, despre adevaruri socante dar ascunse bine etc. Ascultand discursul elocvent, aud o fraza care ma face sa tresar: niciunul din romanii care au strigat dupa libertate printre gloante in decembrie 1989 nu a fost sanatos la cap. Formularea nu se vroia jignitoare ci incerca sa clarifice starea de spirit a celor care au luptat real pentru drepturile de care fusesem pagubiti. M-am afundat incet in ganduri, iar OTV a redevenit doar un zgomot de fond. Imi aduc aminte.. Am fost pe strazi.. am fost inca de la inceput.. pe 21 tocmai fusesem sa imi vad mama la serviciu undeva langa Piata Amzei. Cand s-a auzit pocnitura eram la coltul Athenaeului.. Am fost si la televiziune si am fost si in Piata Universitatii. Am furat si eu steagurile din scoala si am dat si eu foc, impreuna cu cativa colegi la portretele conducatorului iubit. Imi aduc aminte insa si de momentele in care am fost Rambo.. momentele despre care cred ca vorbea Sergiu Nicolaescu. In liceu facusem si noi, ceea ce se numea PTAP.. Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patriei. Pentru ca Liceul Tonitza tinea de securitate noi nu mergeam insa la cartofi.. noi faceam poligon, invatam balistica si ascultam bancuri cu militieni spuse de securistul insarcinat cu pregatirea noastra. Ajunsesem acasa sa mananc si sa imi linistesc mama. In Bucuresti era un moment de liniste asa ca bunica mea a gasit de cuviinta sa ma cheme la ea.. adusese cineva un porc de la tara si trebuia sa il recuperez. Bunica locuia in Brezoianu, foarte aproape de militie.. colt cu Strada Eforie. Am luat bucata de porc intr-o geanta enorma pe care am pus-o pe umar si am iesit. Cand sa traversez straduta care leaga Eforie de bulevard, acolo unde pe atunci era o alimentara, incepe un schimb de focuri intre Palatul Militiei si Hotelul Capitol de peste drum. M-am tras langa niste coloane si m-am pus pe gandit.. solutia a venit imediat.. daca tin porcul pe post de scut voi putea trece prin ploaia de gloante care traversau zanganit bulevardul.. Vocea Irinei Nistor imi suna puternic in cap.. Esti John Rambo.. esti in mijlocul bataliei.. halca de carne te va proteja.. Am trecut. Toate lectiile de balistica, legile fizicii.. totul a disparut in ceata asezata rapid pe creier si am trecut. Am ajuns vis a vis, acolo unde acum se afla Pizza Hut si m-am ascuns dupa un zid. In spatele meu, un pusti venise dupa mine. L-au secerat.. statea pe jos intr-o balta de sange si urla. Il lovisera la picior. Am profitat de o pauza a tragatorilor si l-am recuperat ajutat de cineva. Cred cu convingere ca in zilele acelea s-a produs un lucru unic.. am devenit supereroi.. inconstienta a dat jos regimul Ceausescu. La Timisoara, o mana de oameni curajosi au ridicat vocile iar noi ceilalti am vazut brusc o farama de promisiune.. Sansa sa fim partasi la schimbarea istoriei.. toate filmele de actiune vazute pe ascuns la cate un prieten mai descurcaret, dorinta viscerala de libertate, teribilismul adolescentei, toti acesti factori, ne-au transformat aproape instantaneu in soldati universali. Cei care au manevrat logistic euforia celor multi stiau bine de ce suntem in stare cand ni se umple paharul. Am fost victimele colaterale atat de necesare oricarui razboi. Pacat insa ca momentele de solidaritate trec repede. Ma uit in jur la generatile care vin si care habar nu au prin ce a trecut Romania in decembrie 1989. Anulam cu constiinciozitate tot.. Revolutia Romana din 1989 a devenit un documentar SF difuzat in fiecare an la TV, comunismul e doar un vis urat folosit in cate o campanie electorala la ananghie iar la scoala se preda uitarea. Suferinta indurata de un popor intreg e trecuta la file de poveste. Macar de-ar mai citi cineva..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu