Bucuresti.. micul Paris.. Fuse si se duse.. Toata minunea care a dus la catalogarea Bucurestiului de alta data ca fiind egalul orasului luminilor s-a alterat in ultima jumatate de secol; cafenelele, spectacolele de revista, centrul vechi, bulevardele care te duceau cu gandul la surorile mai mari din vest, plimbarile cu trasura, paradele de automobile, frumusetea oamenilor care se bucurau de promenada.. toate au disparut ca un fum. Comunismul a distrus tot. Ok.. Comunismul insa a cazut.. Desi am fost intotdeauna de parere ca tot raul din lume ar fi fost imposibil fara suportul majoritatii, ca oamenii sunt de fapt vinovatii principali pentru orice nenorocire care persista peste pragul rezistentei comunitatii, nu am sa arunc cu nimic in nimeni dar.. azi dimineata m-am trezit cu chef de cafea si croissant. Una din marile bucurii pe care la ofera Parisul iarna, este plimbarea de dimineata, cam pe la 6, atunci cand pravaliile de paine isi deschid cuptoarele. Strazile prind imediat un miros placut de paine proaspata, mille-feuille inflorat si fructe coapte in aluat iar bistro-urile de cartier isi deschid usile si dau drumul aromei aburinde de cafea proaspata. E deja sapte juma' si vecinii se strang zgribuliti la tejghele, isi citesc ziarele si schimba vorbe amicale.. ce-a mai fost de ieri pana azi, ce zi ii asteapta, ce-au mai facut copiii, politica.. vrute si nevrute. Stam la tejghea pentru ca pretul cafelei este la jumate daca stai in picioare si in plus poti da scrumul pe jos.. Revin in Bucuresti. Azi dimineata, ma urc in masina si plec sa caut o cafenea in speranta unei farame de Paris. Nici un noroc.. toate cafenelele sunt inchise. De fitze sau nu, localurile bucurestene isi afiseaza meschin programul de sarbatori.. 25, 26 si 27 decembrie: Inchis. Oare de ce proprietarii de carciumi din oras se gandesc ca oamenii stau in casa de sarbatori?.. Avem atat de putin timp liber in general, ducem vieti grabite, acumulam cantitati enorme de stres, griji majore cat cuprinde si fix cand putem profita de cate o duminica nu avem unde sa iesim.. Totul e inchis. In Micul Paris sarbatorile apartin in primul rand carciumarilor. Patronii se odihnesc dupa o saptamana sau un an de munca grea. Am ajuns la concluzia ca majoritatea oamenilor de afaceri din segmentul comercial se simt daramati de afacere.. de la vanzatori la manageri, de la picoli la sefii de sala, toti iti lasa impresia ca isi fac treaba sub amenintare.. par pusi la treaba cu forta.. automat clientul este culpabilizat. Chiar nu avem alta treaba decat sa le stricam serile si diminetile?.. Ce ne trebuie tzoale, cafele, mancare, filme.. orice. Sa stam dracu' acasa.. Daca nu intelegem de buna voie atunci inchid pravalia. Poate asa intelegem. Este deci duminica, 27 decembrie 2009, a doua zi de craciun, ora zece de dimineata.. tot inchis. Dupa o plimbare cu masina prin ploaie am reusit sa gasesc French Bakery, in spate la Eva.. pustiu, lumina placuta, oameni primitori. Croissant-ul rece, cafeaua slaba, tartele de ieri dar in ansamblu e ok.. stau cu Oac si povestim vrute si nevrute.. ce-a mai fost de ieri pana azi, ce zi ne asteapta, ce-au mai facut copiii, politica. Ne-am construit asa cum am putut petecul nostru de occident.. mai stam.. Sarbatori Fericite!
Nu am fost acolo un 27 decembrie dar exact asa este ... Desi in Bucuresti sunt momente si imagini pe care le gasesti numai in Bucuresti, lipsesc cateodata acele instantanee, de care sa ne bucuram pur si simplu, ca niste felii de viata - "tranches de vie" cum imi place sa aud nu numai la Paris. Ma bucur in fiecare zi sa te citesc si sa-mi imaginez, multumesc.
RăspundețiȘtergere