Anonimul cel de toate zilele.. si femeia de langa el..

Ma uit permanent la putinele postari sub forma de comment de pe blog. De cele mai multe ori cei care scriu, o fac sub anonimat. Anonimii sunt de mai multe feluri: sunt desigur cei care isi fac o meserie din a presta sub pseudonim in diverse forme.. scrisori, reclamatii, discursuri cu iz pollitic etc. Sunt oameni care se trezesc de dimineata si se apuca de treaba; pentru ei anonimatul e un fel de job si considera acest lucru un fel de calitate morala.. nu sesizeaza ca sa primeasca recunostinta ci pentru ca sunt de parere ca opinia lor salveaza vieti. Mai sunt si anonimii care si-au ratat viata si a caror singura iesire este internetul; oameni care nu au curajul asumarii. probabil ca putem sesiza tot felul de alte forme prin care anonimatul isi face simtita prezenta.. Mai exista insa si anonimii cacaciosi.. de cele mai multe ori sunt prieteni actuali sau trecuti, care au un ghimpe impotriva ta dar nu au suficienta putere sa iti spuna in fata ce au de zis. Sunt oameni nemultumiti de propriile persoane carora le e mult mai usor sa dea vina pe cei din jur.. ei isi gasesc permanent dusmani oriunde.. daca nu ii gasesc ii inventeaza. In aceasta categorie se gaseste si unul din cei care au comentat articolele mele. Unul din ei are chiar grija sa dea hint-uri in ceea ce-l priveste.. De exemplu la articolul de joi am primit urmatorul comentariu: ha, adauga si pe cei care spun "te sun in 5 min" si te suna ei .., adevarat dar cand isi aduc aminte ;-) tot e bine ca poti sa evadezi. E clar ca respectivul a asteptat un telefon care daca a venit, a venit prea tarziu.. da' cred mai curand ca nu a venit. De ce oare unii oameni refuza sa accepte ca nu sunt atat de importanti cum ar vrea sa creada. In plus de ce refuza sa inteleaga ca daca nu l-i se raspunde la telefon, o fi ceva.. frate.. poate nu am ce vorbi cu tine! Mai am un comentariu: hmmm...ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Imi aduc aminte de un amic care mi-a imprumutat masina pentru o vreme.. omu' nu avea carnet, eram colegi, la treaba era nevoie de mobilitate asa ca mi-a lasat pe mana masina cu plinul facut ca la rent a car. M-am simtit cumva obligat sa il ajut in contra-partida de fiecare data cand omul avea o problema de rezolvat. asa am ajuns ca in jumatate din timp sa ii fiu sofer. Ma trezeam la 7.. si de cele mai multe ori, in loc sa imi duc copilul la scoala ma duceam sa il duc pe el in ale lui. seara programul meu se facea in functie de nevoile lui.. doar trebuia dus acasa.. Am uitat sa mentionez ca omul in discutie era burlac la vremea aceea deci avea pe mana mult timp liber. De multe ori imi spunea ca nu are chef de mers acasa.. Ce sa fac il luam cu mine.. la prieteni, la chill, acasa.. pe unde gaseam. Toate ca toate dar intr-o zi Perfuzabilul, caci asta era porecla cu care se pricopsise la firma, ma anunta ca e indragostit de o colega de birou. Desi nu am acceptat niciodata la firma cupluri si desi ii refuzasem chiar partenerului meu posibilitatea de a-si angaja nevasta, in cazul perfuzabilului am zis ok.. Atata mi-a fost. Stim cu totii ca femeile sunt specialiste in deschiderea capului si in a ne arata ca pana la ele am fost niste rataciti intr-o lume neprietenoasa. Perfuzabilul, om cu oglinda in fata closetului si desupra patului, varsator cu frustrari si sensibilitati conexe, si-a dat seama ca are nevoie de masina.. fata venise si cu carnet in dotare. Fara sa mai tina cont de toate drumurile facute impreuna, de sucurile si cafelele date, de cadourile primite, mi-a amintit ca masina ajunsese la mine cu plinul facut.. eram deci dator vandut. In plus cu ceva vreme in urma, ii promisesem ca pentru serviciul facut, o sa platesc eu revizia masinii.. La firma a mers prost si partenerul responsabil cu platile a amnat delicat plata salariilor asa ca nu am putut sa onorez promisiunea facuta la timp.. Din nou scandal.. Nu m-a deranjat ca Perfuzabilul facea tapaj.. ci ca de fiecare data cand vorbeam la telefon, in off, se auzea vocea ratiunii feminine care striga.. Da' spunei draga ca am ajuns sa beau apa de la robinet. As putea continua de-a lungul a multe pagini.. anonimii tot anonimi o sa ramana, oamenii fara coloana vertebrala o sa ne imputa existentele si societatea la infinit, iar nesimtirea o sa ramana una din virtutile majoritatii.. de aia ne scaldam in jegul in care ne scaldam. Pacat insa de cat de repede uita oamenii greutatile trecute alaturi de prieteni in favoarea unui orgasm trecator. Va urez deci o viata frumoasa, voua anonimilor din toata lumea si astept in continuare comentariile voastre minunate. Poate scriind asa o sa ajungeti sa va recastigati coloana vertebrala, ca de necunoscuti celebri e plina lumea. Calatorie placuta.