Daca ne imaginam ca in restul lumii nu exista oameni care traiesc cu convingerea ca in capitala e miezul si ca in provincie raman blazatii si neputinciosii, ne inselam.. Peste tot exista oameni care cred ca daca se muta din tara in capitala isi rezolva vietile. In centru sunt banii si oportunitatile... Viata personala nu mai e, dar pare ca asta dispare oricum in fata avantajelor oferite de corporatii. Pai unde mai prinzi tu un program prelungit fara plata orelor suplimentare, unde te mai face bou unul adevarat, unde mai primesti cafea la discretie si unde poti fuma zilnic tigarea cu un coleg vechi pe care nu il cunosti. Nu in ultimul rand unde iti mai poti aduce copilul la servici dupa sase, pentru ca tu sa iti poti respecta deadline-ul si el sa isi piarda copilaria.
Am vazut de sarbatori o postare care m-a amuzat peste poate: Capitala noastra e goala de sarbatori pentru ca bucurestenii pleaca acasa.. Dupa ce am terminat de ras am inceput sa ma uit atent la diferentele dintre popoare. Pai futu'i, nu e de loc de ras.
In strainatate plecarea de acasa este asumata ca atare. In primul rand plecarea incepe cu spune si cuvantul, plecarea reala de langa parinti.. etapa obligatorie la orice secie inca vie.. e o conditie. Pe urma daca ma mut din Craiova la Ordea, devin oradean. Nu raman un oltean parat care face pe desteptul intre ardeleni. Nu ma dau oradean get beget, in timp ce explic anturajului cat de gresit vorbeste romaneste si nici nu tin discursuri ca Decebal a lasat mostenire perfectul simplu pentru popor si ca singurii care l-au luat in serios au fost desigur oltenii. Cand te muti dintr-un oras in altul, iti faci mutatie.. buletin de Bucuresti in cazul nostru. Iti iei si casa si pui numere de Bucuresti la masina ca sa nu trebuiasca sa platesti vignieta pentru statul acasa. Pentru cei mai slabi de inger de exemplu, sau pentru cei mai putin experimentati, in Bucuresti e greu sa inteleaga, dupa numerele de masina, in ce oras se afla de fapt. Pe scurt ce vreau sa spun e ca daca te muti, te muti... cu capu, cu mobila si cu ce mai ai prin ograda. In esenta nu te gandesti ca daca nu iti iese fugi inapoi la mamica si tatica ca sa te invarti de un sandwitch.
E plina tara de case luxuriante in creierii muntilor care sunt fie nelocuite fie ingrijite de niste neveste depresive si in genere nefutute, in timp ce barbatul munceste la negru ca sa faca gard de inox intr-un acasa pe care greu de crezut sa il mai vada curand sau vreodata. Asa.. incet pier si traditiile si sufletul locului si tot ce ne umplea pe dinauntru la un moment dat.. in copilarie.
Fiind insurat cu constanteanca mai fac un drum pana la gara atunci cand soacra-mea face crema de zahar ars sau ii cumpara ceva lui Vladimir. Se intampla suficient de rar incat sa ma bucur de surpriza, nu sa cred ca stau in camin si mama imi trimite pachet. Ma uit insa la cei care asteapta langa mine autocarul de Constanta. Nu e oare mai simplu sa pui progenitura sa isi faca cont si sa ii trimiti bani daca are nevoie?.. Pentru ca stupoare.. hartie igienica si cartofi se gasesc si in capitala.. si inca de toate felurile, ca de aia l-am mutat la bucuresti nu?
Amuzant e ca singurele pachete primite cu autocarul la Paris sunt pentru romani de la romani. Avem noi o chestie cu pachetele.. Ne place conceptul si coletul.
Sa revenim la tema.. in strainataturi. Mai nou, daca vrei sa cunosti londonezi, parizieni sau romani, nu-i cauti nici in Londra, nici la Paris si nici la Roma.. in provincie ii cauti taticu', ca provincia e goala si calda si frumoasa si primitoare.. la tara. Londra este a indienilor, Parisul al magrebului, Roma a tiganilor si romanilor si Germania este a cui vrea ca madam Merkel e primitoare si ospitalera. Astfel, Parisul nu mai este orasul indragostitilor si al luminii, Londra nu mai e neaparat un must iar Roma merge daca ai chef de confrati de proasta calitate in mare parte.
In momentul de fata metropolele sunt hiper-aglomerate iar provinciile incearca repopularea. In Romania ne aflam intr-o situatie halucinanta. Vin straini care profita de viteza cu care provincia fuge la Bucuresti si construiesc locuri minunate in munti sau in zone unde linistea si omenia primeaza ca nasolu' a plecat la Bucuresti sau la capsuni. Un bun prieten spaniol de exemplu, prieten care are un teren cu capsuni si angajati desigur romani, imi spunea stupefiat ca majoritatea lucratorilor au acasa mai mult teren agricol decat are el in Spania. Cu toate astea nici un metru nu este cultivat pentru ca romanu prefera sclavia. Si asta pentru ca altfel nu stie ce sa faca.. Dictatura ne ordoneaza iar libertatea ne nauceste neuronii de facem numai prostii.
Am folosit in titlu de ieri.. Ieri se obisnuia cam asa.. plecai la studii unde se invata mai bine si pe urma veneai acasa si dadeai si altora din ce ai priceput pe unde ai fost. In esenta munca unui om era sa isi imbunatateasca, sa isi dezvolte, locul de provenienta.. stirpea. Dar asta se intampla prin cunoastere si nu cu bani. Probabil ca sansa sa intelegem totusi ca omu' tre sa traiasca unde s-a nascut si ca fructele si legumele se mananca cand si unde se fac natural, la vremea lor, se subtiaza incet incet.
Exista desigur si stramutare, exista si exil asumat sau fortat, exista situatii de naturalizare. Toate insa trebuie luate cum se spune in adevaratul sens al cuvantului. Si trebuie sa facem pe dracu' in patru sa nu ajungem pe ultima suta la concluzia ca pentru noi nu am facut nimic o viata intreaga.
Sclavie placuta unora, viata frumoasa si implinita celor care inteleg o asemenea valoare si pupaturi celor pe care ii doare in cur.. asa in general. De ce? Pentru ca intre astia o sa ajungem sa traim si prefer sa fim prieteni.
