Am tot auzit de-a lungul anilor cum ca oamenii nu se pot amesteca. Ca indiferent de câte ori încerci, gri-urile nu ies bine. Ca lumea e făcută în așa fel încât prostii tre' sa stea cu prostii, țăranii cu țăranii, desteptii cu desteptii, 'telectualii cu 'telectualii, albii cu albii and so on. S-au scris râuri de texte despre dramele încrucișărilor nepotrivite... felul în care suntem crescuți poate deveni stigmat într-o lume a "celorlalți". "Nu se cade" prinde litera de lege și cumva uleiul rămâne ulei și apa, apa. Îmi aduc aminte ca încă de mic, împreună cu Matei, mă gândeam îngrijorat ce o sa mă fac daca o sa mă îndrăgostesc de-o fata din alt film... cum o duc io' la tata sau cum o strecor pe sub ochii mamei. Daca no sa știe carte, daca nu o sa ii placa jazz-ul sau daca o sa se uite la lumea mea ca vițelul la poarta noua. Toată traznaia asta m-a făcut sa vreau cu orice preț sa demonstrez ca lucrurile nu stau așa și ca oamenii pot conviețui armonios indiferent de stirpe, educație sau alegeri. Mi-am petrecut tinerețea intre băieții din Balta Albă, am ignorat regulile și am petrecut majoritatea anilor în preajma oamenilor "nepotriviți". Am făcut primul copil cu o fata care nu înțelegea de ce stau în atelier, am muncit în fabrica, m-am împrietenit greșit și am mâncat din același troc cu polul opus. Așa am cunoscut oameni care au ajuns sa mă respecte doar pentru ca nu erau obișnuiți sa fie tratați egal de cineva pe care ei îl considerau din alta lume. Mulți dintre ei au ajuns sa îmi fie foarte aproape peste ani.
În calitate de purtător de nume cu sonoritate, am întâlnit insa și o alta categorie de oameni. Indivizi care nu înțeleg valorile oamenilor simpli, care nu își pot asuma izvoarele și care cred asemenea "Snobului" lui Toma Caragiu ca prezenta într-o sala de teatru e suficientă pentru confirmare... cei care umbla cu cărți deștepte în geanta fără sa le deschidă vreodată, cei care știu cum stau lucrurile și care se mândresc cu autografele luate prin librarii la coada. Aia care cred ca daca au mâncat în aceiași cârciumă cu Hugo o sa ajungă în istoria literaturii universale. Ei știu întotdeauna mai bine cum trebuie sa vorbești cu o personalitate culturală, îl învață pe Eminescu cum sa vorbească cu Creanga și explica "prostimii" cum se cuvine sa ii fie vorba în prezenta regalității ei neștiind cum sa tina furculița în mana nici de câte tacâmuri e nevoie la o masa de protocol. De cele mai multe ori mă amuza sa aud "cum stau lucrurile" din gura acestui gen de personaj. Si de multe ori ii primesc și în casa la joaca. De tot atât de multe ori insa sunt scos din minți când câte un neterminat se ia în serios și îmi spune ce părere ar fi avut Nichita despre câte ceva, cum era cutare și cât de bine le zicea nu's cine. Nu de putine ori a trebuit sa suport blembeci care vroiau în poza cu mine și care explicau terților ce am vrut io sa zic și cum sunt eu de fapt... eu fiind de fata. Mă enervează la culme și aia care nu au curajul sa îți spună în fata ce au de spus și care folosesc repetitiv "așa este, ai dreptate, aaah desigur" și pe urma pleacă la fel de prosti cum au venit, înjurându-ma pe la spate în privat dar vorbind elogios în public ca sa se știe ca mă cunosc.
Mai sunt și experții în realitate și în viața... Aia care înțeleg perfect vestul fără sa îl fi văzut vreodată sau care condamna capitalismul din cochilia mediocrității de cartier. Cei care trăiesc prin viețile altora și care de cele mai multe ori au ei un prieten care a făcut și a dres și care știe el mai bine. Aia care înjură România dar care nu fac nimic pentru ea și din care nici nu pleacă pentru ca ce sa vezi, doar în România poți trai fiind așa cum sunt ei. Modifica realitatea pana ajunge sa fie ca ei și evita sa ajungă în situația în care sa se vadă ca individual sunt inexistenți. Europa, lumea, este totuși un spațiu în care trebuie sa știi cu adevărat sa faci ceva, trebuie sa îți asumi o existența pe măsură valorii tale și sa evoluezi prin puteri proprii și skill-uri reale. Sunt cei care în vacanță trec înghețata prin cursul valutar doar ca sa revină acasă cu banii cu care au plecat, fără sa se bucure de nimic pentru ca desigur e prea scump și în plus o înghețată pe plaja la Mediterana nici nu se compara cu un all inclusive cinstit la turci. Cei care nu accepta riscuri și cei care în fapt vor sa facă niște banutzi fără sa pună osul la treaba. Bun... ce zic io aici nu e nici nou și nici vreo mare descoperire științifică. e plin de maimuțe pe peste tot și întotdeauna omul simplu, sincer și cu dorința autentică de cunoaștere este călcat pe cap de câte un snob cu mâini mai lungi. Nu despre asta vroiam sa va zic... Vroiam sa zic despre ușurința cu care unul care și-a făcut în photoshop poza cu tine, uita ca singurul motiv pentru care se poate da mare cu poza aia e ca ii dai tu voie, pentru eu ca tu îl tolerezi și pentru ca doar un bou ca tine, mai crede ca oamenii se pot schimba, ca pot fi ajutați cu un push potrivit în momentul potrivit. Ma scot din minți pentru ca pana la urma originalul își da întotdeauna arama pe fata și când vede ca nu ii mai ești util așa cum sperase el, sau când într-un final chiar nu mai poți și ii zici în fata cum stau lucrurile, când vede ca ulciorul' s-a dus în mă-sa și ca doar poza cu tine nu ajunge, te scoate din scenariul vieții lui zâmbind și declarându-si amorul in the same time. In momentul in care se trezesc ca le-ai dat de cap brusc esti un gunoi, esti defect, ratat si cu siguranta ma-ta e curva. El o sa spună în continuare pe unde umbla ca se știe cu tine, o sa fie în continuare expert în tine și o sa le zică el lor cum ești tu ce parere au ceilalti etc. in general sunt experti in mersul lucrurilor.
De curand de exemplu, am avut o experienta venita dintr-o familie de stiitori…. Mama tata si copilul… small baby care are aproape de 40 de ani si doarme cu mama si tata. In cei aproape 10 ani de cand ii stiu, vizitele sau intalnirile au fost in grup. Incapabili de desprindere, se suna de zeci de ori pe zi anuntandu-si unii altora victoriile cotidiene pe principiul cine nu e cu noi e impotriva noastra… de la m-am cacat la am pierdut tramvaiul se tine o evidenta temeinica. What ever. Altfel patrioti. Dau cateva exemple de discurs: “ma pis pe el de vin frantuzesc… nu stiu bai francezii ce e vinu’”. “Ardelenii sunt niste nenorociti”. De unguri nici nu mai zic. Seara se intalnesc si fumeaza o pipa in bucataria confort 2 ca la casele mari in care nu vor ajunge niciodat (da ei de fapt nici nu vor asta). “Slanina si ceapa e treaba. Restul fitze de snobii care noi nu putem fi”. “Am fost in Grecia in Tassos unde desi era plin de romani era frumos ca era mancarea buna si carciumaru e acum prietenu meu pe viata” (pentru ca el nu stie ca un carciumar e prietenul tuturor celor care lasa bani). Intre timp viata lor e asa: tanarul doarme in dormitor ca e si el mic in timp ce parintii cuminti impart sufrageria. Tanarul si-a inchis firma de constructii ca e clientii rai si s-a apucat de IT ca sa faca bani multi de acasa iar batranii se mandresc desigur cu el pentru ca stim deja ca al nostru e cel mai frumos, mai bun si complet fara de pacat. Daca ii zice cineva ceva … dai in mine? Dai in fabrici si uzine. Ca micutzu nu se poate apara singur… e inca in stadiul in care isi inventeaza iubite superbe care abia asteapta sa imparta cearsaful cu unu care sta cu mama si cu tata.
Si de fapt, mă enervez de fiecare data când se întâmplă câte o d-asta, unul din bătrânii care se tot duc vine și îmi zice... "Pai ce-ai căutat bre' sa te înhăitezi cu un asemenea personaj?" și uite așa se alege praful de toate încercările mele sa dovedesc ca mix-urile funcționează... O sa existe întotdeauna autodidacți minunați, oameni cu drag de carte și de cunoaștere, oameni care nici nu visează măcar sa își intalnesca modelele, oameni a căror curățenie îmi va umple sufletul de bucurie. De data asta excepțiile confirma în adevăr regula.
