pleshoo.blogspot.ro Web analytics

joi, 26 noiembrie 2015

Mare om romanu‘.. si prost de bun..

A trebuit sa ajung in Bucuresti cu niste trebi‘ asa ca mi-am luat nevasta si am purces la drum. Sunt cateva numere de inmatriculare pe care daca le vezi atarnate de masina din fata trebuie sa devii prudent.. Ne aflam inainte de padurea Romanesti, ieri pe la amiaza.. Desi rulez in general mai curand repede, stiind de camerele de pe pasarela din apropiere, am lasat-o in 70 si m-am tras pe banda unu.. la fel si un Range Rover la fel de grabit ca mine. Intre noi un Fiat Punto condus cum am aflat ulterior de o fata de maxim 22 de ani dintr-un sat de langa Ploiesti. Cu 100 de metri inainte de virajul care te scoate in fata pasarelei, Fiatul intra in depasire de plictiseala sau din lipsa de experienta si se trezeste in plin viraj cu vreo 100 la ora in fata parapetului de beton care desparte sensurile de mers si se sperie.. calca frana si isi ia practic zborul. Pe jos umed, parapetul a functionat ca rampa de lansare pentru micuta masina in depasire asa ca Fiat-ul o porneste in sus, face trei piruete in aer si ajunge in zbor dincolo de banda unu, secerand un copac aflat pe marginea drumului.. Si eu si cel din Rover am oprit si am alergat catre masina fumeganda infipta cu partea din spate in pamantul reavan de pe marginea drumului. Copila de la volan a avut prezenta de spirit sa desfaca centura la aterizare si sa iasa din masina.. nici o zgarietura.. a avut zile fata cum ar spune romanu‘. Chemam politia in timp ce Sandra incerca sa opreasca tremuratul fetei trecute printr-o experienta oribila si un satean se plange ca abia a terminat de reparat gardul distrus de accidentul similar de dimineata.. Daca ati sti cati se opresc la mine in gard.. In acelasi timp o sateanca aduce un scaun, o patura si o cana cu apa pentru soferita, iar eu ies la drum sa strang cracile groase imprastiate peste toata banda unu si sa cer ajutor altor participanti la trafic.. in fapt pana nu-ti zice doctorul ce ai, nu stii nimic iar pana la urma, oricare din noi am vrea sa avem o voce buna in preajma dupa ce am vazut moartea cu ochii.

Ma gandesc la cum se vedea de la volanul celor care treceau pe DN 1 dupa accident.. Iesi din sat si vezi pe dreapta o masina facuta zob din care iese fum, alte doua masini oprite pe dreapta pe avarii, un copac spulberat de accident si un bezmetic care face cu mana.. Ce faci?.. Tu romanul care sufera public si populist pentru cei disparuti la Colectiv sau la Paris sau oriunde altundeva, atunci cand vezi scena descrisa mai sus.. Pai calci fratioare acceleratia si ii dai blana pana la Bucuresti ca nu ai tu timp nici de declaratii, nici de prim ajutor nici de nimic.. Timp de 3 minute pana la venirea politiei, care apropo‘ s-a purtat exemplar, nimeni nu a oprit.. puteam cere ajutorul pentru ca in masina sangera cineva.. sau pentru ca luam foc si extinctorul mic din masina nu a fost suficient.. sau pentru oricare motiv.. Nu.. Romanu‘ nu opreste.. El doar se plange sau se alarmeaza sau se alatura cauzei.. Concret o suge. Mi s-a reprosat ieri ca generalizez si ca dau in toata lumea in timp ce pe planeta exista oameni buni.. Sunt perfect de acord. Imi aduc chiar aminte de una Maica Tereza care a facut ceva treaba la viata ei dar nu cred ca generatiile viitoare o sa mai aibe vreun recollection about it ca sa folosesc un limbaj in trend. Imi asum deci respectul pentru cei putini care fac si care construiesc si care se lupta si ma declar satul de restul..

joi, 19 noiembrie 2015

Superscrieri si haimanale..

Am fost aseara la Gala Premiilor Superscrieri organizata de Fundatia Friends for Friends si cativa sponsori traditionali in arealul hipsteresc autohton.

Ma ocup de niste ani de educatie.. ma rog.. de un soi de dezvoltare a creativitatii la copiii pana in 12 ani, folosind ceramica si alte metode alternative care tin de arte in general. Stim deja ca din acest moment, odata intrati in pubertate, tinerii de azi trec de la Hanna Montana la Miley Cyrus ca model al unei generatii. Revenind, am fost real atins atunci cand Mona Dirtu si-a anuntat targetul de vis.. 100 de burse oferite de catre Fundatie pentru speranta in jurnalismul romanesc de calitate. Strigarea desi parca utopica astazi, face parte din genul de derapaje de care vorbeam ieri si pe care le cred atat de necesare dezvoltarii unei noi generatii frumoase. Asadar felicitari Mona Dirtu.

O sa trec peste cine sunt astazi considerati de catre societatea civila contemporana superscriitorii care preiau stafeta de la niste figuri monumentale de jurnalism.. un David Frost, un Joseph Pulitzer, un Walter Cronkite si tot asa.. O sa trec direct o ora mai tarziu, la decernarea premiului cel mare.. Stefan Mako. Sala in picioare, sustinatorii in urale..

Nu i-am citit textul iar dupa prestatia de aseara sunt convins ca in viitoarele mele lecturi numele lui va fi ocolit cu grija, chiar cu riscul de a pierde un text monumental.. EI bine baiatul asta, dupa ce un alt jurnalist, girat de HotNews a plecat acasa cu doua sute de euro castigati pentru un reportaj de front realizat in Ukraina si dupa ce respectivul a multumit emotionat pentru recunoasterea unor merite la scena deschisa, domnul Mako s-a plans de nevoile tanarului jurnalist roman cu un cec de o mie la subrat.. Ca sa fie tacamul complet, a mai continuat sa ii propuna Monei ca in locul burselor pe care aceasta isi doreste organic sa le ofere, sa sprijine mai bine Casa Jurnalistului si pe altii ca el..

Pai bai Fane.. de ce n-ai dat tu tonul donand premiul pe care tocmai l-ai incasat catre Casa Jurnalistului sau altii ca tine? Tocmai mi-ai dovedit ca generatia care are nevoie reala de ajutor se afla fix in spatele celei pe care o reprezinti tu.. pe scurt tocmai ai aratat ce plangea cu tristete Vintila Mihailescu.. niste responsabilitate nu strica nimanui.. eu unul cred ca nici putina omenie, sa nu ajungem sa alegem sa tinem camera in timp ce cineva striga dupa ajutor.. si apropo, mai putina pizma.

PS: Jurnalism nu inseamna bloggereala.. nici acum, nici in 2437 cand o sa zburam cu masinile prin oras..

marți, 17 noiembrie 2015

Despre clacare in general..

De data asta articolul meu  va fi continut de un text al unui prieten drag care a clacat pe facebook dupa o pauza autoasumata.. Este pentru prima data cand folosesc a clacat in sensul cat de bun pe care il poate contine. Spun asta entru ca eu cred ca e cazul sa clacam fiecare in felul nostru in ideea in care mai vrem inca sa facem diferenta sau sa schibam ceva pe alocuri dar nu in sensul propus de Nenea Iancu.

Atasez mai jos textul prietenului meu fara sa fac nici lobi acestuia, dar si fara sa il condamn sau blamez.. Trebuie insa sa mantionez ca desi sunt impotriva conceptului de bucurie comunista, m-am amuzat extrem atunci cand astazi, revazandu-mi amicul in discutie, acesta purta un tricou pe care scria: NATO nu ma apara pe mine! Macar cand vine vorba de NATO care trece strada batranici care nu se vor de loc vis-a-vis, amicul meu si cu mine avem pareri comune.

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi asume o clacare.. un derapaj in orice directie.. Singura conditie pentru ca trebile sa reinceapa sa mearga bine, este ca derapajele noastre sa fie reale si resimtite de putere oricare ar fi aceasta. Iata deci un text pe care il consider absolut impecabil si cat se poate de autentic.. Baroane' ai cuvantul.. si una peste alta, ai si dreptate.. plm.. traim o lume gresita.

De cand am dat faliment m-am gandit sa ies de pe fb ca na, ce sa caut io cu asa lume urbana si activa si intelectuala... dar acum chiar vreau sa stiu, cum o mai duceti? Am auzit ca ati iesit in strada acu' cateva zile sa puneti un premier francez pe langa presedintele neamt fiindca a explodat o butelie intr-o bucatarie sau ceva (sa le fie tarana usoara).

Dar cel mai tare as vrea sa stiu cum mai merge treaba cu capitalismu' si NATO? Va simteti suficient de cosmopoliti si impliniti? Dar implicati si empatici cu tragedia franceza va simteti?

Si mai ales, VA SIMTITI IN SIGURANTA? Cand mergeti pe strada cu familiile voastre frumoase si cu copiii vostri care canta la vioara de la 3 ani si merg la psihanalist de la 5... NU?! e... al dreaku comunismu ala ce rau era... 

Cretinilor! De 20 de ani sunteti partasi alaturi de aliatii (stapanii) vostri americani la crime de razboi si acu' va mirati ca vin bombardatii de prin tarile lor bombardate sa va impuste... Sictir!

Cam acesta a fost textul pe care il propun si il sustin fara sa pot fi vreodata acuzat de aplecari spre stanga in calitate de persoana fizica.. chiar de loc.

P.S. Am pierdut pana acum 5 prieteni in oroarea de la Colectiv si am inca trei la Paris care nu raspund inca la telefon.. Stiu ca multi vor reactiona urat la sintagma lui Baronu' cu butelia dar va rog sa ma credeti.. la cum se misca treaba, Colectiv o sa fie vazuta ca o entorsa pe langa cum se prezinta viitorul daca nu reactionam cu totii real.. hai sa incepem, sa zicem, cu pastratu' in piata de 60000 de oameni mai mult de trei ore si sa nu mai ajungem cu viteza sunetului la 30 de bezmetici care strigam ca vrem capace de bere mai trainice..

luni, 9 noiembrie 2015

Despre fasaiala la romani..

Acum cateva zile, pe cand eram extaziat de numarul mare de romani adunati in strada liberi si de bune moravuri, un amic imi spunea ca pariaza orice suma ca intr-o saptamna o sa se vorbeasca mai curand espre cum a marcat PSG in minutul 28 decat despre drama de la Colectiv sau despre o cautare reala de solutii pentru schimbare in Romania. Cu tristete ma pregatesc sa ii platesc pariul.. Dupa o demisie mediocra si de fatada, dupa o simulare de intalnire intre societatea civila si Presedinte si dupa inca cateva intamplari mai curand hazlii, Piata Universitatii e goala.. Nu ma refer la cei cativa infrigurati care au ajuns mai curand la o varsta la care un sah la fantana e mai ofertant decat apartamentul confort doi din Berceni si nici la cei suficient de tineri incat nu au cum a inteleaga mersul.. Astazi Iohannis s-a tinut de cuvant si a venit in Piata.. Pe inserat, suficient de devreme incat jurnalistii sa fie mai multi decat poporu‘.. 27, 29, 31, 37, 45.. au devenit in doar cateva zile cifre asemeni celor de pe panourile in care McDonald anunta vanzarea hamburgerului cu numarul 5,835,756. Popor de mana a treia.. ne obisnuim repede cu muia si uitam cu o viteza uluitoare. Ne urcam demni in pat spunand grav ca s-a ajuns la 45.. ne doare in cur.. ne vedem de vieti cum da frigu si ne trimite sub plapumioara noastra cea confortabila.. pacat. Am sperat iar ca un bou ca romanii sunt in stare sa fie uniti.. teapa.

Dupa mineriada, dupa ce am vazut romani sarutand mana unor oameni care ne masacrau, mi-am revazut un prieten si ne-am zambit.. batrane daca mai prindem o revolutie, bagam vastu‘ prin magazine sa ne facem si noi macar plinu‘ ca astia nu merita sa mori pentru ei..

miercuri, 4 noiembrie 2015

Romanu‘, om cumsecade pana la capat..

Am tot adunat cuvinte de pus pe hartie in ultimele zile si poate chiar saptamani.. am multe de comentat despre ce-am simtit / trait in ultima luna dar tragedia de la colectiv mi-a pus capac si m-a facut sa ma pun la butoane.

Fac parte dintr-o generatie care a prins si cutremurul din ‘77 si revolutia din ‘89 si mineriadele si implicit toate cacaturile care au decurs din relaxarea cu care suntem capabili sa inghitim mizerie dupa mizerie, fie ignorand nenorocirile, fie acceptand cu bucile larg deschise sodomizarea la care fiecare guvern post decembrist ne supune spre binele nostru. Iar cel mai grav e ca ne acoperim cu Oricum nu avem ce face.. Popor de animale venite dintr-o ferma, cum stim, organizata de porci. Pai daca asa ar fi zis toti oamenii marii ai tarii asteia mici dadeam si acu‘ bir la turci ca niste maimute fara caractere si fara coaie cum dealtfel parem sa fim.

Ma amuzam intristat acum doua zile, atunci cand in timpul unei conferinte Alain Finkielkraut vorbea despre trendul pe care il propun ocupantii secolului pe care il parcurgem.. razboiul este in zilele noastre un lucru bun, ocupatia face bine la personalitate si de fiecare data cand americanii sau rusii sau islamul sau oricine altcineva vine cu bocancii in vreun living din est, o face spre binele populatiei livingului in discutie. PR-ul ocupatiei propune calitatile benefice ale schimbarii.. In tot timpul asta noi.. populantii acestei planete, ne crestem anduranta la abuz, inghitind pastile de putut dupa pastile de putut.. Sunt foarte curios cat o sa mai fie stocuri de asemenea pastile prin farmacii.

Ii cinstesc si ii respect pe toti cei care au pus si pun inca umarul  in incercarea de a salva cat mai multi supravietuitori de la Colectiv.. medici, pompieri, militieni, oameni simpli, prieteni.. Nu despre ei vreau insa sa vorbesc aici. Vreau sa vorbesc despre noi cei care am facut posibila aparitia si dezvoltarea unui sistem nociv si corupt prin propria noastra relaxare fata de realitatile astea nasoale pe care sustinem ca le traim.. spun sustinem, pentru ca observ o liniste generala fata de nasol si incep sa cred ca romanii fie au uitat cum e sa fie cu adevarat nasol fie s-au obisnuit cu senzatia.

Vreau sa vorbesc pentru cei care nu erau cand Bucurestiul a simtit durerea celor care in ‘77 isi adunau mortii de sub daramaturi in mirosul de mucegai lasat de cadavre pe Magheru si pentru cei care nu au vazut maini insangerate iesind dintre ruinele unui fost mic Paris. Vreau sa le amintesc oamenilor care vor cu adevarat sa faca ceva, ca in 1989 unii dintre noi umblam prin IML pe culoare reci printre mormane de cadavre lipite de pardoselile coagulate in cautarea prietenilor sau rudelor disparute in timp ce ceilalti luptau cu arma in mana pentru confortul conducatorilor de azi si vreau sa aduc aminte si despre sutele de morti de la mineriada despre care mai pomenesc in cel mai bun caz cateva voci neauzite si cateva cruci asezate la margine de bulevard. As vrea si sa punctez cu toata forta pe care o mai au plamanii mei ca datorita spiritului celor care au luptat asa cum au putut pentru tara asta, niste maimute isi dau acum sms-uri pe pe smart telefoane scumpe de la volanul unor masini pe masura. Vreau sa reincercam sa tinem cont de sacrificiile pe care din pacate, cateva maini de oameni asemeni lui Adrian Rugina sau lui Claudiu Petre au facut posibila schimbarea in tara asta. Si noi?..noi ne batem joc prin indiferenta si lipsa de reactie si uitam cu o repeziciune unica. Daca demisia unui guvern care trebuia sa cada de mult ne emotioneaza intr-atat incat sa fugim acasa multumiti de victorie, ne meritam soarta si probabil ca cel mai simplu ar fi sa ne procuram singuri cate un autodafe cinstit.

Aminteam de Alain Finkielkraut pentru ca asa cum el vede o schimbare fatidica la nivel social in Europa, eu vad cum devenim mai cruzi, mai indiferenti, mai rai si mai neobrazati. Suntem incapabili sa pastram un moment de reculegere sau sa respectam durerea celor implicati in drama de la Colectiv. Si suntem si niste labagii fara reactie reala.. batem campii pe facebook care mai de care mai doct si mai cu ultima stire fara sa ne gandim ca fiecare rand scris poate lasa urme adanci in constiintele unor oameni in suferinta. Ce s-a intamplat la Colectiv se intampla in majoritatea spatiilor publice din tara.. Zambeam trist cand am vazut ca unul din concertele de comemorare si strangere de fonduri pentru victimele incendiului se va tine intr-unul din cele mai periculoase spatii din Bucuresti.. Arenele Romane. Cunosc indeaproape situatia spatiilor de eveniment din Bucuresti si va rog sa ma credeti.. e belita.

Revenind insa asupra romanului ca specie.. deschid facebook si nu vad decat un devers de mizerii la adresa unor tineri care s-au prapadit pentru ca noua, astia cu afaceri ne e greu sa bagam mana in buzunar.. ne convine sa dam spaga.. Asa am fost tot timpul.. pana si inainte de 89, cu 100 de lei aveai carne in figider daca stiai pe seful de sala de la Codrii Cosminului iar la casa de comenzi versus o ciocolata te invarteai de o cutie de ness. Nu facem decat sa comentam eroic la masa de duminica sau la fantana de la universitäre pentru ca intr-o situatie de criza sa ne bagem sub cel mai solid pat. Vad ura la adresa unor medici care si-au facut treaba mai mult decat onorabil in conditiile oferite de cei pe care tot noi i-am votat ca florile fara sa ne gandim la repercursiuni.. arestatii vin la DNA in masini de lux si nimeni nu da cu pietre.. Basescu face pe omul dupa ce ne-a furat rotile si ne-a lassât vietile pe sticle de lapte.. Ponta demisioneaza doar ca sa aplaneze un conflict si sa lase loc altor excroci la micrófono iar prostimea crede ca a invins.. Principiul pur romanesc merge si asa, am om, sau lasa frate ca nu cade tocmai la mine, a ingropat niste copii cu chef de bine intr-o lume gresita complet.

Nu cred in revolutii spontane la romani si nici nu visez la un razboi civil.. visez insa la ziua in care o piatra cat de mica, o rosie sau un ou stricat va zbura din directia poporului detinator de drept de vot, catre masina oricarui corupt sau catre Palatul Parlamentului sau catre tot ce reprezinta puterea asta corupta si imputita. Poate asta ii va ajuta pe cei amenintati sa inteleaga ca trebuie sa schimbe macazul.. Acum cand scriu acest text, centrul orasului striga din toti rarunchii schimbarea.. ma pornesc si eu ca bou‘ pentru ca poate de data asta ne iese si nu ajungem subiect de fictiune pentru o generatie viitoare de ignoranti.. poate ne iese si schimbam ceva in tara asta lasata cu buna stiinta la cheremul unor animale fara suflet si coloana vertebrala. Poate prima piatra putem fi noi.. multimea de oameni care s-au saturat real si care nu pot fi fraieriti de o demisie de complezenta.

P.S. Observ cum Facebook se umple de cruciati care condamna buna dispozitie a unor oameni fumosi de sub umbrela branduita cu Dumnezeu.. curat crestini. cam tot asa si-a furat-o si Jesus.. de la niste crestini cumsecade..