Ok de plecare.. masina nu avem..

Azi Niculae a primit ok de la spitalul Matei Bals.. Infectia, chiar si fara interventii cu otet si cearsafuri ude, a cedat insa Niculae trebuie sa inceapa cat mai repede tratamentul cu citostatice pentru ca fereastra pe care ne-a dat-o domn' doctor e mica. In mod normal eu trebuia sa merg inainte cu bagajele dar surpriza.. reparatia masinii este o procedura de durata. Constatarea finala..? Bascula torsionata, punte zob, flansa de amortizor pa, bara stabilizatoare muci si ea. Costul reparatiei face cam cat o luna de stat in Italia. Nu e simpatic cand se intampla chestii de-astea? Fix cand ti-e lumea mai draga cum spune o vorba din popor. Eram foarte relaxat.. aveam banii de benzina, un job de descurcare la Brescia, hainele curate, moralul sus, speranta cat casa. Totul era ok pana mi-a facut ADP-ul bucuria cu canalul. De ce oare trebuie sa plateasca majoritatea pentru insolenta administaratiilor publice nu stiu. Asta e! Indiferent de cacaturile inerente traitului in Romania cea plina de canale si de gropi, de functionari aroganti si de spitale gaunoase, Niculae isi incepe drumul spre insanatosire, intr-o tara normala, intre oameni grijulii, intr-o camera aseptica asa cum scrie la carte, totul datorita efortului facut de prietenii noi si vechi. Am toata increderea ca in urmatoarele luni se vor strange toti banutzii necesari interventiei asa ca singura treaba importanta e sa fim in continuare alaturi de el.. cu gandul, cu sufletul, cu ce putem. Sper sa fac rost de o masina de imprumut cat de repede ca sa pot fi de folos mai mult decat o pot face in postura de pieton. Daca nu, the sky is the solution.. Pana una alta si pana fac rost de net in Italia mai stau cu voi trei zile si revin cu perceptiile intr-un nou format.. unul European.. tare mi-e ca nu prea o sa am ce scrie ca de Niculae stim cu totii ca o sa fie bine.. Stima'

Cu presa la eveniment, cu masina la groapa..

In seara asta a mai avut loc un eveniment de strangere de fonduri pentru Culai si de mediatzare a starii de lucruri din spitalul romanesc. Imi declar deci, pe propria raspundere, lipsa de interes in viitorul apropiat si nu numai, fata de consatenii mei care se dovedesc o data in plus, lipsiti de interes pentru turbionul menajer in care se adanceste Romania incet dar sigur. Am ajuns la eveniment un pachet de nervi. Sistemul mi-a mai facut o bucurie, ignoranta romanului in putere mi-a dat-o din nou la gioale. Pe bulevardul Marasesti se repara asfaltul.. e un fel de-a spune. Muncitorii s-au apucat de raschetat startul vechi inainte de ninsoare oprind insa lucrul la prima boare de vant. Mergeam deci linistit cu 30 la ora incercand sa ocolesc o groapa doar pentru a cadea in alta mai mare, cand in fata mi-a aparut un canal inaltat cu cel putin 20 de centimetri de la nivelul solului. Nu am apucat sa mai reactionez pentru ca masina s-a proptit in canal, airbag-ul mi-a explodat in fata, masina s-a opintit violent pentru a ramane locului in mijlocul drumului cateva clipe mai tarziu. Nu stiu decat ca am simtit brusc o durere ascutita in crestet si ca Madalina, care se afla pe scaunul din dreapta, a tisnit afara speriata de fumul care iesea din volanul spart in urma decalnsarii sistemelor de siguranta. Am coborat din masina pe partea dreapta si m-am dus sa vad de ce ajunsesem in situatia asta.. La suprafata, masina nu avea nimic. Am descoperit ulterior ca nu mai am directie si ca bascula si puntea erau tzandari din cauza impactului cu fonta rezistenta. Toate astea se intamplau la 300 de metri de locatia unde urma sa aibe loc evenimentul pentru Culai iar eu eram incarcat cu 200 de litri de sucuri donate de Pepsi Cola pentru bunul mers al lucrurilor la serata. Si eu si Madalina eram foarte fericiti ca reusisem sa facem fata provocarilor de peste zi si ne facusem treaba in timp util. Cu fata explodata, fara sa imi pot folosi buzele la capacitatea maxima, cu un cucui in crestetul capului cat China, zdruncinati amandoi cum se cuvine si inca nauci am ajuns la JetSet Cafe. Deci.. in primul rand cantitatea de popor cu legitimatie de presa venita, conform invitatiei, sa sustina un coleg de breasla si sa caute solutii pentru iesirea din criza a sistemului medical a fost extrema.. extrema de jos. Din nou echipa de prieteni de la Reader's Digest, nelipsiti cand e vorba de Nic, cu ajutorul unei bune prietene am avut si Realitatea Tv, Adevarul a sustinut ca de obicei cu toate puterile din dotarea Mariei fara de care nimic nu s-ar fi intamplat, Carmen Voinea a convins JetSet Hall sa puna spatiul la bataie pentru o cauza nobila, Anca Radulescu a venit sa faca make-up moca, vedeta Megastar Catalin Josan a incercat sa incante audienta si cam atat.. Daca stam sa ne gandim putin, Reader's e deja familie, Dilema a fost frate-miu & co, Adevarul e prieten de familie, Realitatea prieten din nou.. musafiri.. cucu. Poate doar cateva pitzi care venisera sa se machieze sau sa ii cada la picioare megastarului, mai erau si cativa baieti veniti pentru pateuri si mirinda. Am aruncat un ochi in platoul cu carti de vizita si am inceput sa zambesc tamp la abundenta presarilor.. Zic deci sa nu ne mai asteptam la reusite sociale sau la evolutia spiritului civic romanesc, sa nu mai speram ca vreo data, majoritatea va da vreun ban pe minoritate sau ca nemultumitii vor iesi in urmatorii 25 de ani in strada (cam atata ar trebui sa facem treaba ciclic, nu?).  Sunt convins ca daca sunam la MediaFax si ziceam ca Pepe o bate pe Querida in fata fostului club a lui Mutu strangeam cu siguranta mai multi ziaristi decat pentru un amarat de coleg de breasla pe care, la urma urmei  nici nu il cunoastem. Putinii oameni din afara care au venit ieri pentru Niculae, si-au inceput discursul cu Nu il cunosc pe Nic dar am venit sa il sustin.. A fost de-a dreptul impresionant. Cu toate astea nu imi pot ascunde dezamagirea fata de impasibilitatea unei bresle, din care in adolescenta imi doream cu ardoare sa fac parte, fata de o problema extrem de grava: sistemul medical deficitar. Niculae ar fi trebuit sa fie un exemplu al unei stari de fapt.. ca el sunt inca multi care trec prin clipe de cosmar fara sa stie ce le rezerva viitorul intr-un sistem facut zob fix de ignoranta mass-mediei. Daca ziarele, publicatiile, televiziunile si radiourile ar aloca un ceas pe zi subiectelor care nu aduc audienta dar care sunt motivul pentru care ne stie tot targu' de loseri, ar fi imposibil sa nu se miste ceva. Ma bucur ca nu mai am emisiune la radio, ma bucur ca nu mai scriu nicaieri, ma bucur ca nu mai fac parte din breasla jurnalistilor de azi. Imi pastrez prietenii castigati in timp, ma bucur de cei noi si ma lepad de majoritate. Maine imi duc masina la groapa, imi sun avocatul sa dam primaria in judecata, mai injur putin guvernul si imi continui treaba asa cum stiu eu langa ai mei si langa Niculae.. In rest.. numai de bine.

Cu mortu' altuia in casa.. Stiri TV

Acum doua zile un anonim plin de zel ma condamna pentru una din postarile in care condamn atat medicii care fac abstractie de pacienti, cat si majoritatea spitalelor din Romania care fac abstractie de tot. Mi se spune suficient de des ca fac tapaj degeaba si ca de fapt lucrurile in Romania merg bine si ca exista oameni care isi impun punctul de vedere cu inversunare si cu sanse de reusita. Am deschis adineaori televizorul si am ramas tablou.. rad inca isteric de stirea pe care postul Realitatea a dat-o pe post. Un cetatean, a dat ortu' in spital si a ajuns la morga.. familia a venit sa recupereze cosciugul cu mort cu tot ca sa il pregateasca de ultimul drum. Fiind anuntati in prealabil de instituia mentionata ca totul este pregatit si ca pot veni, mebrii familiei au fost uluiti sa descopere in cosciugul lor un alt mort. Atunci cand ginerele mortului a sesizat situatia, cei de la morga i-au sugerat sa se multumeasca cu ce are sau sa isi vada de drum.. Frate pe asta il avem.. iti convine bine, nu?.. lasa-l aici si du-te in ale tale. Sa inteleg ca daca tot a murit taica-tu nu mai conteaza ce ingropi.. mortu' tot mort. De ce faci scandal daca ai ce ingropa. Mare chestie.. nu-i al tau.. si?.. esti pricinos.. Daca credeti ca asta e tot va inselati prieteni.. Pana la urma familia a acceptat mortu' strain si s-au conformat cu oferta primita de la morga. Tareeee!!! Pai bai anonimilor din toata tara! Uite cum stau lucrurile: traim in Romania, tara in care este posibil sa te duci sa iti iei parintele la ingropaciune si sa primesti alt mort la morga. Tara asta e populata de oameni care in atare situatie nu comenteaza si fac cum spune sistemul.. care sistem tot din romani e facut. Daca ai noroc si se da stire cu tine oricum nu rezolvi nimic pentru ca in afara de o crestere minimala a audientei, vax.. Rad inca.. un primar s-a dat singur in judecata si a castigat procesul reusind sa isi maresca cu aceasta okazie salariul. Vodafone  si Cosmote au refuzat dosarul in care am solicitat numere de teledon pe motiv ca nu avem acoperire TV nationala. Profesorii au iesit azi dimineata in strada in toata tara pentru ca nu se aplica legea 330 efectul fiind diminuarea salariilor in timp ce noi avem pretentii sa avem copii educati. Metroul intra din nou in greva iar somajul atinge cote alarmante. Cat de jos trebuie sa cadem ca sa reactionam cumva? Cum dracu' e posibil sa taci din gura cand cineva il schimba pe tactu' cu cine stie ce necunoscut.. mai mult familia necunoscutului ce Dumnezeu face? Cat de zob a ajuns spiritul poporului asta, incat sa-si ia demnitatea si sa si-o bage in cur. Pai ce sa ne mai mire zapezile, frigul, foamea, solutiile anti-criza..? O sa ajungem sa ne dam mortii la mica publicitate.. Schimb barbat trecut de 50 de ani cu studii medii lovit de tren pe blonda cu studii superioare decedata din cauze naturale..

Toulouse Lautrec & Friends.. La DejaFu..

Inca de cand faceam parte din echipa SapteSeri imi era greu sa asociez imaginea cotidiana a colegului si prietenului meu Ciprian Macesaru, baiat linistit si devreme acasa cu drag de citit si atent la lansarile de carte, cu tobarul infocat al trupei Los Imbecilos si acum al celor de la Toulouse Lautrec. Ne-am reintalnit aseara dupa o pauza de cinci ani intr-un context pe care nu stiu cum sa-l definesc.. Sa spunem nefericit pentru ca motivul reintalnirii a fost boala lui Niculae dar si minunat pentru ca Ciprian, impreuna cu baietii de la clubul DejaFu au organizat un concert caritabil.. sa mai strangem ceva banutzi de tratament. Am fost realmente impresionat de gazde, care desi nu-l stiau pe beneficiar au pus la bataie spatiul cu mare drag si ne-au ajutat cum au putut mai bine cu invitatii, cu biletele, cu tot.. Super oameni. In plus, trebuie sa recunosc ca trecuse ceva vreme de la ultima mea iesire in lume tocmai din lipsa de locuri in care sa ma simt bine primit, acasa.. duceam lipsa de atmosfera.. Ei bine s-a rezolvat. DejaFu e locul perfect. e bun de scris ceva pe zi, dar e si pub-ul in care mai asculti o muzichie pe seara, atunci cand mai vine cate o trupa de care se intampla sa nu fi ai auzit dar care rupe si asta te face sa te simti cumva ciudat, incepi sa crezi ca esti cam necitit si lipsit de lucru' bun. Ce sa zic.. cred ca in seara asta am castigat niste prieteni minunati. La opt pe seara am inceput sa ne strangem. Eram usor ingrijorat de numarul celor care se anuntasera.. pe cauza de pe facebook isi confirmasera prezenta peste 100 de insi ca sa nu mai vorbesc de cei care promisesera ca incearca sa ajunga respectiv inca vreo 200.. doua ore mai tarziu eram doar 80 da' buni. Cineva venise cu niste tricouri imprimate cu insemnele luptei impotriva Leucemiei, tricouri care s-au vandut imediat in favoarea lui Culai'.. In timp ce inauntru Toulouse Lautrec baga mare IndieRock de calitate, afara trupa Crispus se juca cu focul.. cativa copii din Sibiu au facut un super spectacol de jonglerie cu flacari. Nici ei nu il cunosteau pe Nic.. au venit si au ajutat. A fost de fata si Tudor Georgescu.. cel care a reusit sa invinga boala si care acum lupta pentru altii. Este omul care a participat imens la recuperarea prietenului meu.. intai i-a dat speranta pentru ca apoi sa preia responsabilitatea internarii in Italia: a vorbit cu cei de la clinica din Brescia, a rezolvat cazarea pentru familie si va fi in avion alaturi de Nic. A venit la concert impreuna cu familia.. mama, sotie, prieteni. Ma gandeam cum o sa socializeze grupurile.. mi-am facut griji de pomana.. Reader's, SapteSeri, DejaFu, muzicieni, Lowe, presa.. toata lumea era acolo pentru acelasi lucru deci s-au simtit bine impreuna cu gandul la amicul de la Matei Bals. Am cantat, am strans bani, am baut beri germane gustoase (Matei, frate-miu era fascinat de varietatea de beri de negasit in alte pravalii bucurestene), ne-am jucat cu focul, am dansat (cel mai abitir Stefana de la Reader's care s-a dovedit o data in plus un sustinator de marca al lui Culai'), am facut poze, am facut planuri, ne-am regasit.. a fost minunat. Inca aproape o mie de euro s-au adaugat in cont, inca 100 de fluturasi s-au impartit, inca o data m-am bucurat ca suntem mishto'. Cat despre mine, intr-un final, de atata bucurie m-am asezat la o vorba cu amicul Absolut si m-am trezit cu greu de dimineata.. tarziu. Si pentru ca suntem in perioada de Oscar, as vrea sa multumesc Academiei, lui Ciprian, Clubului DejaFu, Trupei Toulouse Lautrec fara de care nu aveam subiect de revedere, echipei Reader's Digest care da tot, multzam tare putinilor SapteSeri prezenti, tuturor celor care s-au dovedit prieteni adevarati si au fost alaturi de noi duminica seara.. Stima'

Alpha Dog.. program de weekend..

Am devenit incet de-a lungul ultimilor ani un personaj solitar. Ca din cauza grijilor, ca pe motiv de restructurare a prietenilor, am ajuns sa prefer o liniste interioara in defavoarea unei petreceri fara substanta. Am primit primul caine la varsta de cinci ani, atunci cand tatal meu mi-a facut cadou un tekel simpatic foc.. l-am primit intr-o caciula.. atat de mic era. In scurt timp a devenit prietenul vecinilor, al prietenilor de la bloc si al intregului cartier. In fiecare dimineata postarita il lua in geanta mare de piele si imparteau impreuna mandatele postale in cartier. Primea cadouri cat e ziua de lunga. Il chema Tom. doi ani mai tarziu un vecin, frustrat de reusita sociala a catzelului meu si enervat de bucuria cu care ma astepta la usa, l-a otravit. Multi ani am refuzat compania unui alt animal de teama unei noi suferinte. Cam atunci am inceput sa fiu atent cu oamenii din jurul meu si cam pe atunci am inceput sa imi formez o parere despre oameni. Au trecut anii si am ajuns la scoala apoi la liceu. Am reusit sa trec peste frica de care aminteam si mi-am luat din nou caine. Un Barzoi superb.. era o bucurie sa il privesti alergand.. A trebuit sa cedez in fata evidentei si l-am trimis la tara unde a trait fericit pana la adanci batraneti, fugarind cat e ziua de lunga vietati paesane. In 1993 dupa ce ma bucurasem de un doberman fara cusur am cumparat un copi ardelenesc care a murit de batranete acum doi ani. Intre timp am mai gasit in strada un pui vlaguit de brac german cu par sarmos.. cel mai devotat caine pe care l-am avut. Era sa dau si coltul din cauza lui.. imi era rau si in incercarea de a ma proteja nu le-a permis medicilor sa se apropie. Viata m-a dus pe tot felul de coclauri asa ca nu am putut sa cresc animale. Acum patru luni un prieten bun, posesorul unei perechi superbe de Husky, a facut pui.. Nu m-am putut abtine si mi-am ales un baiat.. negru ca iadul in cerul gurii, cu o personalitate puternica si niste culori frumos asezate. Pentru ca urma sa imi fie partener de hoinareala l-am numit Alpha cu gandul la un viitor prolific. Pentru prima dat in cariera mea de crescator,  nu m-am documentat cum se cuvine. Nu stiam nici ca rasa asta are o anatomie diferita de celelalte, nu stiam nici ca instinctul de haita nu dispare niciodata, nici ca nu suporta singuratatea si nici ca este o rasa complet needucabila.. Catelul meu si-a luat in serios numele si a devenit rapid masculul in casa. Ma trezesc zilnic la ora sapte dimineata cu chef de joaca, fac slalom printre balti uriase si printre gramezi consistente, am renuntat la linistea pe care o caut de atata vreme in favoarea cantarilor periodice (husky nu latra.. miauna..), ne certam non-stop pe teritoriu si ca sa fie tacamul complet ocupatia lui de baza este sa imi arate ca pricepe absolut tot ce ii spun dar este mult prea ocupat cu activitatile de ignorare.. Da, stiu ce vrei de la mine dar nu ma intereseaza de loc.. fac exclusiv ce vreau eu. Fac un caca elegant pe balcon ca sa stii ca am inteles ce vrei de la mine, dupa care revin in living si mai prestez unul doar asa.. demonstrativ. Weeend-ul asta speram intr-o pauza.. Am iesit cu catelul afara intr-o incercare de team building in doi. Conceptul de zgarda / lesa s-a dovedit a fi neinspirat. Odata legat de mine s-a asezat pe coada, a luat pozitie de refuz si nici macar atunci cand am inceput sa-l tarasc prin noroi nu s-a lasat. Am renuntat la zgarda.. perfect. a inceput sa alerge ca un apucat in toate directiile, calcand in absolut fiecare cacat lasat de omologii sai, a topait in toate baltile fara exceptie, a mancat cu toate urletele si injuraturile mele tot ce a gasit pe jos including zapada din perimetru. Daca primaria generala il angaja pe Alpha la dezapezire scuteam o gramada de bani. Dupa o ora de alergare, urlete, injuraturi, suturi in fund, panica de masini (le ignora prezenta cu indarjire), incercari nereusite de dresaj finalizate cu epuizarea mea completa, am urcat in casa.. desigur dupa ce a trebuit din nou sa il tarasc pana la usa liftului pentru ca ma trata cu refuz. Primul lucru pe care l-a facut ajuns in apartament a fost un mare pipi aniversar.. dupa prima lui iesire din casa trebuia sa sarbatoreasca cum se cuvine.. afara este deci pentru distractie.. casa ramane pentru pipi, caca si distrugeri masive. Era sa fac apoplexie. Toate astea erau mult mai usor de suportat daca cainele isi facea macar treaba de consilier dar nu este cazul.. este primul caine pe care il am care intelege o discutie ca un preludiu la morfoleala si zbenghi. Ce faci batrane? zic.. Se uita lung, da urechile pe spate pana cand se prinde ca nu il cert ci ca am chef de o discutie de principiu si se apuca de muscat maini, smotocit papuci, mancat scaune, distrus pantofi.. totul cu pauze in care ma priveste victorios ca sa se asigure de intreaga mea participare. Incerc sa castig macar cateva minute de liniste si sa scriu ceva.. degeaba.. vine si isi pune labele pe taste. Daca il dau la o parte se indreapta tantos spre pantoful pe care i l-am refuzat cinci minute in urma.. santaj.. ne jucam sau pierzi o cizma.. treaba ta! E adorabil. Singura treaba cu care il am la mana este medicul veterinar.. e singura amenintare valabila.. cand aude de el se panicheaza instantaneu. Urechi pe spate, privirea unei domnitze de pension dupa ce a terminat de citit Ana Karenina, un cheunat discret menit sa amplifice privirea tragica, totul din fundul camerei de sub pat.. Nu sunt invingator de durata.. Vede ca l-am dus cu presul si se razbuna.. weekend-ul nu imi mai apartine.. chiar si acum incerc cu mare greutate sa nimeresc butoanele laptop-ului.. Nici sa ma plang nu pot ca' lumea. Acu am mai primit o veste.. Cum stiti deja, voi pleca intai in Italia cu Niculae la tratament, urmand ca dupa ce rezolvam acolo, eu sa imi continui drumul spre acea casa pe care o caut de atata vreme. Ei bine in comunitatea Europeana nu pot intra cu un catel decat daca are un an de la primul set de vaccinari. adica pana pe la un an juma' nu pot trece granita decat in conditiile in care sunt de acord cu carantina impusa de comunitate. Carantina pentru animale, chiar si in spatiul european, e nasoala. Chiar si acum, in timp ce scriu, Alpha se strecoara incet in pat. Stie ca nu are voie deci avanseaza tacut, milimetru cu milimetru pana la victoria finala. Cinci minute mai tarziu o sa stea cu burta in sus, impingand in mine cu toate picioarele din dotare.. E momentul in care ma gandesc serios sa schimbam rolurile.. Eu sa latru si sa imi fac de cap iar el sa stranga dupa mine.. Ma duc sa il spal.. doar am fost afara.. Weekend placut.. in general. Are cineva o ferma, o curte, ceva?

Pregatiri de plecare..

Am hotarat ieri, cand odata ajuns acasa am cazut in fotoliu si am contabilizat ultimele zile, ca prietenii care mi-au spus de-a lungul anilor ca am fost un dobitoc atunci cand indiferent de motive am revenit in tara aveau dreptate. Din 1989 dau o ultima sansa oamenilor care considera ca tara mea este terenul lor de joaca. Am tot plecat si am tot revenit acordand credit societatii civile fara sa primesc semne de schimbare. Am ratat sanse unice si am renuntat la finalitati europene in favoarea mediocritatii romanesti. Daca pana in ziua in care prietenul meu a primit vestea cea mare mai trageam speranta, sau daca de fapt ma mai pacaleam un pic si ma faceam ca nu vad chiar tot gunoiul care pluteste pe carosabil, ei bine acu chiar am zis stop joc. Totusi in Romania exista inca oameni minunati care inteleg ca drumul spre curatenie se face cu gesturi mici la prima vedere. Iata ca in conturile oferite de ING BANK pentru campania de strangere de fonduri s-au strans aproape 10.000 de euro din cei 120.000 necesari la o prima estimare pentru insanatosirea lui Culai. Saru' mana oameni buni.. Tocmai ati dovedit ca exista inca oameni care nu au fost daramati nici de politicul ridicol, nici de greutatile cotidiene, nici de murdaria de care in general romanul da dovada cand aproapele lui e la ananghie. Niculae e mai vesel, febra e mai mica si bacteria aia de rahat primita de la colectivul ala jignit din Coltea e in corzi. Nic stie ca datorita grupului asta mic de prieteni, unii noi, altii mai vechiutzi, e mai aproape de finalul cosmarului. Cu toate astea, ca sa revin la oful meu, desi sunt extrem de fericit ca acesti oameni exista si ca ii vor asigura prietenului meu sansa sa-si traiasca viata pentru care a fost zamislit, sunt totusi mult prea putini pentru a schimba Romania in ei asa cum ar fi de dorit.. Nu?.. Asadar am hotarat sa ma retrag cat de curand din spatiul mioritic, spatiu in care e practic imposibil sa te definesti fie din lipsa de mijloace de trai, fie de grijile de care esti lipsit intr-o tara civilizata, fie de stresul care te ingroapa in fiecare zi cate putin. Primul pas se contureaza.. intai de toate trebuie sa ma asigur ca s-a ales praful de leucemia care s-a bagat in seama. In momentul in care vom primi confirmarea de la Spitalul Matei Bals ca Nic e gata de drum, il transferam in clinica care ii va aduce  inapoi zambetul pe buze. O sa venim impreuna la intalnirea de 20 de ani sa vedem care cum mai e, sa ne bucuram inca o data de traznaile tineretii. De aici incolo, the sky is the limit.. Atata timp cat ma voi trezi dimineata intr-o tara in care pot face un viitor copilului meu, un viitor estimabil, voi sti ca am ajuns acasa. Abia atunci o sa pun mana pe telefon si o sa imi chem prietenii la un pahar, un film, o vorba.. O sa fim destui.. voi toti cei care l-ati ajutat pe Nic sa treaca pragul si pe mine sa sper ca Romania mai are o sansa.. chiar daca voi astepta efectul binelui din alt oras, tara, lume..

Printre violuri.. despre mass-media romaneasca..

Stirile de la ora cinci.. pe vremuri doar la Prima acum in toata tara. Un intro general pregatitor.. un fel de preludiu catre punctul culminant al oricarei dupa-amiezi reusite in fata televizorului autohton. Incepem cu cateva batai de mahala, ornam cu doi-trei cutitari razbunatori si pe urma intram puternic in paine. Violul pe segment de varsta se bate in audienta cu batranele agresate fizic de proprii copii iar cafturile din scoli devanseaza relaxat pedofilia din ce in ce mai rar intalnita. Cateva accidente cu mortaciuni, un incendiu pasional, cateva disparitii de copii si o spargere mediocra la un birou de schimb valutar din Craiova incheie prima parte a stirilor de la ora cinci. Urmeaza cateva stiri mondene.. Pepe i-a mai daruit o melodie Zavorancei, Monica a mai schimbat un sofer in defavoarea micutului Irinel si se intreaba inca daca este insarcinata, Banica jr. se uita inca dupa dorsala fostei sotii si Diaconescu o cauta totusi pe Elodia. Putin sport incheie reusita TV. In acest ultim segment de emisiune aflam ce droguri a mai luat Mutu, ce cap in gura a mai dat Zidane sau cine cu cine se mai vede la drum de seara. Inchid televizorul si iau un ziar la intamplare. Structura este aceeasi, personajele sunt diferite.. zona de interes e de asta data politica. Tot violuri, tot batai si agresiuni, tot droguri si accidente. Cel mai citit ziar din Romania, Libertatea, purtatorul unui nume cu atata greutate in contextul romanesc te lasa perplex inca de pe prima pagina. Informatia este de doua feluri. Ori vreo starleta de Plopeni si-a mai adaugat trei litri de silicon ori in Albania a fost facuta prima clonare de succes a unei gaini. Asta daca nu cumva a nascut o doamna de 287 de kile' un copil normal. Deschizi tranzistorul si cauti niste muzica care sa mearga cu lectura.. gasesti fara probleme ce cauti, fie ca e vorba de Vali Vijelie fie ca e Bambi sau Ozon. Povesteam cateva articole mai devreme ca portarul spitalului Coltea nu mi-a permis accesul cu masina in curtea spitalului desi transportam o cultura de maduva pentru un pacient. Vazand ca nu reusesc sa intru motivand cu fiolele, am incercat sa ma dau in stamba si sa ma folosesc de calitatea de ziarist.. pe om l-a pufnit rasul. Acum am inteles de ce.. daca nu daduse in cap la nici o  casierita, sansele sa ajunga la televizor in calitate de inculpat erau nule. Am sunat o prietena implicata suficient in media romaneasca.. mi-a zis ca e nasol si ca stie despre ce e vorba dar nu are ce face. Mi-am adus aminte ca acum cativa ani, pentru a beneficia de o echipa de filmare la un eveniment cultural care avea nevoie de mediatizare, am sunat la Antena 1 si am spus ca in gangul din vecinatatea locatiei mele se intampla un viol cu minor si doua violente casnice.. in 15 minute am avut carul de direct. Cam asa si acum.. Alo? Buna ziua.. in Spitalul Coltea e plin de virusi care omoara pacientii, portarii stapanesc camera de garda, grupurile sanitare seamana cu bombele chimice sau biologice cu care ameninta Iranul iar asistentele.. nu.. asistentele de fapt nu sunt.. sau cel putin nu cand ai nevoie de ele. Puteti veni sa faceti publica treaba asta?.. Putem afla de ce Doamne Iarta-ma spitalele noastre arata ca pensiunile de animale din Cambogia? In general daca sesisezi orice astfel de problema, ori ai sunat prea tarziu si carul e deja plecat la Adi Minune acasa, ori nu e nimeni de specialitate la birou, ori pur si simplu ti se spune ca nu face audienta.. si oricum nu rezolvam nimic cu asa ceva. Ce ar trebui sa se intample ca sa apara o televiziune care sa nu aiba nevoie de emisiuni cu pastila rosie ca sa faca audienta. De ce se iroseste atata cerneala pe mizerii de toata jena in loc sa se puncteze motivele aparitiei gunoiului. De ce sansele unui bolnav tin de cat de des mentioneaza cazul Mircea Badea? Legitimatia de presa trebuie sa contina un paragraf in care este subliniata calitatea de ziarist si obligatia oricarui tertz sa sustina demersul purtatorului. In mod normal aceasta calitate, cea de jurnalist, se capata cu greutate.. fie urmare a unei scoli, fie a publicarii mai multor articole sau realizarii unor emisiuni de succes.. In Romania e de-ajuns sa fii angajatul unui trust de presa, cu orice functie. E de asemenea de ajuns sa stii sa dai copy/paste de pe vre-un portal CNN intr-un ziar de cartier si esti pe drumul catre scaunul lui David Frost. Ii cunosc pe multi grei ai presei inca de pe vremea cand se rugau de vreo stire la o bere in Simplon. Ei bine acum ei hotarasc cine si cum trebuie ajutat, ce stire e mai imoprtanta si ce nu merita mentionat, ce face audienta si ce nu. Si sunt cu totii VIP-uri. Ce trebuie sa stie romanii..? Cine pe cine reguleaza si unde. In timpul asta, datorita nerusinarii unor ziaristi de fatada care habar nu au ce inseamna calitatea pe care si-o atarna la gat, oamenii simpli se curata pe capete in spitale ca nu da nimeni doi bani pe ei, se agrameaza prin scoli pentru ca profesorii nu castiga suficient si pentru ca un senator tre' sa isi trimita copilul la Harvard, mananca mizerii la punga fara sa stie ca baga in ei pentru ca guvernul accepta sa faca experiente pe populatie, se strivesc in autobuze mizere si nepunctuale conduse de mitocani economi cu aerul conditionat, Isi imbraca copii la second-hand si ii feresc de vitrinele cu prajituri si cate si mai cate. Domnilor si Doamnelor care faceti presa in Romania.. hai sa ne mai lasam calcati in picioare 5 minute, atat cat sa nu ne fie trecerea la normalitate prea brusca si pe urma hai sa schimbam formatele. Uite vand un pont.. vine Dalai Lama sa lanseze o carte la Humanitas.. merge stirea?

Noroc cu spitalu' romanesc..

Constat cu groaza ca de cele mai multe ori, intram in spital intrebandu-ne timid daca rezultatul analizelor ne va da o veste buna sau poate nu, iar cateva ore, zile, luni mai tarziu, in functie de afectiunea cu care ne-am prezentat la doctor, parasim spitalul romanesc cu teme pentru acasa. Mai exact, intram cu o punga si iesim cu patru. In cursul noptii trecute Niculae a trecut o noua proba de foc. Avea nevoie de ajutor si cum sonerie in salon nu are si cum baiat educat fiind, nu s-a apucat sa zbiere de unul singur in salon in ideea ca poate il aude cineva, nu neaparat o asistenta ca de-astea nu gasesti asa cand vrei tu, a trebuit sa sune la ROMTELECOM, la numarul ala din reclama ca sa afle la informatii numarul sectiei de hematologie a spitalului Coltea adica fix unde era el internat si sa cheme pe cineva in salon sa dea o mana de ajutor. Am uitat sa mentionez ca toate astea se intamplau pe-o caldura la mansarda de 39,8 grade, la ora 4 dimineata. Ok.. Azi dimineata ma suna Madalina cu o voce grava cu directie cand pe ingrijorare, cand pe revolta.. Doctorii spitalului sus amintit, au concluzionat ca sunt depasiti de cazul prietenului meu, drept pentru care, tinand cont de febra din ultimele zile si de incapacitatea staff-ului medical au hotarat sa il transfere la Matei Bals..  Am lasat copilu' la scoala, am trimis-o pe mama-sa cu un taxi la servici si m-am repezit la Spital. Am ajuns odata cu salvarea care urma sa il transfere pe Niculae la Bals. Nu intru in detalii referitoare la capacitatea de a calatori de care dispunea pacientu' nostru preferat.. ma duc sa ajut la bagaje, si plecam.  Mama lui Nic cu mine in masinutza mea, Madalina cu salvarea langa omu' ei. Ajungem la Bals.. Alta varza in alta traista.. closet in rezerva, strictetze la usa, igiena ca de spital nou.. ce sa zic.. parfum. Vine primul set de analize si aflam stupefiati rezultatul: piocianic.. bacterie / virus / microb care nu are obiceiul sa cedeze la nici un antibiotic si pe care il poti invinge cu greu chiar si atunci cand esti in putere.. De unde am facut noi rost de el? De la Coltea. Dau telefoane si eu si prietenii de la Reader's si aflam ca unul din motivele pentru care presa nu are acces in spitalul Coltea este fix virusu' asta nenorocit si ca medicii stiu foarte bine ca exista si ca in mod normal ar fi trebuit sa fim avertizati cu privire la posibilitatea imbolnavirii. Ca sa fie treaba festa, ca prin farmec pe hemogramele facute la Coltea nu aparea nici un virus.. Poanta? Mai am... Pentru a putea lupta cu pioceanicul asta nesuferit, a fost necesara o stimulare a maduvei in vederea repornirii fabricii de celule. Asta inseamna pe romaneste ca tre' sa aducem inapoi pe Leucemia de la inceput, atunci cand printre multele celule nasoale sa mai faceau scapate si cateva bune.. fix alea care ii trebuie ca sa scape de virus. Traducere? Tratamentul cu Citostatice, starile proaste, gustul rau din gura, slabiciunea, caderea parului.. toate DEGEABA! De ce? pentru ca Spitalul Coltea nu crede ca ar trebui sa mentioneze riscul de imbolnavire cu tot felul de mizerii odata internat, lipsa medicamentelor si a reactivilor, absenta unui staff medical care isi intelege job description-ul fara sa considere ca prezenta asistentalor in salon nu este un sacrificiu ci o obligatie. Spitalul Coltea nu ne spune la internare ca pentru febra ni se recomanda ciorapi muiati in otet, cearsafuri ude si geamuri deschise si nici nu ne spune ca medicamentul de pe reteta nu se mai importa in tara de un an sau ca, grupul sanitar din pasajul Universitatii, cel de pe vremuri, era steril pe langa cel din spital. Avem sansa.. Niculae este acum pe maini bune. Stim cu ce ne luptam si de ce. Avem prieteni care ne ajuta si care dau la randul lor telefoane.. O sa fie ok. Cum ramane insa cu tot gunoiul asta pe care il parcurgem spre bine? Cum ramane cu cei care au jurat stramb in fata lui Hipocrat? Cum ramane cu cei care transforma spitalul romanesc in arma de distrugere in masa. Daca cumva se va porni un razboi in care se va implica si tara noastra sunt  linistit.. daca nu le dam de cap dusmanilor pe campul de lupta ii internam.. La Coltea, la Fundeni..  oriunde.. Cat de sanatosi sa fie sa nu putem sa-i dam gata..

Cu martisoare in targ.. Cu masina la service..

Cum am dormit un pic mai mult, cum s-a ales prafu' de traficul meu.. hihi.. E Ok. Lipsa cititorilor imi pune creierul la treaba si pune de-o uzura benefica. In weekend am stat la Muzeul Satului unde am vandut martisoare. Eu n-am mai avut indeletniciri de gen din facultate, atunci cand munceam cu colegii toata iarna la martisoare ca sa facem banii pentru vacanta de vara. De data asta Cativa studenti de la Institut (Arte Plastice pentru profani) au muncit pe branci ca sa stranga bani, in felul lor, pentru Niculae. Care cu o bijuterie, care cu martisoare obisnuite, pictate sau modelate, din sticla sau din plastilina ceramica.. cum s-a putut cu ce aveau oamenii prin casa. In plus, Madalina, sotia lui Culai a facut din cioburi de vitraliu trase in plumb si accesorizate cu ceva sarma, niste ingerasi care aveau sa devina in weekend simbolul campaniei de salvare a bunului meu prieten. Cum Madalina trebuia sa fie alaturi de Nic in spital iar studentii muncisera suficient, m-am oferit sa stau eu la vanzare. Am vorbit la muzeu unde am avut parte de sprijin cat cuprinde si uite-ma la vanzare. Am pus status pe facebook ca-s acolo, am lipit pe un carton un sticker cu numerele de telefon la care se pot face donatii si am scris un indemn cu marker gros negru deasupra.. Prima constatare.. potentialii cumparatori erau convinsi ca sunt un student oarecare care se foloseste de un mesaj umanitar ca sa isi vanda marfa. De-a lungul a doua zile am reusit sa vindem 15 ingerasi la fabulosul pret de 30 de lei cu tot cu mesajul Cumpara un ingeras si il ajuti si TU pe Niculae sa se faca bine. Daca lumea nu a fost sensibila la nimic umanitar, ei bine, atunci cand am scris pe o punga de hartie Lichidare de stoc la martisoare, fara sa schimb pretul, am ramas fara marfa. Desi pretul ramasese neschimbat, propozitia lichidare de stoc a avut un efect fascinant.. sa vezi buluceala.. am facut aproape 400 de lei in juma de ora din martisoare la 2 lei. Sunt convins ca odata ajunsi acasa cumparatorii de lichidare de stoc, au povestit familiei si prietenilor si prietenilor de familie peste ce chilipir au dat. Ieri am avut putin timp liber asa ca am dus masina la service ca sa scap de fluieratul agresiv pe care il facea la pornire si cateodata chiar si in timpul mersului. Ma gandeam sa fac o constatare generala si sa schimb o curea de distributie.. Nu.. Odata suita pe platforma, vestile bune au inceput sa curga. Intai de toate trebuia schimbat tot kit-ul de distributie: curea, pompa de apa, curelele de accesorii.. tot. Pe urma trebuia sa schimb si un simering de la cutia de viteze care se pare ca se sparsese si ca urmare pierdusem tot uleiul din cutie. Asta a fost constatearea la repede.. 50 de lei; daca vroiam o constatare generala mecanca mai trebuia sa platesc inca 80. Reparatia de care va ziceam, la o evaluare scurta urma sa fie in jur de 15 milionane (vechi) si dura cam patru ore. Am devenit si eu roman, am sunat un prieten care mi-a facut rost de piese de la importatorul direct Hyundai, am sunat la un service de cartier si in final am scapat doar cu vre'o 600 de lei (noi). Nu am putut scapa insa de o nota de plata suplimentara la constatare pentru ca baietii schimbasera de la ei putere doua curele si doar nu era sa-i pun sa le scoata si sa le puna pe cele vechi la loc. Am scos din buzunar 80 de lei si am inghitit in sec. Intre timp am mai aflat si ca fiul meu isi face colegii in mod regulat albie de porci pe motiv amor neimpartasit, e foarte mandru ca a dat un gol la fotbal chiar daca l-a dat in poarta proprie.. e ok. Azi a luat de trei ori FB (Calificativul Foarte Bine) cate unul pentru fiecare rand scris in caietul de cursuri.. ce victorie.. hihi. Intre timp mai aflu ca Niculae face febra si ca i se prescriu medicamente care nu se mai importa in Romania fara sa identifice focarul de infectie. In rest, am cumparat de la Carturesti un ceainic care curge pe-alaturi si unul functional, am inceput sa recitesc Jules Verne, cainele a implinit 4 luni si deci a facut un pipi aniversar in bocancii mei cei noi, am mai vazut cate un film dat jos de pe net, benzina se duce tot repede, am facut primii 10.000 de kilometri de cand am luat masina acum 4 luni, am predat media planul pentru Nic, iar acum ma pregatesc sa schimb fata la bannere ca cica nu am scris nimic de ROMTELECOM in mesajul umanitar. Vreau inapoi la Paris.. Se baga cineva la benzina?