Am devenit incet de-a lungul ultimilor ani un personaj solitar. Ca din cauza grijilor, ca pe motiv de restructurare a prietenilor, am ajuns sa prefer o liniste interioara in defavoarea unei petreceri fara substanta. Am primit primul caine la varsta de cinci ani, atunci cand tatal meu mi-a facut cadou un tekel simpatic foc.. l-am primit intr-o caciula.. atat de mic era. In scurt timp a devenit prietenul vecinilor, al prietenilor de la bloc si al intregului cartier. In fiecare dimineata postarita il lua in geanta mare de piele si imparteau impreuna mandatele postale in cartier. Primea cadouri cat e ziua de lunga. Il chema Tom. doi ani mai tarziu un vecin, frustrat de reusita sociala a catzelului meu si enervat de bucuria cu care ma astepta la usa, l-a otravit. Multi ani am refuzat compania unui alt animal de teama unei noi suferinte. Cam atunci am inceput sa fiu atent cu oamenii din jurul meu si cam pe atunci am inceput sa imi formez o parere despre oameni. Au trecut anii si am ajuns la scoala apoi la liceu. Am reusit sa trec peste frica de care aminteam si mi-am luat din nou caine. Un Barzoi superb.. era o bucurie sa il privesti alergand.. A trebuit sa cedez in fata evidentei si l-am trimis la tara unde a trait fericit pana la adanci batraneti, fugarind cat e ziua de lunga vietati paesane. In 1993 dupa ce ma bucurasem de un doberman fara cusur am cumparat un copi ardelenesc care a murit de batranete acum doi ani. Intre timp am mai gasit in strada un pui vlaguit de brac german cu par sarmos.. cel mai devotat caine pe care l-am avut. Era sa dau si coltul din cauza lui.. imi era rau si in incercarea de a ma proteja nu le-a permis medicilor sa se apropie. Viata m-a dus pe tot felul de coclauri asa ca nu am putut sa cresc animale. Acum patru luni un prieten bun, posesorul unei perechi superbe de Husky, a facut pui.. Nu m-am putut abtine si mi-am ales un baiat.. negru ca iadul in cerul gurii, cu o personalitate puternica si niste culori frumos asezate. Pentru ca urma sa imi fie partener de hoinareala l-am numit Alpha cu gandul la un viitor prolific. Pentru prima dat in cariera mea de crescator, nu m-am documentat cum se cuvine. Nu stiam nici ca rasa asta are o anatomie diferita de celelalte, nu stiam nici ca instinctul de haita nu dispare niciodata, nici ca nu suporta singuratatea si nici ca este o rasa complet needucabila.. Catelul meu si-a luat in serios numele si a devenit rapid masculul in casa. Ma trezesc zilnic la ora sapte dimineata cu chef de joaca, fac slalom printre balti uriase si printre gramezi consistente, am renuntat la linistea pe care o caut de atata vreme in favoarea cantarilor periodice (husky nu latra.. miauna..), ne certam non-stop pe teritoriu si ca sa fie tacamul complet ocupatia lui de baza este sa imi arate ca pricepe absolut tot ce ii spun dar este mult prea ocupat cu activitatile de ignorare.. Da, stiu ce vrei de la mine dar nu ma intereseaza de loc.. fac exclusiv ce vreau eu. Fac un caca elegant pe balcon ca sa stii ca am inteles ce vrei de la mine, dupa care revin in living si mai prestez unul doar asa.. demonstrativ. Weeend-ul asta speram intr-o pauza.. Am iesit cu catelul afara intr-o incercare de team building in doi. Conceptul de zgarda / lesa s-a dovedit a fi neinspirat. Odata legat de mine s-a asezat pe coada, a luat pozitie de refuz si nici macar atunci cand am inceput sa-l tarasc prin noroi nu s-a lasat. Am renuntat la zgarda.. perfect. a inceput sa alerge ca un apucat in toate directiile, calcand in absolut fiecare cacat lasat de omologii sai, a topait in toate baltile fara exceptie, a mancat cu toate urletele si injuraturile mele tot ce a gasit pe jos including zapada din perimetru. Daca primaria generala il angaja pe Alpha la dezapezire scuteam o gramada de bani. Dupa o ora de alergare, urlete, injuraturi, suturi in fund, panica de masini (le ignora prezenta cu indarjire), incercari nereusite de dresaj finalizate cu epuizarea mea completa, am urcat in casa.. desigur dupa ce a trebuit din nou sa il tarasc pana la usa liftului pentru ca ma trata cu refuz. Primul lucru pe care l-a facut ajuns in apartament a fost un mare pipi aniversar.. dupa prima lui iesire din casa trebuia sa sarbatoreasca cum se cuvine.. afara este deci pentru distractie.. casa ramane pentru pipi, caca si distrugeri masive. Era sa fac apoplexie. Toate astea erau mult mai usor de suportat daca cainele isi facea macar treaba de consilier dar nu este cazul.. este primul caine pe care il am care intelege o discutie ca un preludiu la morfoleala si zbenghi. Ce faci batrane? zic.. Se uita lung, da urechile pe spate pana cand se prinde ca nu il cert ci ca am chef de o discutie de principiu si se apuca de muscat maini, smotocit papuci, mancat scaune, distrus pantofi.. totul cu pauze in care ma priveste victorios ca sa se asigure de intreaga mea participare. Incerc sa castig macar cateva minute de liniste si sa scriu ceva.. degeaba.. vine si isi pune labele pe taste. Daca il dau la o parte se indreapta tantos spre pantoful pe care i l-am refuzat cinci minute in urma.. santaj.. ne jucam sau pierzi o cizma.. treaba ta! E adorabil. Singura treaba cu care il am la mana este medicul veterinar.. e singura amenintare valabila.. cand aude de el se panicheaza instantaneu. Urechi pe spate, privirea unei domnitze de pension dupa ce a terminat de citit Ana Karenina, un cheunat discret menit sa amplifice privirea tragica, totul din fundul camerei de sub pat.. Nu sunt invingator de durata.. Vede ca l-am dus cu presul si se razbuna.. weekend-ul nu imi mai apartine.. chiar si acum incerc cu mare greutate sa nimeresc butoanele laptop-ului.. Nici sa ma plang nu pot ca' lumea. Acu am mai primit o veste.. Cum stiti deja, voi pleca intai in Italia cu Niculae la tratament, urmand ca dupa ce rezolvam acolo, eu sa imi continui drumul spre acea casa pe care o caut de atata vreme. Ei bine in comunitatea Europeana nu pot intra cu un catel decat daca are un an de la primul set de vaccinari. adica pana pe la un an juma' nu pot trece granita decat in conditiile in care sunt de acord cu carantina impusa de comunitate. Carantina pentru animale, chiar si in spatiul european, e nasoala. Chiar si acum, in timp ce scriu, Alpha se strecoara incet in pat. Stie ca nu are voie deci avanseaza tacut, milimetru cu milimetru pana la victoria finala. Cinci minute mai tarziu o sa stea cu burta in sus, impingand in mine cu toate picioarele din dotare.. E momentul in care ma gandesc serios sa schimbam rolurile.. Eu sa latru si sa imi fac de cap iar el sa stranga dupa mine.. Ma duc sa il spal.. doar am fost afara.. Weekend placut.. in general. Are cineva o ferma, o curte, ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu