Am hotarat ieri, cand odata ajuns acasa am cazut in fotoliu si am contabilizat ultimele zile, ca prietenii care mi-au spus de-a lungul anilor ca am fost un dobitoc atunci cand indiferent de motive am revenit in tara aveau dreptate. Din 1989 dau o ultima sansa oamenilor care considera ca tara mea este terenul lor de joaca. Am tot plecat si am tot revenit acordand credit societatii civile fara sa primesc semne de schimbare. Am ratat sanse unice si am renuntat la finalitati europene in favoarea mediocritatii romanesti. Daca pana in ziua in care prietenul meu a primit vestea cea mare mai trageam speranta, sau daca de fapt ma mai pacaleam un pic si ma faceam ca nu vad chiar tot gunoiul care pluteste pe carosabil, ei bine acu chiar am zis stop joc. Totusi in Romania exista inca oameni minunati care inteleg ca drumul spre curatenie se face cu gesturi mici la prima vedere. Iata ca in conturile oferite de ING BANK pentru campania de strangere de fonduri s-au strans aproape 10.000 de euro din cei 120.000 necesari la o prima estimare pentru insanatosirea lui Culai. Saru' mana oameni buni.. Tocmai ati dovedit ca exista inca oameni care nu au fost daramati nici de politicul ridicol, nici de greutatile cotidiene, nici de murdaria de care in general romanul da dovada cand aproapele lui e la ananghie. Niculae e mai vesel, febra e mai mica si bacteria aia de rahat primita de la colectivul ala jignit din Coltea e in corzi. Nic stie ca datorita grupului asta mic de prieteni, unii noi, altii mai vechiutzi, e mai aproape de finalul cosmarului. Cu toate astea, ca sa revin la oful meu, desi sunt extrem de fericit ca acesti oameni exista si ca ii vor asigura prietenului meu sansa sa-si traiasca viata pentru care a fost zamislit, sunt totusi mult prea putini pentru a schimba Romania in ei asa cum ar fi de dorit.. Nu?.. Asadar am hotarat sa ma retrag cat de curand din spatiul mioritic, spatiu in care e practic imposibil sa te definesti fie din lipsa de mijloace de trai, fie de grijile de care esti lipsit intr-o tara civilizata, fie de stresul care te ingroapa in fiecare zi cate putin. Primul pas se contureaza.. intai de toate trebuie sa ma asigur ca s-a ales praful de leucemia care s-a bagat in seama. In momentul in care vom primi confirmarea de la Spitalul Matei Bals ca Nic e gata de drum, il transferam in clinica care ii va aduce inapoi zambetul pe buze. O sa venim impreuna la intalnirea de 20 de ani sa vedem care cum mai e, sa ne bucuram inca o data de traznaile tineretii. De aici incolo, the sky is the limit.. Atata timp cat ma voi trezi dimineata intr-o tara in care pot face un viitor copilului meu, un viitor estimabil, voi sti ca am ajuns acasa. Abia atunci o sa pun mana pe telefon si o sa imi chem prietenii la un pahar, un film, o vorba.. O sa fim destui.. voi toti cei care l-ati ajutat pe Nic sa treaca pragul si pe mine sa sper ca Romania mai are o sansa.. chiar daca voi astepta efectul binelui din alt oras, tara, lume..
iti inteleg foate bine punctul de vedere. si noi speram, la un moment dat, sa plecam din tara. numai cand ma gandesc ca 8 ani de experienta intr-un domeniu si un MBA ma tin tot la un nivel de pinguin oarecare, ma apuca spumele. in aceasta tara pur si simplu nu se evolueaza decat pe baza de pile si proptele. poti sa fii cat de bun si cat de scolit, esti bun doar de munca. punct. despre oameni, ce sa mai zic? un popor de tarani pe cale de tiganizare. si ma amuza cum cei care au ajuns "domni" peste noapte dau lectii de viata. la modul general mi-e o sila totala de aceasta tara. dar pentru ca aici traiesc, ma refugiez in familie si prieteni, ca sa nu vad decat ceea ce vreau din jur. ata ete....
RăspundețiȘtergere