vineri, 24 noiembrie 2017

Socoteala de-acasa...

Constat cu amaraciune ca se cam moare pe la noi si ca desigur se moare de partea simpaticilor si a celor buni in loc sa crape cate un animal de ne trage pe pula. Inainte sa ma apuc de injurat ca de obicei as vrea sa fiu alaturi de Radu Birgoveanu, prieten bun care si-a pierdut fratele necuviincios de timpuriu. Eu am facut parte dintre norocosi.. am scapat la firu ierbii.. nenea Dan s-a dus. Dumnezeu sa aive grija de tine Dan Birgoveanu ca pana la urma tot ne-om vedea cu totii si zic sa fim gata.

Revin in lumea nedreptilor, loc de mare aventura pentru cumsecadenie, intelegere si normalitate, in Romania noastra cea frumos curgatoare si educata.

Ieri am avut din nou infatisare la tribunal. Am tot tacut in ultima vreme in incercarea de a echilbra macar pe alocuri relatia cu mama fiului meu Spiru, si desigur in demersul meu de a putea construi o relatie constructiva si sanatoasa in viitor cu fiul meu. In putinele vizite pe care le-am putut face in conditiile in care Sandra a solicitat un program de vizita imposibil gandindu-se probabil ca asa ma tine departe de pitic, am trait senzatia ca mama copilului, a priceput totusi ca cel mic are nevoi parentale coerente si linistite. Dupa sedinta de ieri, am constatat ca doamna in discutie nu cauta decat mizera razbunare tipic feminina.. Nu o intereseaza armonia fiului ei ci prefera sa dea dupa mine cu obiecte pana ma pune jos. Refuza sa inteleaga de ce am preferat sa nu raman alaturi o femeie care imi ascundea stirpea de care se bucura si care lovieste isteric si lipsit de rationament in mine fara sa se gandeasca la binele real al copilului. Ca orice femeie bionica (v. Femeia Bionica  pe blog) considera ca interesele ei sunt singurele interese ale copilului. In schimb spre amuzamentul meu, ca doar asta mi-a ramas, mi-a reprosat in instanta chestii halucinante in conditiile in care toate reprosurile la adresa mea i se datorau in exclusivitate. Nu poti interzice prezenta tatalui ca sa folosesti asta in instanta spunand ca pe acest din urma nu il intereseaza. Mi-am amintit de ziua in care, la 13 ani, am fost anchetat de securitate. Chestiile de baza pe care le-am aflat de la ofiterii in civil au fost in genere ca mama e o curva, ca tata il iubeste mai mult pe Matei, ca eu sunt o greseala si ca nu voi parasi tara asta niciodata. Nu stiu daca demersurile Sandrei se intampla pentru ca a apelat la o avocata care vrea sa avanseze din fundul Rahovei mai spre centru invingand in instanta numele Plesu sau pentru ca functiile neurologice ale reclamantei nu sunt cumva pe pilot automat. Accept ambele variante in conditiile in care unul din martorii apararii este nepoata lui Neagu Juvara, un om minunat si apropiat al tatalui meu, persoana care m-a vazut de 5 ori in viata caci era in genere ocupata fie cu frate-miu fie cu tot felu de alte trebi, care se jura ca sunt nasol pentru ca am intrat in salon cerand pe un ton ferm sa ii vad copilul, copil pe care Sandra considera ca il pot deranja mai tare decat domnitza Pop. Tot la martori impotriva mea sunt si nasii actuali ai copilului. Fun.. ilogic dar fun.

Iata cateva din acuzele pe care avocata Sandrei a decis sa le propuna judecatii instantei.. 

Faptul ca am adus hainutze prea mici cadou pentru tanar dovedeste ca sunt incapabil de cresterea unui copil. Faptul ca i-am sugerat Sandrei sa ia legatura cu sora mea pentru a putea intra in posesia unor alte accesorii de imbracaminte denota faptul ca mi-am lasat copilul pe mana matusii din reala lipsa de interes fata de acesta. I-am facut fiului meu cadou un arc.. adica incurajez violenta. In primele luni nu am vizitat copilul deci ma doare in cur de el. peste vara am preferat sa merg la servici in loc sa vin in vizita. Am postat pe facebook fotografii cu mine si cel mic.. asta o incurca probabil la imperecherile viitoare ca altfel nu imi explic cum se gandeste ea sa tina secreta paternitatea mea in ceea ce priveste un copil pe care il cheama deja Plesu. Oricum Sandra vrea sa scape de mine nu de numele care o poate intretine daca e ceva. Ca doar nu te arunci asa sa pierzi unele avantaje.. numele firmei ei este inca PleshooConsulting.

Lista continua halucinant insa ma gandesc sa nu va umplu capul cu traznai.. mai degraba hai sa vedem cum stau lucrurile si cam cat de singur in cap trebuie sa fii ca sa te arunci in asa declaratii. Le luam pe rand. Primul cadou pe care am intentionat sa il fac lui Spiru a fost un pachetel cu hainute de bine ai venit si ceva jucarii menite sa deschida curiozitatea. Faptul ca insasi Sandra imi declara acum doi ani, in timp ce lucram cu copiii din Govora, ca nu e genul care sa faca fata copiilor si ca ea ar trebui sa se ocupe de adulti ca astia mici i-au scos peri albi.. plm.. o adevarata viitoare mama. Cadoul cu hainute nu a ajuns insa la fiul meu decat 3 luni mai tarziu cand Sandra a fost obligata juridic sa imi acorde program de vizita. Ce sa vezi.. hainutzele erau deja mici. Am insistat sa primesca mini hainele pentru ca eu inca imi admir cu bucurie primul set de hainute primite de la ai mei la nastere.. inca le mai am si inca inseamna mult pentru mine.. e ca si cand as avea un punct de start cu care ma pot compara acum cand sunt ditamai animalul. Sandra uita probabil, sau cel putin spera sa uite macar instanta ca la vremea respectiva, seful spitalului Polizu imi oferea o hartie in care mentiona solicitarea mamei copilului si anume sa nu-mi fie permis accesul la tanar. Oricum faptul ca am ajuns de la nu e adevarat la da nu am vrut sa il vada e o treaba. Cu arcul.. da.. am cumparat un arc pentru copii intre 4 si 7 ani.. da.. i-am si explicat Sandrei ca este vorba de o metafora si ca arcul trebuie sa ajunga in posesia copilului doar atunci cand ea va decide ca este pregatit. Mi-a zambit si pe urma, ieri mi-a dat in cap desi ea insasi a deprins de la mine maiestria tirului cu arcul, sport care dezvolta minunat capul si trupul. in plus a uitat si ca ea nu s-a plans cand a primit un arc de la mine si a uitat si sa zica ca pe langa hainutzele prea mici venisem si cu niste jucarii extrem de apreciate de pitic. Am rugat-o sa ii faciliteze mamei mele o prima vizita la nepot.. nu se poate. In schimb saptamana trecuta a dus copilul in vizita la bunicul patern care a putut face o suta de poze.. ca de.. scandal scandal dar cu domnul Plesu sa nu ne certam.. ca da bine la sacou. Nu stiu cum isi imagineaza viitorul pupand in cur pe tata in timp ce mie imi face plangeri penale sau cerand legiuitorilor restrictionarea mea pe o suprafata de 200 metri in jurul ei si al copilului. Sa te superi ca tatal copilului nu face vizite in timp ce tu ridici zid dupa zid e cam tare zic eu. Suntem draguti cand sunt de fata inspectorii de la protectia copilului dupa care ne futem in gura folosind binele copilului ca pe o pancarda electorala de proasta calitate. Macar in finalul procesului de ieri a recunoscut ca nu a acceptat sentinta care ii cerea sa ma tina la curent cu tot ce tine de copil pentru ca ea nu vrea sa aibe nici o cale de comunicare cu mine pentru ca am fost nelacut.. cu masa care dupa ce a terminat de turnat pentru securitate acum ma ameninta ca o sa raman fara copil, cu ea care a parasit domiciliul conjugal in luna a saptea, cu tatal vitreg care il acuza pe tata de colaborare cu Ceausescu si de dizidenta falsa si cu toti cei care au ales sa ma faca albie de porci sau sa se foloseasca de situatie ca sa stea langa un Plesu la masa. Notez aici si ca Sandra l-a Botezat pe Spiru de rusalii.. citez din ea: am punctat repede ca sa rezolvam si asta. Nasii? Un hipster care nu are de unde bea apa si o doamna care trece in ochii lumii ca fiind o minune cautatoare de misticism si o fata de comitet dar care crede ca daca sare cu parasuta la 60 de ani cu fetele ei, asta repara faptul ca le-a parasit dupa nastere pentru ca nu isi traise viata suficient. Astia doi sunt parintii spirituali ai fiului meu. Un fake si un aurolac care bate toba. Copilul intre timp se imbraca sanatos si de calitate la Auchan, merge la un pediatru de familie gratuit in Rahova si continua sa vrea laptic din mamica lui.. sa speram ca macar asta nu va continua pana spre majorat. banuiesc ca asta se numeste responsabilitate economica in familia Andreescu ca si ei mananca semi preparate.. mai ieftin, mai comod.

Nu stiu ce se va intampla in viitor dar stiu ca daca Sandra considera ca ascunzand adevaruri importante copilului, ascunzandu-l de propria familie si spunandu-i ca tati e altcineva, fiul meu va avea o viata de netrait, plina de frustrari si angoase. In plus nu stiu cum vede ea viitorul.. crede oare ca Spiru nu va avea intrebari, crede ca nu va afla ca bunicul vitreg e un mediocru de proasta calitate care a lovit in bunicul de sange atat de marsav? Crede ca istoria o sa se ascunda de privirile fiului meu? Probabil ca anii de Cipralex, neasumarea unor realitati si post-partum-ul consistent i-au stricat oarece piese pe placa de baza. dar asta ar fi bine intrucat ne fiind insarcinata isi poate relua tratamentul si cine stie.. poate revine printre noi.

Asa cum imi incepeam textul de fata, se cam moare pe la noi.. Batranii pleaca, cateodata iata si tinerii.. Suntem sortiti singuratatii in cele din urma si de cele mai multe ori, treaba asta ne gaseste nepregatiti. Ori daca Sandra nu e convinsa ca pana la urma un Harap Alb fie el si mai ponosit, ca vorba aia a avut si chelneri, va veni din negura viselor pe tranchilizante ca sa si-o agate cu un fir de picior si sa ii plimbe copilul, nu inteleg cum se vede ea, peste ani, fara parinti, fara prieteni sinceri si dezinteresati, cu un copil plin de intrebari produse fara voia lui. Ma intreb si daca Sandra realizeaza ca fiul nostru nu va putea fi tinut intre gainari toata viata lui si ca la un moment dat, doate darurile cu care l-a inzestrat Dumnezeul in care ea nu crede, vor iesi la iveala si isi vor face singure dreptate. Fiul meu este frumos, talentat si abil, contemplativ cand situatia o cere si vesel si cu simtul umorului si istet.. intelighentia e ca forta din StarWars.. nu a parasit familia asta niciodata.

Ma distrez chiar, atunci cand imi dau seama ca o educatie limitata nu poate discerne si nu poate face inteles pacatul.. ca e pacat sa interzici unui copil apartenenta la o stirpe onorabila inca de la curtea lui Bogdan Voda.. oameni care au dat ceva culturii si demnitatii romanesti, oameni care i-au stat alaturi lui Titulescu sau Sadoveanu, matematicieni, medici si avocati. De ce sa nu stie copilul de exemplu ca santierul naval Galati a fost fondat de stra-stra bunicul lui. De ce sa nu stie ca are o parte de familie care a facut bine neconditionat si care a luptat pentru drepturile omului fara ezitare. De ce sa nu stie ca un alt stra-stra-bunic, preot, a oprit taranii in 1907 aparand in fata lor cu o icoana care sta inca la loc de cinste pe peretele mamei mele si cu bunica mea in brate reusind astfel sa ii intoarca din drum pe cei multi salvand astfel familii nevinovate. Dar asta e.. pana si tata a ajuns la concluzia ca in Romania nu se mai citeste.. cum altfel am putea avea un festival care se numeste super-scrieri de se invarte in groapa toata literatura universala.

Cu bine si cu grija.. :)

vineri, 3 noiembrie 2017

Capul plecat, sabia nu il taie..

Mi-am amintit zilele astea de expresia asta de-am pus-o titlu cu care ne-au futut pe toate partile in scoala ca sa ne arate ce neam extraordinar de intelept suntem. Inca mai apar oameni care pleaca capul in favoarea unuia sau altuia, pe facebook, prin comentariile de prin mediul online si tot asa. Suna sfatos.. Ma baiatule.. nu mai fa scandal ca de aia nu ajungi nicaieri.. nu mai scrie si tu chiar asa. Si nu mai fii hater.. asta in cazul meu, insa vad ca sfatosii nu se opresc doar la mine. e plin netul de imbecili care isi dau cu parerea, care se baga in seama sau care se pricep desigur la tot. Ce nu stiu sfatuitorii este ca expresia a fost trunchiata cu multa vreme in urma. Schimb putin vorba si revin..

Cineva de exemplu, spunea on line ca un om inteligent devine prost in momentul in care corecteaza prostia.. adica cum te iei in vorba cu un prost esti automat cazut in dizgratie sau mai rau.. cautatorul de nod in papura.

Altul a decis sa boicoteze UBER lovind in Guerrilla, tone intregi il vor pe tata mort si o scriu in clar pe forumurile Dilemei sau in trecut ale Adevarului

Fiecare dintre noi are nevoie de un barometru in viata si discurs si consider ca e foarte important sa provoci dialog. Orice galceava poate sa produca in final un lucru bun pentru fiecare in parte.

Unul dintre oamenii care imi dau peste mana este Andrei Gheorghe.. De cele mai multe ori tonul lui este fie dojenitor fie agresiv. Ne cunoastem de foarte multi ani si face parte dintre putinii oameni pe care ii respect din suficiente puncte de vedere ca sa nu trebuiasca sa dau explicatii, desi ne vedem atat de rar. Nu o data Andrei mi-a dat peste mana la timp, inainte sa ma fac de ras mai mult decat era cazul.. si in vremurile in care lucram amandoi la Salut Generatia Pro, atunci cand Salut era o revista si Generatia Pro pe cale sa se nasca, dar si atunci cand fara sa ma documentez ma aruncam in share-uit toate prostiile. De cand il stiu, niciodata nu a scos capul aiurea.

Astazi am postat referitor la scandalul din Universitate in care o tanara musulmana a venit la ore cu burka montata pe chip. Profesorul a reactionat neplacut si de aici ditamai circul. Eu m-am aruncat pe fond nervos si cand sa ma dau si mai tare la internet, Andrei mi-a facut observatie, eu am raspuns si pe urma ne-am reglat amandoi tonul. Primul lucru pe care l-am zis femeii a fost: bai ce misto e sa ai cu cine te certa destept. Mi-am dat seama cat de tare imi lipsesc conversatiile cu oameni care au cu adevarat ce spune si care au si argumente inteligente si pareri onorabile. Mi-e dor sa aberez cu drag si sa ma dau pe panta gandurilor care au sens. Si asta datorita barometrului de care vorbeam.

Poate o sa priceapa totusi si cei multi ca e bine sa te mai injure cineva din cand in cand si e bine sa stai si cu capul sus din cand in cand pentru ca expresia in varianta completa este in fapt: Capul plecat sabia nu il taie, dar nici soarele nu il vede. ori la cum o inteleg eu.. treaba cu astia care pleaca capul ca sa treaca puntea ajung pe partea cealalta cu barca in mana.

Voi pleca capul scolareste cand e cazul dar voi ridica fruntea sus cand situatia o cere.
Multzam nenea Andrei.


joi, 2 noiembrie 2017

Despre ipocrizie si nereusita

Nu de putine ori am fost intrebat despre cum e sa te cheme Plesu.. am scris demult un articol pe tema asta si am povestit si la radio pe subiect. Astazi insa sunt cu chef de update si ma gandesc sa mai pun niste probleme pe masa.. asa de-a valma.

Intotdeauna am spus ca sa te cheme oricum e greu daca in spate ai de carat cruci.. e nasol sa ti se reproseze optul de la romana doar pentru ca te cheama cumva in timp ce colegii se simt bine fara sa ii futa nimeni la cap. Alt neajuns ar fi ca trebuie sa te deprinzi cu ipocrizia.. tre sa fii tare pregatit sa identifici cine iti e cu adevarat aproape si cine nu, cine te minte si cine iti e cu adevarat prieten, cine te fute ca sa devina si cine ca sa te aive. Tot la capitolul ipocrizie se intampla si cei care considera ca mancatul cu mine la masa ii duce in budoarul patern sau ca pur si simplu asocierea cu numele meu le adauga un set de coite fine cu miros de coperti de carte.

Mai sunt si cei care vor sa se aseze in proximitatea numelui cu japca.. vrei nu vrei bei Grigore aghiasma. Astazi de exemplu, am aflat ca Sandra a botezat copilul fara sa zica nici pas.. ca sa citez exact: ca pe vaccin.. pac-pac.. trebuiau sa fie de fata prea multi oameni cu boala pe mine ca sa le strice cheful cu prezenta tatalui pe care oricum il vrem afara din viata noastra. Ce ar vrea copilul sau ce ar fi mai bine pentru el.. nu stie ca e inca de tzatza. Tare e ca nasii sunt amandoi martori impotriva mea la proces.

Misterul divin al Botezului si bucuria comuna a parintilor pentru implinirea duhovniceasca a pruncului nu mai conteaza ca pe vremuri. Asta e.. trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca atat mie cat si fiului meu ne-a fost furata bucuria paternitatii reale. Ce e insa amuzant este ca a ales sa puna nasi doi oameni cu care ea insasi a fost in conflict si care nu sunt altceva decat un drogat care sustine politica ca daca nu asculti manele esti rasist, care mananca din ce pica si sta cand la parinti cand pe unde il prinde seara si o doamna care si-a parasit copiii dupa nastere, o doamna care m-a apreciat cat timp am fost in alta relatie, timp de cinci ani, si care brusc acum ma mananca de cur cat cuprinde. Dar sa revenim la ipocrizie.. cum te decizi sa fii nasul unui copil in timp ce il desconsideri pe tata.. cum o sa faci cand o sa te intrebe copilul de tasu, care nu e unul care fuge si care e cuprins de durere in cur.. nu.. e unul care vrea sa fie parte reala din viata copilului sau. Si in timp ce eu ma joc de-a tribunalele in care judecatorii isi permit sa jigneasca partile si sa uite sa treaca jignirile in stenograma procesului, pe copil il cheama totusi Plesu... Sandra a cerut de la decizii penale pana la ordine de restrictie si decaderea mea din drepturile parintesti minus schimbarea numelui de familie.. Mihai sa moara singur dar eu tre sa fiu mama de Plesu. Caq si nasii care cu siguranta isi fac din asta un titlu de glorie. Alte exemple pe segment?.. Familia Plesu este tinuta aproape in timp ce Andrei mic si-a vazut fratele de 3 ori in 10 luni mama mea nu l-a vazut niciodata, la fel si soara mea. de prieteni nici nu mai vorbesc.. Doamna nasha uita de rugamintile diverse pe care le-am onorat, de weekendurile in care ma ruga sa fac scoala la Plai, de Paris si inca cate si mai cate ca sa nu mai zic de textele implinitoare pe care le avea chiar si atunci cand nici eu nici doamna mea de-atunci refuzam sa raspundem la telefon.. ca ne saturasem de ezoterismul de drumul taberei cu care ne facea capul patrat de fiecare data. Oricum o sa incerc sa ii aduc aminte despre toate aceste lucruri in sala de tribunal.. ca e si martora impotriva mea.

Asta e.. cat timp tata vrea sa evite scandaluri publice eu trebuie sa joc.. si daca el il vede pe Ion caci, asa a fost botezat Spiru atunci restul nu mai conteaza. Ce sa ma fac insa cu turma de oi care ma injura sau ma vorbesc pe la spate, unii dintre ei fara sa ma cunoasca in viu.

Intreb ce sa fac, pentru ca in fata mea sunt cu totii draguti si binevoitori. Ma injura doar pe la spate dar nu-mi refuza ajutorul. Ma refer aici la cei care spera sa obtina ceva de pe urma numelui meu. Sunt cunostinta de panoplie.

Revin asadar la tema.. e de cacat sa te cheme oricum.. viata e cu mult mai nasoala in primul rand pentru ca nu iti apartine.. nu e a mea.. e a numelui si a celor care il fac sa fie ok sau nu. Se intampla sa cunosc din acest motiv lingai de dimineata pana seara.. lingai care te pupa oriunde in speranta ca apuca o masa cu tata sau seara la Opera intr-un anturaj de calitate sau macar o poveste simpatica de la mine. Conceptul de nomenclatura nu a disparut de loc.. nici nu avea cum intr-o tara in care nu ne asumam nimic pentru ca oricum e degeaba.. o tara in care spiritul civic nu trece de inaltimea trotuarului. O tara facuta din oameni care nu fac nimic de sub justificarea ca oricum nu conteaza.

Ma uit trist pe facebook si constat ca postarea cu Seth, catelul meu a facut 300 de like-uri in timp ce articolul despre situatia din spitalul Monza are 2.. Altfel ne vedem in piata sa ne plangem si sa strigam lozinci amuzante si injuram guvernul si starea de fapt la fiecare colt. In tribunal judecatoarea care se ocupa de procesul de paternitate era jignita ca nu stau capra la injuriil ei iar cand am recuzat-o, ma amenintat ca o sa imi vad hotararea cand o sa aibe ea chef.. recuzarea a fost respinsa. Ma voi vedea din nou cu doamna atat de nefericita incat se ia de oameni pe strada ca babele care taie minge copiilor din fata blocului. Ca asa se face in Romania: ne goneste vantul acasa si ne cade barda din mana de la frig si se alege praful de revolutie. O tarisoara de protestanti pe bicicleta si cu catelul la picior.

Nu avem de nici unele, suntem nefericiti pana la refuz si asta pentru ca asa ne-am construit dar cand e vorba de iesit in oras punem pe noi haine de sarbatoare cand in fapt nici Hainele Imparatului nu stau bine pe noi. Salvatori pe fat si asasini din spate nu facem decat sa innotam in marea de ipocrizie nationala.

Poate ca pana la urma, totusi, cei care se ocupa cu distrus spirit si pisat personalitati sa realizaeze cateva adevaruri de viata.. toti murim si toti platim.. intr-un fel sau altul. Daca nu aici macar pe lumea ailalta.. aia in care nu mai crede nimeni de s-a ales praful de tot; motiv pentru care ramanem in final singuri complet. Ca daca dai cu rau, de rau ai parte si vice-versa. Ma refer la noi muritorii de rand nu la valorile care conduc astazi tara si la cei care ii ajuta in demers.. astia isi dau deja legi care asigura fututul in cur pe cale legala si isi fac praguri de furaciune..

Nu mai spuneti bre ca sunteti ok.. Il maniati pe Dumnezeu.. really, nu o sa va mearga la infinit..

marți, 31 octombrie 2017

Pioceanic de luxe...

PIOCIÁNIC (‹ fr.adj. Bacil ~ = bacil gram-negativ, prezent în stare naturală în apă și uneori în organism (Pseudomonas aeruginasa). Poate produce infecții grave la persoanele cu imunitate scăzută; adesea contaminarea se produce în spitale. DEXLR

Nu stiu cati va mai aduceti aminte de prietenul meu Niculae prapadit de pioceanicul atat de bine ascuns de Spitalul Coltea si de media din dotarea zilelor acelea de trista amintire. Au trecut anii si oricat de tare imi dovedeste tara ca nu se vrea onesta si cuminte si responsabila, eu tot speram sa ne fi revenit macar la capitolul omorat oameni pe relaxare si fara procese de constiinta. Fiind cardiac cu acte in regula si cu suficiente cunostinte pe zona, am fost si eu tentat sa apelez la serviciile Clinicii Monza din Bucuresti. Noi cardiacii suntem de cele mai multe ori pusi jos de cap si nicidecum de inima.. fricile, gandurile negre, atacurile de panica sunt doar cateva dintre trebile care ne cresc tensiunea pana la refuzul final. Atunci cand te pregatesti de o interventie pe cord deschis cauti intai locul cu o spaga permisiva. Pe urma cautam medici care sa ne inspire incredere si care te fac sa te increzi intr-un destin de drum lung. Mai cauti si spitalele a caror tehnica a ajuns macar la un nivel de civilizatie medie. Pentru majoritatea potentialilor pacienti, Spitalul Monza este un tot necesar.. Curat, Camere frumoase, medici buni, aparatura de ultima generatie si desigur scump... atat de scump incat capetele noastre speriate isi vand un organ, dau mobila la second hand, ne punem copiii la produs si mergem sa platim in avans un rezultat cu siguranta pozitiv.

Dupa calatoria mea la Targu Mures, cautarile mele medicale au luat sfarsit. Am scris deja cat de bine mi-a priit locul ala si oameniii de acolo si starea generala de bine pe care o mana de medici si cativa prieteni noi au reusit sa mi-o confere. Voi recomanda asadar oricarui ins suficient de inconstient incat sa imi ceara sfatul, sa puna mana si sa se duca la Mures unde o sa redescopere omenia si linistea. Asa am facut si cand niste buni prieteni de familie mi-au cerut oarece indicatii.. Fiind vorba de un domn trecut de varsta mea, situatia era putin mai delicata. Desi am povestit despre experientele mele cu spitalul romanesc, dupa deliberari complexe familia a decis sa faca doua by-pass-uri si o reparatie de valva la Monza. Scor final.. trecut de 10,000 de euro. De vara..

Asteptam infrigurati ziua operatiei.. pacientul, asemenea noua, linistit de decor dar temator de situatie, operatia nefiind o bagatela. Arterele fiind extrem de afectate de placi, operatia trebuia facuta cu o grija in plus. Sase ore mai tarziu aflam ca operatia a fost un succes si doua zile mai tarziu aflam si ca revenire este de bun augur.. o singura problema.. Fie coborarea de pe masa de operatie fie statul pe patul ATI i-au provocat bolnavului o rana in zona feselor. Vorba lui Nicolaescu: un fleac..

O saptamana mai tarziu, la externare, rana se agravase si recomandarea medicilor a fost igienizarea zonei si dezinfectarea regulata.

Au trecut doua saptamani de la operatie si in apartamentul prietenilor mei miroase a cadavru.. la propriu. Rana tatalui prietenului meu aducea putin cu ramasitele unui ospat zombie. Infectia da in culori neplacute si cu toate geamurile deschise mirosul e de nesuportat. Panica ii duce la analize si ulterior la Monza. Asistentele interzic fara explicatii iesirea din camera a pacientului. O fi grija pentru ceilalti pacienti sau asigurarea ca vestile rele nu o iau la fuga prin spital..

Vin analizele si in timp ce familia este perplexa, eu imi amintesc agonia lui Niculae inainte sa se prapadeasca. Pioceanicul apare in general in spatii neigienizate corect si se acomodeaza pe oricare din infectiile posedate de bolnav, infectii pe care le duce la paroxism. Sansele de supravietuire sunt in dezechilibru iar lupta cu infectia este ingrozitoare. Dupa ce Spitalul Coltea a recunoscut ca in incinta este prezenta bacteria pioceanic, spitalul a intrat in renovare..

Dupa unele investigatii personale la fata locului am aflat ca in spital mai erau cel putin patru pacienti care prezentau rani similare in zona fesiera. Sunam la managerul spitalului fara sa primim vreun raspuns. Acum tatal prietenului meu este tratat cu antibiotice.. nu mediu steril nu nimic. La receptie Sotia bolnavului este avertizata de posibilitatea aparitiei unor facturi suplimentare.. fun. Se urla si ne revenim.. nu costa nimic.. dar nici de speranta nu prea avem parte.

Eu unul nu mai stiu cum sa reactionez.. sa reusesti un cord deschis ca sa il omori pe om o luna mai tarziu nu e fun. Sa ascunzi bolnavilor existenta unei bacterii denumite de specialisti bacteria ucigasa, dar sa le iei banii fara complexe, bani pe care multi dintre ei i-au obtinut cu mari sacrificii, mie nu imi suna a treaba buna.

Daca Niculae si multi multi altii nu au avut parte de sprijin pe motiv ca nu sunt subiecte de stiri, poate media o sa tina cont de bolnavii din ziua de azi, de la Spitalul Monza.. astia cu pioceanic la negru.. pe bani seriosi.. dar se da factura.

Din punctul meu de vedere Spitalul Monza a incetat sa mai fie locul in care dai un ban dar stai in fata.. Mana de lucru buna, dar ca de obicei pe plaiurile mioritice, managementul suge tare de tot.

Noapte buna va rog..


luni, 2 octombrie 2017

Prin Tg. Mures, la doctor

Am ajuns la Tg. Mures dupa ce o serie de doctori mi-au spus ca a venit momentul sa fac unele by-pass-uri, vreo trei mai exact si ca tre sa ma caut si de nus-ce bloc de ramura dreapta si o groaza de alte traznai menite sa iti dea la glezna in plina adolescenta si sa te treaca pe linie moarta. Dupa ce am trecut in revista calitatea serviciilor medicale romanesti, am verificat si cuantumul spagii inainte si dupa urcatul pe masa de operatie si apoi am analizat posibilitatile de facut operatia fara sa plec de la terapie intensiva la psihiatrie. Am inghitit si cacatul pe care il au de spus unii doctori despre altii.

Dupa indelungi calcule am ales Muresul. Am si prieteni acolo si in general discursul despre reusita pro Centrul Inimii era unul convingator. Am ajuns asadar sa ma internez la spitalul judetean in cadrul sectiei de chirurgie cardiovasculara si transplant.

Bun.. hai sa vedem.. urc la etajul patru al spitalului vag socialist intru decor si zugraveala si ma introduc in salonul 7009 unde noii mei colegi de camera, niste tinerei cu varste cuprinse intre 65 si 75 de ani isi vedeau linistiti de viata. Unul dansa cu sternul proaspat inchis ca cica trebuia sa faca miscare.. nea Luca de altfel era diacon la o biserica pe care o pictasem in Bucovina. Altul, padurar in zona, citea, altul isi verifica atelierul la telefon in asteptarea operatiei si ultimul, comisar de Bacau facea glume si haz de necaz. Era practic prima data cand intram intr-un spital ca intr-o sala de bingo.. liniste, calm si respect pentru cel de langa tine. Din cand in cand se auzea un la masa cordial.. placut.

Nu tu urlete si crize pe holurile spitalului, nu tu injuraturi la adversa doctorilor si nici plangerile pe care ma asteptam sa le aud despre cat costa operatiile nu se auzeau de nicaieri. In plus, in curtea spitalului puteai sa astepti aterizarea si decolarea elicopterului SMURD, spectacol pe care toti copiii din incinta il asteptau cu emotie.. si eu.

Am vrut sa ii dau zece lei unei asistente.. mi-a zambit si mi-a sus ca nu poate primi tocmai de la cel mai amabil si atent pacient de pe sectie. Doctorii tineri si implicati, serviciile medicale super-ok si forte multi studenti de peste tot. Biblioteca, parc verde, cafea si ceai pe fiecare culoar si nimeni nu se opune starii de bine a pacientului.

Am venit in Bucuresti reparat la cap.. inima era bine, iar datorita cuminteniei mele boala a dat inapoi si organismul meu se vrea din nou tanar. Cu putin efort, sport si regim corect, sunt din nou in carti. Am prieteni noi si stiu ca orice problema as putea avea, la Mures se rezolva cu suflet si grija.

Ah.. sa nu uit.. aflandu-ne la Oskar, as dori sa multumesc Academiei de Medicina din Tg. Mures, echipei de doctori care au avut taria sa ma suporte si prietenilor care mi-au fost alaturi si de ce nu, orasului care este atat de frumos. Nu dau nume sa nu tabere oamenii pe ei.. :)

Eu unul, la Mures, am ras, m-am facut bine si m-am bucurat.. asa in general.