Ultimul cuvant..

Am intarziat cu textul asta.. ca de plictiseala, ca vroiam sa fiu sigur, ca pentru ca am fost misogin de prea multe ori in ultima vreme si nu vroiam sa se simta sexu' frumos nedreptatit, am lasat doar titlul si incet am si uitat de el. In ultimele zile, mi-a tot dat lumea apa la moara asa ca revin cu chef la scris. Indiferent de tonul unui dialog, suntem tentati sa nu lasam ultima replica interlocutorului nostru. In cazul unor discutii pe teme intelectuale, vrem sa fim siguri ca lumea intelege bine dimensiunea bagajului nostru de cunostinte. Daca se lasa cu glume, noi trebuie sa facem ultimul misto'.. sa nu ne lasam mai prejos ca sa creada audienta ca suntem mai fraieri in vreun fel. La categoria asta mai apare cateodata si varianta punitiva.. Faci glume cu mine?!.. Baii tu stii cine sunt eu? Radem, glumim dar nu parasim incinta. Buuun.. indiferent de situatii, contexte, oameni, obsesia ultimului cuvant se strecoara cum necum in conversatiile cotidiene. Daca insa la barbati, ultimul cuvant e o unealta care alimenteaza orgoliul personal, la sexul cel mai frumos din lume, e un mod de viata.. de cand se iveste instinctul feminin, cam pe la 3 ani, doamnele pun piciorul in prag. Desi noi barbatii, in mintea noastra coducatorii universului, credem de-a lungul vietii ca suntem catusi de putin in charge, totul nu este altceva decat o iluzie.. o iluzie creata de doamne ca sa ne mareasca anduranta si puterea de tras la jug. Din toate posibilele discutii pe care le poti avea cu o doamna, cele mai savuroase sunt cele care preced ruptura. Cred ca bunicii ne invatau de mici cum ar trebui sa stim sa pierdem, doar pentru ca in intelepciunea lor ne pregateau de fapt pentru ce avea sa urmeze. Asta insa invatau doar baietii.. fetele nu.. Imi risc viata si ma hazardez sa zic ca de cele mai multe ori motivul rupturii este de cele mai multe ori sexul frumos. Doamnele asociaza suferinta poporului ales cu durerile facerii construindu-si pe aceasta baza, propriul holocaust interior. Celebre pentru scenariile pe care le concep in momente de criza, jumatatile noastre frazeaza decisiv.. fiecare vorba rostita de mascul se poticneste intr-o gramada de finalitati.. un Bine ferm, un Faci cum crezi rastit, un Sper ca ti-e mai bine fara mine dramatic, sunt doar cateva ditre ultimele cuvinte feminine. Odata depasit momentul despartirii, intram in faza doi.. femeia barbata. Orice intalnire cat de intamplatoar, orice intersectare fie telefonica fie de partaj, este un scurt metraj educativ sau de pedeapsa.. de la caz la caz. Ma simt foarte bine de cand nu te-am mai vazut, n-ai mai gasit nici o proasta sa iti calce camasa, Ai avut o sansa si te-ai cacat pe ea, Chiar daca ma alungi sa stii ca noi doi am fost sortiti unul altuia, Unde mai gasesti asa o fata care sa te iubeasca ca mine etc. Am cunoscut o tanara, are 23 de ani.. a inceput de mica, care mi-a spus ca ea una, daca o lasa omu 'se razbuna.. Eu nu las lucrurile asa.. Pai ce crede el ca e asa simplu?.. Imi dai papucii si gata?.. Ai scapat? Nu taticu'.. eu ma razbun! Pai ce faci? intreb timid.. Nu stiu frate.. Il sun de 20 de ori, sar pe el cand il vad cu o fata.. nu stiu.. gasesc eu ceva. Eu le zic de la inceput sa aibe grija ca sunt razbunatoare. Pai cum poate sa inceapa o relatie omul ala saracu' cu nebuna? E ca si cand si-ar semna condamnarea. Revin insa la ultimul cuvant. Cele mai spumoase situatii sunt cele in care despartirea e urmata de denigrarea paratului urmand ca doua saptamani mai tarziu una din parti sa realizeze ca s-a grabit.. te duci acasa la mama il faci pe dobitoc albie de porci si pe urma il suni sa il scoti la un cico. Adunam rani diverse fiind suficient de stupizi incat sa credem ca trece ceva neobservat sau ca micile cacaturi pot fi sterse cu buretele. Nu pot intelege de ce oamenii sunt incapabili sa traiasca linistit.. parca ne-ar lovi cineva cu mierlina in moalele capului cand ne e viata mai pasnica de intram in panica si cerem scandal. Sta duminica acasa si imi face micul dejun?.. are ceva muste pe caciula. Scandal!!! Vrea sa ma scoata la un suc?.. Si ce sa creada toata lumea ca sunt una din curvele lui? Iti place mai mult la servici decat acasa.. si-a gasit vreo secretara tatoasa. Oricum o dai nu e bine. Nemultumirea organica a partenerei de viata se materializeaza in futaiuri cotidiene fara sfarsit (tapaj n.b.). Celebrul Plec la mama se regaseste in diverse forme in fiecare vorba a doamnelor. Ar trebui inventata o forma de salut, alta decat La revedere, care sa nu beneficieze de patetismul lui Adio dar care sa poata fi rostita la despartire.. ceva atat de final incat sa nu lase loc nici unei continuari, desi sunt convins ca ar gasi ele ceva. Deocamdata la fiecare trebuie sa ne despartim al tau trebuie sa te astepti la un eu am zis prima al ei, urmat de un Oricum esti un bou susotit.. Mai vin desigur circa 20 de sms-uri care sa puncteze pe ultimul cuvant si cateva telefoane care anunta dezastre si cataclisme aparute peste noapte in viata dansei ca sa te culpabilizeze mai abitir pentru fapta de neiertat. Cand un barbat expune un ultim cuvant, spera din plin la finalizare.. se inseala. Nu poti pleca asa cand si cum vrei tu.. eu am ultimul cuvant. La fel de amuzanta este si confruntarea a doua sau mai multe membre ale sexului slab.. In special atunci cand vine vorba de teritorialitate. Ultimele cuvinte ale unei femei atunci cand isi apara casa in fata unei adversare sunt delicioase.. Va urez pofta buna.. Punct!

La congres..

Am fost la filmul lui Ujica, Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. De-a lungul anilor Sala Palatului a gazduit o gramada de evenimente, unele de trista amintire altele placute.. Acolo i-am vazut si auzit prima data pe Bobby McFerrin si pe Nigel Kennedy, acolo am asistat la lansari de carte importante si tot acolo am participat la prima editie a Noptii Devoratorilor de Publicitate. E adevarat ca tot la Sala Palatului isi face din cand in cand numarul si Stefan Banica Jr si Doru Octavian Dumitru si Vacanta Mare si e la fel de adevarat ca din cand in cand mai presteaza si cate un manelist de matase care se vrea metropolitan. Nici targurile care se organizeaza pe holurile Salii si nici concertele si nici alte evenimente pe care cladirea din spatele MNAR-ului le gazduieste ca sa poata supravietui, nu reusesc insa sa sterga din memoria zidurilor deja obosite si a scaunelor devenite incomode sub povara anilor, congersele pe care Ceausescu le organiza in centrul Bucurestiului. Sala Palatului era locul in care se desfasurau alegerile in cadrul Partidului Comunist. Acolo era ales, cam cum se alege si acum in Romania, Secretarul General al Partidului si implicit al tarii. Modelul urmat era relativ similar cu cel actual.. Ma propun pe mine. are cineva ceva de zis? Nu. Bine. Abtineri? Nu. Bine.. Gata m-ati castigat inca 5 ani. Ideea pe care au avut-o organizatorii de a lansa la apa filmul in acelasi spatiu in care Ceausescu era aclamat mecanic de membrii de marca ai partidului, este demna de lauda. Timp de trei ore am simtit ce simteau nefericitii care isi petreceau o zi intreaga ascultand fraze fara sens, am retrait  momentele de frustrare de atunci si desi poate parea patetic, am regasit un anume tip de incrancenare pe care tinerii din ziua de azi nu au cum sa o perceapa.. cred cu tarie ca valorile romanesti de atunci erau rezultatul acestei incrancenari. Dorinta de libertate, anulata agresiv de regimul Ceausescu, dospea la frigul pe care conducatorul iubit avea grija sa il bage in toate casele, sufletele si constiintele oamenilor. In vremuri comode se nasc rareori valori.. caldurica ne impinge la lene si confortul la delasare. Publicul filmului prezent la premiera era impartit in trei categorii. Cei trecuti de varsta a treia care au apucat inceputurile cosmarului comunist si care au asistat la tot parcursul sfarsitului de secol, tinerii curiosi trecuti cu putin de 20 de ani care s-au nascut fie cu putina vreme inainte de '89 fie putin dupa si noi.. parintii lor. Poate suna exagerat dar cu marjele de rigoare, generatia mea e a dat multi din spectatorii din sala. Pentru prima data in multi ani am redescoperit expresia Nu poti multumi pe toata lumea. Pentru noi, cei care am trait Epoca de Aur, filmul a avut calitatea unei revelatii. Pentru cei insa, care nu stiu ca dupa o vizita de lucru, magazinele imbuibate de produse atragatoare erau golite si haleala trimisa la export sau la urmatorul magazin care facea parte din traseul lui Ceausescu, filmul nu arata decat ca pe vremea aia nu era chiar asa rau cum spune lumea. Am auzit comentarii in sala de genul Hai frate ca erau de toate.. si uite.. era fun. Putini tineri au inteles ca ce vedeau era un montaj de imagini oficiale neinterpretate tocmai ca sa arate felul in care Comitetul Central ne conducea destinele. Se vede santierul Casei Poporului dar nu apare nici o imagine cu frumosul Cartier Uranus, ras de pe fata pamantului pentru a face loc obsesiilor megalomane ale familiei Ceausescu. Magazinele alimentare sunt filmate in timpul vizitelor presedintelui nu si la 5 minute dupa plecarea acestuia. Nu se vad nici cozile la ulei sau la zahar, nici muncitorii de la canal si nici oamenii care ridicau la comanda cartonase colorate formand imagini uriase pentru ca Secretarul General sa fie mai smecher decat Mao. Vedem partidele de vanatoare dar nu si imaginile cu zeci de animale impuscate prosteste si nu vedem nici gardurile tarcului in care se organizau macelurile. Nici unul din tinerii din sala nu stia ca terenul de vanatoare era de fapt un perimetru imprejmuit cu garduri de sarma ghimpata in care erau inghesuite din timp animalele ce urmau a fi vanate. Nu putem insa condamna lipsa comentariilor si nici a imaginilor de care aminteam pentru ca vorbim despre o autobiografie. Dupa film am iesit cu cativa prieteni la o bere.. intrebarea care ne statea pe creier dupa vizionare era Cum Dumnezeu un asemenea idiot incult si grobian, cum un golanas bolnav de smecherie a reusit sa ne faca zob timp de 25 de ani. In tot filmul, iti este practic imposibil sa identifici o propozitie cu sens. Discursurile Secretarului General erau  doar deversari de ineptii fara continut. Omul care a reusit sa puna jos un popor era un coclit prezent in locul potrivit la momentul potrivit. Nu imi pot explica de ce din pleiada de proletari, din care faceau totusi parte si oameni cu scoala, a fost ales el.. Cum Dumnezeu a reusit sa ramana in paine dupa moartea lui Dej. desi cosider ca Autobiografia lui Nicolae Ceausescu este un document extrem de important in istoria noastra, ar trebui totusi sa facem cumva ca toate acele monstruozitati la care ne-a supus regimul comunist sa fie cunoscute de generatiile care vin din urma. Nu e normal sa te amuze poticnelile unui om care ii considera pe intelectuali, pe cei superiori lui, dusmani de moarte. Nu e normal nici ca rectorul uneia din universitatile private din Bucuresti, domnul Aurelian Bondrea, sa fie unul din mebrii de marca ai Partidului Comunist, responsabil pe atunci cu identificarea si pedepsirea intelectualilor cu coloana vertebrala. Pe ce valori se construiesc destinele si viitorul studentilor domnului in discutie. Pentru ca o natie sa poata evolua trebuie sa isi cunoasca istoria.. in detaliu.

Alarma de grad zero.. my ass.

A mai cazut o motiune de cenzura.. nu ma indispune atat de tare tinand cont de felul in care se discuta in parlamentul Romaniei proiectele de legi sau de cum se voteaza intr-o tara care se vrea democratica. Din pacate democratia in tara noastra inseamna ca pot sa te ignor fara sa patesc nimic. Avem mai multi membri in parlament facem ce vrem noi. Felul in care puterea a manageriat mitingul sindicatelor este alta problema. In primul rand a adus in strada toate fortele de ordine din dotare, forte de care se lepadase cu o luna in urma, facand din capitala o garnizoana mobila. Un tip de intimidare folosita curent in regimul totalitar.. uite ce putem face daca nu sunteti cuminti.. punem taburile pe voi.. ring a bell? In plus, ca sa ne impunem si in randurile parlamentarilor cu potential neprietenos, partidul de guvernare a umplut parlamentul, ilegal, de jandarmi. Se stie ca in incinta parlamentului nu au acces decat trupele Serviciului de Paza si Protectie, numind aici incinta, tot perimetrul din jurul cladirii pana la gardurile de imprejmuire. Ca sa fie siguri ca Bucurestiul nu se umple de demonstranti uraciosi, a facut cum a facut de n-au avut oamenii cu ce sa vina in capitala. Fiecare parlamentar a avut doua optiuni: una sa primeasca ceva banutzi pentru cumintenie si alta sa asculte cuminte lista de amenintari din dotarea stapanirii.. votezi motiunea.. vine cocosul si iti ia familia in cioc, ca la urma urmei asta facea si pentru alti lideri de partid. Nu e de mirare deci, ca la vederea atator mesaje, care mai de care mai directe, demonstrantii s-au intors pe calcaie si au stres-o englezeste spre casele lor. La drum de seara era o liniste in targ de ziceai ca s-a anuntat atac cu bomba. Am ascultat un lider sindical, aprig peste zi si mielutz pe inserat, ca prezenta manifestantilor nu s-a vrut una de impunere ci una de reflectie. Noi am vrut doar sa dam de gandit guvernului. Pai ati reusit stimate domn.. chiar acum guvernul se gandeste.. ca poate sa face in continuare orice atata timp cat poporul o arde precaut. La urma urmei ultima data au fost necesari aproape 50 de ani ca sa treaca de la reflectie la atitudine asa ca inca doi or mai face fata. Principiul dupa mine potopul, le vine manusa guvernantilor nostri abili. Oricum Basescu e la ultimul mandat si daca nu se hotaraste totusi sa ramana cu noi definitiv asa cum s-a mai gandit unul in '68, o sa trebuiasca sa avem cu totii bani de avion ca aici o sa puna urmasii pielea in bat. Nici cu opozitia nu mi-e rusine. Avem toate sansele.. motiunea va trece.. doar ne-a promis unu si altul ca voteaza cu noi. Sa ne culcam pe urechea asta. Domnul Ponta, mare om.. mare caracter, s-a protapit in fruntea manifestantilor de parca era Horea, Closca si Crisan la un loc fara sa se gandeasca ca demersul asta, va da apa la moara puterii. Populismul nu a facut bine nimanui. Stangistii astia chiar nu se prind ca oamenii ies in strada  pentru problemele lor nu pentru a sustine partide.. avem sechele majore in zona. Eu unul, daca ma ginesc ca vrei sa te folosesti de mine si de actiunile mele, devin extrem de neprietenos. Probabil ca pe langa frig, ploaie si foame, prezenta opozitiei intre manifestanti i-a facut pe acestia sa se suceasca si sa-si bage picioarele mai repede decat era prevazut. La urma urmei, domnul Ponta nu parea nici infometat si nici nu avea sacoul peticit la coate. Pai ce faci coane'? Vii la demonstratia foamei de la carciuma si crezi ca daca ai steagul la gat te-ai scos? Ma uitam si la sedinta care a precedat votului. O deversare de injurii fara acoperire si fara sens.. nu e mai bine in parlamentul japonez?.. Am o problema cu opozitia? Ii dau un cap in gura si ne reglam.. e mai onest.. si se pare ca da si rezultate. Daca in lantul trofic, pestele cel mare il inghite pe el mic, la noi doar se pisa pe el.. atat. Bine ati revenit in acvariu.. Daca ne uitam in trecut, mai sunt vreo 30 de ani pana se impute apa.

Alarma de grad zero.. '89 reloaded?

Desi acum cateva saptamani puterea se spala pe maini de politia romana pe motiv ca nu are nevoie de ea, astazi fortele de ordine sunt chemate la arme prin ordin guvernamental. In bucuresti este alarma de gradul zero si in tara de gradul 1. Chiar acum, cand scriu randurile astea, in Piata Victoriei se canta Desteapta-te Romane.. Orasul este complet blocat iar politia a inceput sa ridice masinile parcate pe marginea strazilor ca sa isi faca loc de miscare. La televizor a inceput deja circul mediatic.. puterea anunta o noua mineriada iar opozitia spune ca exista posibilitatea ca miscarile de strada sa fie sabotate.. adica, daca iese cu bataie, iese pentru ca Basescu trimite smardoi in randurile manifestantilor pasnici. Se dau ordine halucinogene, se fac declaratii subliminale, PDl isi plateste membri de partid sa stea cuminti si sa nu voteze. Pentru prima data dupa 20 de ani, romanii reactioneaza real, in strada. Incapatanarea cu care guvernul Boc se tine de scaun in ciuda optiunilor si dorintelor alegatorilor este ametitoare si a reusit in sfarsit sa miste masele. Asta se intampla cand suntem nevoiti sa alegem intre doua cacaturi.. indiferent de solutia gasita de alegatori, finalitatea este perdanta. Asa am ajuns sa avem niste ministri incompetenti si un presedinte pe care il doare in cur de popor. Asa se face ca o tarfa autentica o sa ajunga sa aiba in subordine tot outdoor-ul romanesc, asa se face ca unii ministri se ocupa cu santajul si cu amenintarile in timp ce poporul moare de foame. Nu e normal sa ne fie frica de cei pe care i-am ales, nu e normal sa fim tratati ca un cacat lipit de talpa si nici sa ajungem sa ne furam caciula ca sa supravietuim. Inteleg ca exista firme de transport care au primit ordin de la guvern sa nu ajute participantii la miting sa ajunga in capitala.. cum dracu'? Zambetul cu care Udrea, Boc, Berceanu si alti membri de marca ai guvernului se afiseaza in fata camerelor nu arata linistea interioara, ci dezgustul si durerea in cur fata de noi iar noi continuam sa nu ne prindem. Acum 20 de ani, romanii, tot manipulati insa asta nu mai conteaza, au reactionat la oroarea pe care comunismul o transformase in mod de viata. Acum, acei romani care au strigat jos Ceausescu stau astazi in fata televizorului si se gandesc ca nu mai are rost sa strige din nou.. oricum nu ne asculta nimeni, oricum nu se rezolva nimic. 20 de ani de democratie au reusit sa distruga ceea ce comunismul nu a reusit in 50 de ani.. spiritul romanesc. Au disparut bancurile, cheful de viata, motivatiile, puterea spirituala.. tot. Un sir de alegeri proaste ne-au adus intr-o stare de blazare fara precedent.. Inainte stateam in casa legati cu lantul de calorifer, acum stam in deplina libertate fara sa ne mai gandim la nimic.. atunci ateptam momentul, acum asteptam stirile de la ora 5. Daca inainte de '89 reactiile erau limitate de frica, orice miscare de dizidenta fiind zdrobita violent, acum e cu mult mai frustrant.. e ca si cand urli la cineva care iti sta in fata si se gandeste la cafeaua de dimineata. Nimic nu ma enerveaza mai tare ca un om care sta in fata ta impasibil, emanand indiferenta,  in timp ce tu iti strigi nemultumirile. Ce sa faci?.. iti faci numarul si te retragi stupefiat, isteric, in pragul infarctului. Ei bine asta face guvernul Romaniei. Daca oamenii ar face un minim efort fizic, cat sa apese butoanele telecomenzii televizorului, ar afla ca Romania este singura tara din lume cu ministri milionari. Nu cred sa mai existe undeva un ministru posesor de firma de taxi sau un presedinte cu fabrica de inghetata. Bine, in lume nu exista nici ministri alesi in functie de profesionalismul cu care stau capra, dar asta e alta discutie. Celebra expresie frumoasa tara, pacat ca-i populata ma scoate din minti.. la fel si Romania are conducatorii pe care ii merita.. pe asta chiar nu o inteleg. Adica am facut prostii si atunci suntem pedepsiti in consecinta?! Marea si poate singura noastra vina este lipsa de reactie in timp util. Uite.. chiar acum un domn de la PDL ne asigura relaxat ca motiunea nu are cum sa treaca fiind vorba in ultima instanta de o problema matematica.. cat despre miscarile de strada?.. e dreptul domniilor lor. Omul nu pare de loc ingrijorat de dorintele oamenilor.. oricum nu conteaza incompetenta si profesionalismul, conteaza voturile. Atat timp cat puterea are voturile poa' sa faca ce vrea fara sa aiba grija maselor. Maine ma duc la premiera filmului Autobiografia lui Nicolae Ceausescu.. Inteleg ca incepand de vineri va intra in cinematografele din tara. Poate ca ar trebui sa mergem la film sa ne mai aducem aminte de unde am plecat. Vizionare placuta.

P.S. Daca iese cu bataie va bagati?.. eu am intrebat-o pe mama daca ma lasa la revolutie..

Karaoke la drum de seara..

Cred ca fiecare din noi vrea la un moment dat sa fie altcineva.. de la vechii regi egipteni pana la Batman, de la Afrodita la Poison Ivy, toti au facut obiectulo metoda prin care poti sa  viselor intime ale copilariei sau adolescentei noastre. Daca visul iese insa din intimitate, finalul nu poate fi decat camasa de forta. Daca ne-am apuca sa dam numere in piata publica, daca de exemplu ne-am costuma in supereroi si am incepe sa zburam prin statiile de autobuz sau daca inarmati cu un microfon am incepe sa cantam la bustul gol din repertoriul lui Freddy Mercury in fata guvernului, probabil ca ambulanta nu ar intarzia sa apara. Cu toate astea, japonezii au descoperit o metoda prin care poti sa o arzi star in public fara sa te lege nimeni.. mai mult, poti fi oricat de penibil si de caraghios fara sa starnesti rasul ci poate doar buna dispozitie.. Karaoke. Cu o viteza extraordinara, noua indeletnicire artistica a luat amploare devenind rapid un trend in lumea corporatista si nu numai. Mi-e greu sa inteleg ce poate face un om sa se dea in spectacol in felul asta. As putea intelege un asemenea demers in cazul in care concertul s-ar desfasura intre prieteni, intr-un cadru restrans la un spritz. Descopar insa ca tocmai auditoriul face ca treaba sa fie atractia. Se organizeaza karaoke in cluburi, baruri, la petreceri de firma etc. Cu cat sunt mai multi straini de fata cu atat mai bine. Ma uit amuzat la cei care isi fac aparitia pe scena mai timd, dar care ulterior il fac pe Iggy sa para un pensionar lovit de reumatism. Imi aduc aminte de ziua in care am auzit pentru prima data o inregistrare a vocii mele.. trecerea sunetului prin cabluri. Vai ce am mai ras atunci cand mi-am dat seama ca vocea mea baritonala il putea in realitate complexa pe Donald fara mare efort. La fiecare Karaoke, un sir lung de afoni cu veleitati de artisti neintelesi fac parada in lumina reflectoarelor care mai de care mai implicat. Nicodata nu stii cand e de fata un manager care sa te descopere si sa te transforme in Spice Girls. Totul seamana putin cu balurile mascate la care de cele mai multe ori fetele timide si introvertite isi faceau aparitia in tinute erotice agresive in timp ce baietii cu zece pe linie si playboy sub pat imbracau costumul cu muschi in speranta unui moment erotic cat de mic.. speranta moare ultima. NU vad insa cum poti sa te distrezi  pe marginea faptului ca un ametit, poate un nume in bransa ln care profeseaza, se face de ras facand zob melodii compuse sau cantate de staruri reale care au insemnat ceva in muzica. O buna prietena, de profesie gurista cu conservator, imi spunea ca in Romania sunt foarte putini cantatori cu skill-uri reale de live. De cand a aparut sintetizatorul si calculatorul, cam oricine poate presta in concert. Ca in arta plastica, de cand cu Photoshop CS nu mai ai nevoie de facultate.. treaba cu creionul si pensula sunt depasite de priceperea manuirii pixelilor. Si in muzica e la fel. Ai trei butoane si ceva ureche, esti in paine. E scandalos sa iti spui DJ si sa nu ai habar de Kraftwerk sau sa nu fi intrat niciodata intr-o pravalie comertzanta de viniluri. Oamenii ced cu adevarat, atunci cand isi incep recitalul de karaoke, ca sunt niste reale valori a caror problema este lipsa de apreciere a celor in masura sa ii lanseze. Nici unul din ei nu isi pune problema ca ar putea zgaria timpanul cuiva.. nu.. sunt bun, trebuie sa fiu auzit. Intre timp, Sinatra, Cole, Freddy, Presley si multi, multi altii, se invart cu totii in mormant de zici ca au fost ingropati de vii. Ceaiurile cu prietenii, serile dansante planuite sau luate din pripa, fugile la bere, gatitul cu prietenii, plimbarile cu barca, vacantele pe motor, mersul la film sau la teatru, betiile haotice finalizate cu mimi terfeliti.. toate au disparut in favoarea noilor distractii.. promenada la Mall, shopingul, cafeaua pe Dorobanti si seara la club, paintball si karaoke. Totul este simplu, punctual si pe fuga datorita vitezezi cu care trecem prin viata. Nu mai facem statii, nu mai avem timp de observatii. Am devenit cu toti linii directe.. plecam din statie la nastere si ii dam blana pana la cap de linie. Cine mai are timp de detalii.

Cats and Dogs.. mostly.. dogs.

Guvernul Romaniei a publicat în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 mai. 2002  Ordonanta de Urgenta nr.55 din 30 aprilie 2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi. Ministrii nostri priceputi au reusit sa propuna o lege, ulterior votata in parlament fara sa stie nimic despre animale.. nu ca ar sti ceva despre orice alt subiect. Iata cele doua categorii de rase considerate extrem de periculoase (vezi si exprimarea).

     Artcolul 1: In sensul prezentei ordonante de urgenta, prin caini periculosi se intelege cainii apartinand urmatoarelor rase, grupate în douã categorii, dupa cum urmeaza: 

 Categoria I: cainii de lupta si de atac, asimilati prin caracterele morfologice cu caini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog si metisii lor.

 Categoria II-a: cainii din rasele Staffordshire Bull Terrier, American Staffordshire Terrier (Amstaff), Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobanesc Caucazian, Cane Corso si metisii lor.
     Articolul 2.1: Prin caini agresivi se intelege:

 a) orice caine care, fara sa fie provocat, musca sau ataca persoane ori animale domestice in locuri publice sau private;

 b) orice caine care participa la lupte intre caini sau care a fost antrenat in acest scop.

     Articolul 2.2: Nu intrã în categoria cainilor definiti la punctul 1:

 a) orice caine care ataca sau musca o persoana care a patruns fara drept, in orice mod, intr-o proprietate privata sau publica protejata de acel caine;

 b) orice caine folosit de unitatile de politie, jandarmerie, de alte unitati militare, de unitatile vamale sau de serviciile publice de securitate, protectie si paza, chiar daca aflandu-se in misiune, a atacat sau a muscat o persoana.

Recomand pasionatilor, fie de animale fie de aberatii legislative, sa citeasca ordonanta in discutie. Eu o sa ma opresc la cateva aspecte incluse in fragmentul de mai sus. Diferentierea pe categorii se face in doua feluri: de tip sau din rasa. Care este diferenta.. nu stie nimeni. Oricum daca veti avea rabdarea necesara lecturarii intregii ordonante o sa gasiti tone de contradictii, prezenta lege fiind extrem de usor de desfintat intr-o posibila instanta daca ai un avocat care nu a lipsit la prea multe ore in scoala. E  amuzant  si faptul ca legea permite unui caine apartinand politiei sa muste pe oricine daca se afla in misiune, indiferent daca victima este sau nu parte a misiunii in cauza.. ala nu e un caine agresiv. Asa e.. e doar prost dresat. Sansele sa fii posesorul unui caine agresiv din nascare sunt mici in general. Sunt cu siguranta rase care au fost create genetic pentru agresivitate, dar asta nu inseamna ca un bichon nu poate sa te bage in spital. Am cunoscut multi caini isterici fara sa faca parte din categoriile mentionate in ordonanta de urgenta. Mai scrie in lege si despre cainii dresati pentru lupte. Pai luptele sunt ilegale nu?! Faptul ca ai un caine luptator nu schimba cu nimic faptul ca tu participi la o activitate ilegala. Se vorbeste si de muscat.. pai daca respecti legea si pui animalului botnita cum sa muste? Statul ma obliga sa imi castrez cainele fara sa isi da seama ca sanctioneaza inuman o vietate doar pentru ca  undeva, un alt caine a fost educat de un coclit caruia ii place sa vada sange, fara coloana vertebrala si moralitate. Cainele care musca este eutanasiat in timp ce stapanul isi cumpara linistit altul si merge inainte. In cazul rasei PitBull, Asociatia Chinologica din Romania (institutie recunoscuta difuz in lumea asociiatiilor de profil din Europa) a decis ca nu exista  valoare chinologica. Decizia s-a materializat in obligativitatea detinatorilor sa isi castreze animalul. In America, tara in care a fost creat PitBull-ul, toti puii care prezentau agresivitate fata de oameni erau impuscati imediat. Nu gasesc solutia ok dar rezultatul a fost unul pozitiv in timp. Aceasta rasa nu este agresiva cu oamenii. Mai mult, in State au facut fata cu brio dresajului utilitar. In timpul asta, doberman-ul, rasa superba fara doar si poate, este un caine construit sa ucida.. oameni. Ei bine asta nu trebuie nici castrat si are si valoare chinologica..fun. In parcul in care il plimb pe Seth, apar diversi pustani cu caini feroce pe care ii si dreseaza in acest sens.. nimeni nu are nimic de comentat pentru ca nu fac parte din categoriile mentionate in ordonanta de Urgenta. In alte parcuri, vorbeam despre asta in Accesul Interzis, ma uit frustrat la panoul interzis cainilor in timp ce in spatele gardului e o haita de maidanezi. Still.. gardianul public ma avertizeaza ca daca trec de poarta cu al meu, ma amendeaza. Treaba romaneasca.. Condamnam pe nedrept produsul unor demersuri care nu apartin deloc condamnatului. Stapanul e un bou si un animal agresiv?.. Castram cainele. Treaba asta cu condamnatul inainte de vreme e tipica pentru guvernul romaniei.. Cad oameni simpli in timp ce maharii se lafaie pana si in celule. Probabil ca lucrurile stau asa pentru ca ar fi delicat sa castrezi vinovatul direct sau incompetenta acestuia.. ce s-ar alege de putere?.. Am avea cu siguranta un guvern de eunuci.

De-a baba oarba..

Oricat de departe as vrea sa ma tin de politica, nu ma pot abtine.. nu cand prin parlament se voteaza de parca oamenii aia au fost pusi acolo ca sa desparta betisoarele de marocco pe culori. Una din conditiile care stau la baza unei democratii, este capacitatea de a asculta si parerea dusmanului tau si mai mult, in cazul in care se dovedeste viabila, sa ajunga sa fie pusa in practica indiferent de culoarea politica a celui care a propus proiectul de lege. In 20 de ani, tarisoara noastra a beneficiat doar de legile pachetului majoritar. Politicienii se haituiesc cu consecventa, asteptand sa le vina randul la putere. Odata ajunsi acolo, darama tot ce au facut inaintasii lor si vin cu oferte proaspete ca sa arate si ei sunt capabili. Traim rezultatele fara consitenta ale unei curse stupide.. singurele legi care trec sunt cele ale puterii si cele care cad apartin opozitiei.. calitatea nu importa. Nu stiu de ce opozitia mai merge la munca.. e complet aberant.. poate doar ca sa fie la curent cu viciile puterii. Ca romanii nu intereseaza pe nimeni, stim deja.. In afara de perioada campaniilor electorale nu prea conteaza ce vrem noi astia de la munca de jos. Suntem buni de stampila nu de papagal. Romania este cred singura tara in care daca esti in opozitie se numeste ca ai pierdut si ca singura ocupatie posibila este depunerea de motiuni.. din cand in cand mai facem putin tapaj cat sa ne justificam salariul si sa ridicam audienta mediilor care ne sustin. Nu stiu nici daca mai exista vreo tara in care un partid cu traditioe de dreapta sa iasa in parc cu protectorul proletariatului. Cat de disperati sa fie incat sa faca genul asta de aliante. Curvasaria asta de mana a treia arata cam ce clasa politica ne pastoreste. Toate aceste detalii ne sunt insa hipercunoscute. Stim ca suntem niste maimute care ne milogim pentru un creion colorat si o punga portocalie, putem fi cumparati cu usurinta cu care prostesti un catel cu o bucatica de zahar. La o conferinta nu de mult, Herta Muller spunea ca in Romania pre decembrista nu era mare lucru sa te tii curat in limbaj sau atitudine.. cred ca intr-o tara in care se da votul pe 25 de lei, coloana vertebrala ar trebui apreciata mai mult. Toate ca toate dar cand vine vorba de TVA.. ne-am batut propriul record. Daca in comunism legile se votau in acelasi birou in care se si nasteau, in democratie si macar din complezenta pentru cretinii care te-au votat ar trebui sa arunci un ochi peste ce urmeaza sa votezi sau sa blamezi. Nu si in Romania.. la noi e mai simplu: Rosu sau orange? Rosu.. impotriva! De data asta insa parlamentarii puterii au fost mai simpatici.. Nu au intrebat nici ce culoare are legea nici despre ce e vorba. E ceva cu TVA? A noastra trebuie sa fie.. si uite.. unul de-ai nostri a ridicat mana.. doar nu se scarpina in cap.. SUNTEM PENTRU! Si uite asa ne dam cu stangul in dreptul si TVA scade din nou la produsele alimentare si puterea tace si inghite pentru ca sa vii si sa spui public ca ai gresit sau ca nici macar nu te-ai uitat peste hartii.. totusi.. cata nesimtit sa fii. Aici incepe distractia. Opozitia se foloseste de moment ca sa arate, pe buna dreptate de altfel, ca puterea are o durere undeva in zona posterioara cand e vorba de popor, iar puterea crede ca se scuza venind cu tot felu de tampenii care nu au alt rezultat in afara compromiterii cea mai de jos. Daca eram nemti toti, la o asemenea gafa politica se lasa cu schimbari majore.. nu in Romania. La noi vine opozitia din nou cu o motiune, mogulii au carne de tun inca doua saptamani si noi ramanem ca deobicei pe langa drum. Mai conteaza? Daca e sa numaram, mai avem de stat inca vreo 30 de ani si ne punem noi.. iar.

Accesul interzis..

Trebuia sa ajung in barul unui prieten undeva langa Piata Rosetti. In principiu cunosc suficient de bine orasul ca sa ma descurc fara sa ma poticnesc in vreun blocaj, de data asta insa am avut o experienta halucinanta. Stiam strada pe care trebuia sa ajung si stiam si intrarile conexe.. le-am luat pe rand. La intrarea fiecareia din cele trei variante era pus semnul Accesul interzis. Dupa ce m-am invartit de doua ori de jur imprejur am decis sa o ard romaneste si am intrat pe sens interzis, am parcat imediat ce am gasit un loc si am iesit cu spatele cand mi-am terminat treaba. Sunt foarte curios cine este responsabil de instalarea semnelor de circulatie si ma intreb daca la primarie se organizeaza concursuri de tip Cine incurca soferii mai abitir sau Cum sa ajutam politia sa dea mai multe amenzi pe metru patrat? Plec de la amicul meu incalcand cateva reguli de circulatie ca altfel nu se putea si ma indrept spre parcul Eroilor Sanitari sa bucur si cainele cu ceva aer curat asezonat cu niscaiva miscare. Parchez masina pe stradutele Cotrocenilor, imi cumpar un pachet de tigari de la mini-market-ul din colt si dau sa intru in parc. Pe una din laturile parcului, regele conjugarilor si al Rahovei a amenajat un spatiu inchis pentru caini. Intrarea in locul de joaca pentru animale se face prin parc; intri pe prima alee in dreapta si la 30 de metri gata.. Toate bune.. Atat doar ca la intrarea in parc si in speta pe aleea care da catre tarc sta un panou mare pe care scrie: Accesul cainilor in parc strict interzis! Stau perplex in fata panoului si nu stiu ce sa fac. Caut sa descopar o alta intrare in locul de joaca.. poate n-am vazut-o eu.. nimic. In timp ce imi aduc aminte amuzat de circuitul facut pe stradutele fara intrare, vad in parc o haita de caini maidanezi plimbandu-se relaxati pe aleile parcului fara sa tina seama de avertizarile marelui primar. Ma prind deci cum stau lucrurile si imi fac treaba.. si eu si cainele. Conduc linistit spre casa si imi aduc aminte ca zilele trecute ma oprisem la Mall in Baneasa cat sa imi beau cafeaua si sa mananc un dulce.. super dulce. E acolo o pravalie care se numeste Cinnabon. Au niste gogosi fabuloase facute la cuptor cu creme nebune de vanilie, ciocolata si caramel. Nu poti sa mananci mai mult de doua si chiar si asa dupa festin trebuie sa zaci o vreme cu un litru de apa rece la indemana. Detour-ul asta gastronomic nu este intamplator si nici fara legatura cu randurile de mai sus. Am incercat sa parchez masina in parcarea Mall-ului si nu reusesc.. o droaie de masini puse de-a valma sau lasate de-a curmezisul pe avarie. In toata invalmaseala asta remarc un sir lung de locuri de parcare gol.. cel putin 20 de locuri de-a lungul unui trotuar ascuns in spatele unor boscheti. Fug in speranta ca spatiul verde a opturat vederea agera a soferului roman si descopar, deja amuzat, crunta realitate.. 20 de locuri rezervate handicapatilor. In Franta parcarea pe un asemenea loc se pedepseste cu amenda de 135 de euro. Atunci cand sunt proiectate parcarile cu pricina, se fac deobicei niste studii in urma carora se hotaraste cate locuri trebuie rezervate persoanelor cu dizabilitati. De cand ma stiu in Romania post revolutionara nu cred ca am vazut mai mult de doua ori locurile respective ocupate.. nu pe bune cel putin. Fereasca Dumnezeu sa fii in scaun cu rotile si sa vrei sa mergi cu metroul sau sa iti faci cumparaturile la un magazin de cartier sau chiar sa te duci la servici.. accesoriile speciale (lift, scari, maini curente etc.) lipsesc cu desavarsire.. nici prin showroom-uri nu prea vezi oferte de masini accesorizate pentru diversele tipuri de handicap. Poti face o masina pe comanda dar exceptand mogulii ma indoiesc ca romanii de rand se invart de banii necesari unui asemenea vehicol, asa ca daca tot nu suntem in stare sa ii ajutam cu altceva, macar parcari la mall sa le facem..  Strada pe care se afla serviciul pasapoarte, unde se afla pe vremuri consulatul canadian si fosta Uniune a Artistilor Plastici, este acum un fel de proprietate a moldovenilor care au reusit sa se uneasca cu tara.. nu stiu nici de ce si nici cum au reusit toti mafiotii basarabeni sa isi faca cuibul in buricul capitalei si nici nu intru in alte detalii. O vreme am avut biroul in apropiere asa ca parcurgeam zilnic straduta in cauza. La intrarea pe Iorga  din Bulevardul Dacia, sta mandru un semn care interzice accesul pe strada, exceptie facand riveranii. La fel insa si din sens opus. Nu ar fi mare smecherie daca langa primul nu ar fi instalat si un semn de sens unic. Zilnic strada este blocata de masini care de care mai riverane.. ai putea chiar zice daca te iei dupa discursul soferilor, ca undeva in subteran locuiesc mii de oameni, toti riverani desigur.. nu ca ar sti multi ce inseamna care va sa zica cuvantul in discutie. Acum ceva vreme Victoria Beckham marturisea suporterilor ca nu a citit nici o carte in viata ei si ca e multumita ca nu si-a umplut capul cu aberatiile unora pe care nici macar nu ii cunoaste.. Un an mai tarziu si-a scris memoriile. Sunt interzis.. ca accesul. Noroc ca noi nu respectam nici o lege ca altfel am ramane blocati..

De profesie kitsch..

Dintre toate confuziile pe care le traieste poporul roman, una din ele imi zgarie retina si imi deranjeaza auzul.. statutul VIP. E clar ca motivul principal al nerealizarii acestei tari se datoreaza faptului ca intelegem totul pe dos, depreciem valoarea.. Dupa 18 ani de publicitate pot spune fara probleme ca in Romania nu poate fi implementata nici o regula internationala de marketing. Daca vrem sa avem rezultate cu o campanie de publicitate, ar trebui sa studiem pietele europene si sa facem fix invers. Fie ca plagiem, fie ca dam sensuri anapoda mesajelor publicitare, produsul final nu ne face cinste. Un exemplu care imi vine la indemana este o campanie outdoor la un iaurt, daca nu ma insel grecesc. Layout-ul prezenta o pereche de sani generosi impachetati intr-un sutien alb imprimat cu fructe (in functie de aroma produsului promovat), totul invaluit in valuri cremoase de iaurt. Nu vreau sa fac analogia produsului si sa ajung la concluzia ca iaurtul este de fapt lapte stricat si ca ideea unor sani materni care produc lapte gata prins nu m-i se pare deloc ce trebuie. Nu vreau nici macar sa ma gandesc la target-ul pe care agentia ar fi trebuit sa il atinga.. deobicei produsele alimentare sunt cumparate de mame grijulii si nu de tatici colectionari de reviste deocheate. Dar pot sa ma enervez ca un client cu siguranta expat, traieste cu impresia ca suntem un popor de obsedati sexuali. E adevarat ca daca vezi studiile de audienta facute pe majoritatea mediilor romanesti, ai sa descoperi ca la putere sunt Vacanta Mare, pornografiile de mana a doua si celebritatile contrafacute.. Eh.. aici vroiam sa ajung. Oriunde te-ai afla pe pamantul asta mare, personalitatile cu statut VIP sunt reprezentative pentru tara lor. Atentie.. nu vorbim de star-uri sau de celebritati media. Pentru a deveni Very Important Person, trebuie sa muncesti taticu', dar nu la telenovela, nici la querrida si nici la DEKO Cafe. Un VIP trebuie sa poata reprezenta mandru fie o profesie, fie o tara, fie o idee. De cele mai multe ori, in lume VIP-urile apar in lumea politica, in literatura sau in sistemul economic. Mai sunt clasificati VIP si cei care aduc beneficii in industrie sau cei care participa la evolutia stiintei. Inainte de '89, eram educati fie sa ne remarcam in meseria noastra fie sa ne pregatim intelectual pentru emigrare. Daca intrebai un copil ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare, raspunsurile variau intre balerina si cosmonaut. Care mai de care ne doream sa fim doctori, piloti, inventatori etc. Acum copii vor sa se faca Pepe, Irina Columbeanu, Razvan si Dani, Mihaescu sau Flooooooriiiiiiiiin Calinescuuu. Mai sunt si copii cu probleme care vor sa se faca Vadim sau Funar sau Boc sau Geoana si mai sunt si interlopii care vor sa se faca fie Minune fie Adrian Nastase. Indiferent de ce vor reusi in viata, telefonul mobil, masina de fite si shoping-ul la Monte Carlo sunt un must. Zilele trecute m-am certat cu un amic care imi spunea ca de vina pentru traficul bucurestean se face vinovata proasta manageriere a infrastructurii.. de exemplu sustinea ca in loc sa facem un pasaj supra terran la Basarab mai bine mutam Gara de Nord la Podul Constanta. Nu stiu daca din punct de vedere economic era mai bine, dar sunt convins ca motivul pentru care in Bucuresti parcurgi 10 km in 90 de minute nu are nici o legatura nici cu tramvaiul, nici cu sensurile unice puse complet varza. Are legatura cu nesimtirea.. Daaa. Daca am respecta regulile de circulatie, sau mai bine, daca am respecta ceea ce legea numeste partenberi de trafic, tare bine ne-ar mai fi. Blocam consecvent intersectiile pe principiul daca nu trec eu nu trece nimeni, suntem singurii conducatori auto din lume care mai ocolim centrul imaginar al intersectiei si preferam sa ne lovim masinile si sa stam la coada ore intregi la politie in loc sa lasam de la noi. Revenind la tema de azi, putem oare estima ca toate neajunsurile se datoreaza modelelor pe care societatea le creeaza? Cred ca din plin. Sarko' trimite tiganii acasa iar tara noastra trece drept una de infractori de drept comun. Oare tiganii adevarati nu au nimic de zis? Nu ii deranjeaza oare pe vorbitorii celor 27 de dialecte ca niste golani ii fac de cacao prin lume? Ieri un infractor care a ucis o romanca in Italia a fost primit in puscarie pe covor rosu.. VIP-urile pe care media le-a promovat ne anuleaza ca civilizatie. Pentru tot mapamondul definitia termenului VIP este Persoana foarte importanta, persoana de marca, personalitate, (din engleza / acronim / Very Important Person). Atata timp cat Romania iese la rampa cu toate maimutele, nu cred ca ar trebui sa ne miram de perceptia pe care o are occidentul fata de tara noastra. Pai  cand o emisiune care se numeste VIP confunda mondenul cu personalitatea si ne prezinta ca marca barfele de duzina din lumea buna, o sa ne fie tare greu sa iesim din cacat. Mai avem o sansa.. deobicei oamenii ajung la batranete sa realizeze unde au gresit si rareori, reusesc sa repare greselile tineretii. Pana cand ne vom pregati sa ii uram lui Brancu pensionare fericita, zic sa nu ne mai agitam degeaba. Romanului ii place kitsch-ul.. brelocurile de plastic, imprimeurile cu Doru Octavian Dumitru, telenovelele, camasile bleu cu guler alb, notele de plata mari pentru servicii mici, masinile smechere pe asfaltul ciobit, microfonul Zavorancei de la OTV si vai.. lista este atat de lunga. Facem cumva?.. In Puii Mei!.. ca place si asta.

2012..

O noua moda tinde sa ne schimbe vietile deja tumultoase.. 2012. Productia hollywoodiana nu a facut decat sa intareasca profetiile deja hyper-mediatizate referitoare la sfarsitul lumii. Daca pana acum deasupra fiecarui revelion milenar a plutit un nor de indoiala raportat la ziua de maine, acum toate teoriile conspirative s-au unit intr-o noua varianta de final. Daca pana acum sfarsitul venea agresiv, cu foc si para, cutremure si cataclisme de tot soiu', acum se va materializa intr-o lectie de moralitate divina cu iz buddist.. nu potop, nu sodoma; vom fi trimisi inapoi in timp la inceputurile civilizatiei dar cu mintea de acum. Vom sti ce inseamna internet doar ca nu vom avea curent electric. o sa o luam de la zero ca asa ne trebuie. Sunt de acord in totalitate cu pedeapsa divina in contextul in care este cert ca suntem o rasa incapabila de prezervare. cum ne da cineva o jucarie, in cateva zile o punem pe butuci. Argumentam desigur distrugerea.. e spre binele omenirii. Indiferent de obiectul distrugerii, motivatia e abila. Vrem sa vedem ce e inauntru fie ca sa facem mai multe fie ca sa fim siguri ca nu cauzeaza etc. E clar ca am bulit toate bunatatile pe care divinitatea le-a pus pe masa.. dam foc la paduri desi nu ne impinge scrisul de la spate, mancam plastic in loc sa ne bucuram de natura, omoram ozonul ca sa ne dam cu el la subrat, trecem oxigenul prin esapamente ca ne prea frig si asa mai departe. Nu cred sa existe cineva care sa creada cu adevarat ca toate astea vor dura o vesnicie.. N-ai cum sa fii atat de bou. Atata doar ca fiecare credem ca nu se va intampla nimic rau in timpul nostru sau al copiilor nostri. Ne luam doza de minciuna cu o constanta de invidiat in timp ce de planeta si de tot ce am construit se alege prafu'. Constat insa ca toata nebunia asta cu apocalipsa de catifea face o gramada de adepti. Nu contest ca pierduti in majoritate se afla si capete luminate insa putinii obsedati de marele final pe care i-am intalnit, sunt in mare parte niste looseri dedicati lancezelii. Personaje care isi petrec viata in varful patului asteptand sa vina cineva cu tartina si ceaiul de preferinta de-a moaca, care isi ascund neputinta in spatele discursurilor mediocre despre obstacolele pe care societatea le ridica in calea realizarii lor, au reusit sa ridice profetiile apocaliptice la statutul de religie. Ei bine am aflat ca asa, din varful patului, se obtine purificarea spirituala atat de necesara trecerii la un alt nivel, intr-o alta dimensiune. Am vorbit de curand cu una din prezentele feminine care mi-au tranzitat viata, prezenta pe care o incadrez discret in categoria oamenilor care evita responsabilitatea in favoarea purificarii. Dupa ce am aflat ca suntem departe de a ne fi incheiat socotelile incepute de altfel cu mult inainte sa ne fi nascut si ca sufletele noastre nu isi vor gasi linistea decat peste cine stie cate generatii, reincarnate in chip de tata si fiica intr-o viata viitoare, am aflat ca motivul pentru care viata mea s-a tot poticnit in ultima vreme se datoreaza energiilor negative acumulate in ultimii ani. Nu era ingrijorata ca afacerile merg prost sau ca bucata de paine e din ce in ce mai greu de castigat. Mihai nu te mai gandi la bani si la pamantesc.. iti distruge aura. Se temea ca din cauza negurii care ma inconjoara nu voi putea trece dincolo in 2012. O sa vezi.. trebuie sa te numeri printre cei alesi si asa cum esti acum mi-e teama ca o sa te numeri printre cei cazuti sau Eu stiu cine si cum esti tu Mihai, pacat ca nu te cunosti la fel de bine cum te cunosc eu.. Aceasta noua religie ne calauzeste catre o viata fara alte obligatii in afara celor fata de multitudinea universurilor pe care le vom parcurge care de care mai aprofundat. Dumnezeu nu este nici macar implicat in acest demers spiritual. Viata de pana acum trebuie sa ia sfarsit.. de ce sa ne mai platim facturile.. e doar o prostie pamanteasca pe care noi, alesii, o vom depasi curand. De ce sa ne mai batem capul cu toate prostiile cand in esenta suntem beyond all this shit.. o ardem zen si gata.. nu mai ramane decat sa avem bagajele facute de revelion. Fie ca ne vor prelua extraterestrii fie ca vom intra intr-o pana generala de curent, trebuie doar sa fim pregatiti si luminosi. Nu avem de ce sa facem economii pentru ca banii nu vor mai folosi la nimic, nu stiu de ce ne mai agitam atat, masinile sunt de prisos pentru ca vor deveni inutilizabile iar de prieteni nu mai avem nevoie pentru ca alesii vor exista subliminal la unison. Un singur element imi pare cunoscut in toata nebunia asta.. principiul daca nu esti cu noi esti impotriva noastra. Zen, zen dar cand e vorba de marea trecere nu e bine sa stai de-a curmezisul. De-a lungul istoriei expresia de care am amintit si-a facut simtita prezenta ciclic. Agresivitatea cu care alesii de toate felurile reactioneaza atunci cand te tii departe de convertire este extraordinara. Sunt incapabili sa accepte opinii, pareri.. detin adevarul absolut.. suna cunoscut? Nu esti de acord? Poate daca scoatem o unghiuta? Sau poate ne-ar prii un dus? Sau avem chef de un foc de tabara cu noi in centrul atentiei? E adevarat ca traim vremuri in care violenta nu prea mai are loc intr-o forma dictatoriala insa uite ca s-au gasit unii care sa gaseasca solutii mai bune.. vorba bancului: daca nu mananci bataturica nu primesti ochisor.. nu te cureti cum zicem noi o sa arzi intr-un iad palpabil si radioactiv in timp ce noi fiintele supreme vom pluti dezinvolti pe nori pufosi. Cat de varza sa fii sa crezi ca daca de maine civilizatia va lua sfarsit in forma ei actuala, cu internet, masini, roboti, comunicatii si tot ce acuza noua religie, vom descoperi o noua forma de confort. Abia astept sa le vad pe minunatele fiice ale apocalipsei facand baita la rau, curatind la unghiute cu nisip. Unde mai pui ca se va alege prafu' si de posetute si de caciulite si de pantofiori.. ca de clubbing nici nu mai vorbesc. Ne e atat de frica de moarte incat am gasit solutia la acea apocalipsa violenta de care eu unul nu cred ca vom scapa daca o sa o tinem tot asa cu evolutia: 2012 va fi pasnic.. nu moare nimeni.. o sa fim brusc mai intelepti.. Nu zic nu.. voi?

Priceperea la romani..

Am fost amuzat intotdeauna de oferta de solutii de pe piata.. solutii la orice. Romanul este o specie tare priceputa in cam toate domeniile de activitate, ca sa folosesc o expresie autohtona. Inainte de '89 majoritatea persoanelor trecute de majorat si chiar mai departe, stiau cu certitudine ce ar putea face cu un pistol.. ar fi schimbat istoria desigur. Stiau si cum se pot apropia de Ceausescu.. aveau solutia. In plus fiecare din cei in cauza aveau si capacitatile necesare reabilitarii tarii. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi auzit macar o data: Pai daca as fi eu la putere.. Am depasit momentul 1989 si de atunci nici un guvernant nu a fost capabil sa isi duca mandatul asa cum ar fi dorit tara. Oamenii se strang la Universitate, in pietele centrale ale marilor orase, in fata blocului, in Cismigiu la o tabla, oriunde.. se fac comozi si se apuca de pus tara la cale. Imi aduc aminte de o experienta avuta in Franta acum aproape 20 de ani.. cautam de lucru si o prietena de familie m-a intrebat ce stiu sa fac, poate ma ajuta ea sa imi gasesc un job. Ca orice roman respectabil si in putere am raspuns prompt: orice.. eram chiar mandru ca pot face fata la orice provocare. Raspunsul prietenei noastre mi-a marcat viata: orice, nu gasesti de lucru.. cand o sa stii sa faci ceva concret suna-ma.. atunci o sa gasim ceva. A fost momentul in care am decis sa imi iau meseria, oricare va fi aceea, foarte in serios. Indiferent ce urma sa fac, fie ca voi puine faianta sau ca voi zugravi biserici trebuia sa ma dedic 100%. Nu stiu daca cei care au beneficiat in timp de serviciile mele au fost multumiti in intregime dar pot spune ca in Romania e foarte greu sa fii profesionist. De cele mai multe ori, daca iti faci treaba cum trebuie, daca impui niste reguli stricte in tot ce faci, devii negrul redactiei. Ori cauti nod in papura, ori nu vrei sa castigi bani.. in general esti evitat.. Hai frate!.. mai lasa si tu de la tine. Azi vorbeam cu fosta mea proprietara; si ea si sotul ei sunt chimisti si traiesc din asta decent. Si-au dezvoltat o mica afacere de familie, o linie mica de productie a substantelor de larg consum in industria chimica. Imi povesteau amuzati despre unul din clientii lor, un ins cu un magazin de desfacere a produselor chimice. Ai putea sa crezi ca o persoana care se ocupa cu comertul, de orice, ar trebui sa stie cu ce se mananca afacerea proprie.. tzeapa. Omul suna de fiecare data cand are nevoie de marfa si face comanda fara sa aibe nici cea mai vaga idee despre ce cumpara.. cere configuratii care nu exista pentru ca la randul lui isi primeste comenzile pe fax.. daca nu mai are clientu' toner cine stie ce primeste pe reteta. Ma lovesc de lipsa de profesionalism si la cumparaturi. In occident orice vanzator, fie el proprietar de aprozar sau de farmacie, iti poate descrie cu amanunte fiecare produs comercializat sau diferentele dintre sortimente. Intru zilele trecute in magazinul Puma in cautare de ghete de condus. Puma a facut istorie in domeniu devenind celebri pentru talpile din compozit de azbest. pe fiecare gheata era cusuta o eticheta care iti certifica calitatile ignifuge ale pantofului. Pentru multi poate parea un moft, insa in cazul unui accident care implica un incendiu cat de mic, e tare bine sa iti poti folosi picioarele.. in plus e posibil ca talpa de azbest sa incetineasca inaintarea focului. Am luat din raft o gheata proiectata pentru pilotii de la Ferrari si am cautat eticheta.. Atentie aceasta pereche de pantofi nu este tratata ignifug. Contrariat, chem responsabilul de raion si il intreb daca se mai fabrica incaltari cu talpa de azbest.. Se uita la mine lung.. un baiat tanar care era convins ca vanzarea de pantofi nu implica mare lucru. Aduci omului pantofii si daca e multumit ii iei banii si ii urezi o zi buna. De ce sa trebuiasca sa stii povestea brand-ului, de ce sa fii la curent cu dezvoltarea produselor? Nimeni din magazin nu a fost capabil sa imi dea informatia de care aveam nevoie.. Ma uit la reclame si vad numai gunoaie, intru in magazine si ma enervez, deschid televizorul si ma minunez. In tot acest timp profesionistii reali ai tarii, jurnalisti, medici, comercianti, publicitari etc., sunt fie someri fie pritocesc sume mediocre ca sa poata ajunge intregi de la un salariu la altul. Am intrebat o buna prietena, actrita, cum reuseste sa se detaseze de mediocritate in meseria ei.. mi-a raspuns sec: ce tine de mine fac cum se cuvine, in rest.. nu ma vad cu colegii de breasla.. mai de loc. Incet incet, ne izolam de tot ce inseamna evolutie.. meseriile se pierd, valorile se altereaza, lumea nu mai intreaba.. nimic. Cei putini care mai au respect de breasla si de tot ce reprezinta o profesie, isi vad de treaba in speranta ca la un moment dat vor avea pe cine sa invete ce stiu. Ce sa zic.. altfel, sunt bine.. am facut o scoala mica de ceramica pe care incerc sa o tin cat mai mult pe picioare indiferent de profit, am primit de ziua mea un pitbull, copilu' da rezultate bune la scoala, eu ma curat de toate deraierile din trecut pastrand experiente.. mergem inainte. Drum bun cui se baga. Daca ne tinem asa priceputi, poate pana la urma o iesi ceva.