Ultimul cuvant..

Am intarziat cu textul asta.. ca de plictiseala, ca vroiam sa fiu sigur, ca pentru ca am fost misogin de prea multe ori in ultima vreme si nu vroiam sa se simta sexu' frumos nedreptatit, am lasat doar titlul si incet am si uitat de el. In ultimele zile, mi-a tot dat lumea apa la moara asa ca revin cu chef la scris. Indiferent de tonul unui dialog, suntem tentati sa nu lasam ultima replica interlocutorului nostru. In cazul unor discutii pe teme intelectuale, vrem sa fim siguri ca lumea intelege bine dimensiunea bagajului nostru de cunostinte. Daca se lasa cu glume, noi trebuie sa facem ultimul misto'.. sa nu ne lasam mai prejos ca sa creada audienta ca suntem mai fraieri in vreun fel. La categoria asta mai apare cateodata si varianta punitiva.. Faci glume cu mine?!.. Baii tu stii cine sunt eu? Radem, glumim dar nu parasim incinta. Buuun.. indiferent de situatii, contexte, oameni, obsesia ultimului cuvant se strecoara cum necum in conversatiile cotidiene. Daca insa la barbati, ultimul cuvant e o unealta care alimenteaza orgoliul personal, la sexul cel mai frumos din lume, e un mod de viata.. de cand se iveste instinctul feminin, cam pe la 3 ani, doamnele pun piciorul in prag. Desi noi barbatii, in mintea noastra coducatorii universului, credem de-a lungul vietii ca suntem catusi de putin in charge, totul nu este altceva decat o iluzie.. o iluzie creata de doamne ca sa ne mareasca anduranta si puterea de tras la jug. Din toate posibilele discutii pe care le poti avea cu o doamna, cele mai savuroase sunt cele care preced ruptura. Cred ca bunicii ne invatau de mici cum ar trebui sa stim sa pierdem, doar pentru ca in intelepciunea lor ne pregateau de fapt pentru ce avea sa urmeze. Asta insa invatau doar baietii.. fetele nu.. Imi risc viata si ma hazardez sa zic ca de cele mai multe ori motivul rupturii este de cele mai multe ori sexul frumos. Doamnele asociaza suferinta poporului ales cu durerile facerii construindu-si pe aceasta baza, propriul holocaust interior. Celebre pentru scenariile pe care le concep in momente de criza, jumatatile noastre frazeaza decisiv.. fiecare vorba rostita de mascul se poticneste intr-o gramada de finalitati.. un Bine ferm, un Faci cum crezi rastit, un Sper ca ti-e mai bine fara mine dramatic, sunt doar cateva ditre ultimele cuvinte feminine. Odata depasit momentul despartirii, intram in faza doi.. femeia barbata. Orice intalnire cat de intamplatoar, orice intersectare fie telefonica fie de partaj, este un scurt metraj educativ sau de pedeapsa.. de la caz la caz. Ma simt foarte bine de cand nu te-am mai vazut, n-ai mai gasit nici o proasta sa iti calce camasa, Ai avut o sansa si te-ai cacat pe ea, Chiar daca ma alungi sa stii ca noi doi am fost sortiti unul altuia, Unde mai gasesti asa o fata care sa te iubeasca ca mine etc. Am cunoscut o tanara, are 23 de ani.. a inceput de mica, care mi-a spus ca ea una, daca o lasa omu 'se razbuna.. Eu nu las lucrurile asa.. Pai ce crede el ca e asa simplu?.. Imi dai papucii si gata?.. Ai scapat? Nu taticu'.. eu ma razbun! Pai ce faci? intreb timid.. Nu stiu frate.. Il sun de 20 de ori, sar pe el cand il vad cu o fata.. nu stiu.. gasesc eu ceva. Eu le zic de la inceput sa aibe grija ca sunt razbunatoare. Pai cum poate sa inceapa o relatie omul ala saracu' cu nebuna? E ca si cand si-ar semna condamnarea. Revin insa la ultimul cuvant. Cele mai spumoase situatii sunt cele in care despartirea e urmata de denigrarea paratului urmand ca doua saptamani mai tarziu una din parti sa realizeze ca s-a grabit.. te duci acasa la mama il faci pe dobitoc albie de porci si pe urma il suni sa il scoti la un cico. Adunam rani diverse fiind suficient de stupizi incat sa credem ca trece ceva neobservat sau ca micile cacaturi pot fi sterse cu buretele. Nu pot intelege de ce oamenii sunt incapabili sa traiasca linistit.. parca ne-ar lovi cineva cu mierlina in moalele capului cand ne e viata mai pasnica de intram in panica si cerem scandal. Sta duminica acasa si imi face micul dejun?.. are ceva muste pe caciula. Scandal!!! Vrea sa ma scoata la un suc?.. Si ce sa creada toata lumea ca sunt una din curvele lui? Iti place mai mult la servici decat acasa.. si-a gasit vreo secretara tatoasa. Oricum o dai nu e bine. Nemultumirea organica a partenerei de viata se materializeaza in futaiuri cotidiene fara sfarsit (tapaj n.b.). Celebrul Plec la mama se regaseste in diverse forme in fiecare vorba a doamnelor. Ar trebui inventata o forma de salut, alta decat La revedere, care sa nu beneficieze de patetismul lui Adio dar care sa poata fi rostita la despartire.. ceva atat de final incat sa nu lase loc nici unei continuari, desi sunt convins ca ar gasi ele ceva. Deocamdata la fiecare trebuie sa ne despartim al tau trebuie sa te astepti la un eu am zis prima al ei, urmat de un Oricum esti un bou susotit.. Mai vin desigur circa 20 de sms-uri care sa puncteze pe ultimul cuvant si cateva telefoane care anunta dezastre si cataclisme aparute peste noapte in viata dansei ca sa te culpabilizeze mai abitir pentru fapta de neiertat. Cand un barbat expune un ultim cuvant, spera din plin la finalizare.. se inseala. Nu poti pleca asa cand si cum vrei tu.. eu am ultimul cuvant. La fel de amuzanta este si confruntarea a doua sau mai multe membre ale sexului slab.. In special atunci cand vine vorba de teritorialitate. Ultimele cuvinte ale unei femei atunci cand isi apara casa in fata unei adversare sunt delicioase.. Va urez pofta buna.. Punct!