Soare mult.. deci ceai si vorba buna.

Am hotarat ca duminica trebuie sa ii ramana cui a facut-o si ca nu trebuie terfelita de loc cu necazurile cotidiene sau cu politichiile de margaritar. M-am trezit deci putin mai tarziu, cam pe la 12.. at noon cum spune englezu', m-am tuns, am dat cu apa, am pus laptop-ul in geanta si am plecat la cafea.. am facut o escala la birou si gata.. Rendez-Vous pe Edgar Quinet. Un loc suficient de placut.. te poti lungi la ceai sau la cafea cat e ziua de lunga. Are internet wireless si din cand in cand nimeresc si muzica.. nu atat de rar incat sa te goneasca dar nici des sa iti vina sa te muti acolo. O singura problema. Au plasma.. si se uita la tine permanent.. am incercat toate locurile din local in toate pozitiile care sa iti permita un confort minimal. Cu exceptia zonei de nefumatori, vrei nu vrei, te uiti.. ca doar nu o sa lasi televizorul sa se holbeze fara ca tu sa arunci macar o privire de bun simtz. Daca esti singur poate fi ok.. ajungi incet la postura betivului contemplativ.. intr-o rana, usor toropit cand de caldura locului, cand de cea a ceaiului, cu ochii mijiti ca sa poti deslusi macar o farama din ce se deruleaza in culori grabite pe ecran. Nu te deranjeaza nimeni; asta e de altfel,  unul din avantajele locului: poti sta oricat. Daca insa esti insotit, cazul meu de azi, e wrong.. Interlocutorul va fi permanent convins ca te plictiseste. Cantitatea de priviri fugare catre televizor poate anula calitatea oricarei conversatii. In plus pixelii te trimit la cascat. Sunt foarte rari oamenii care au ce povesti, oameni ale caror povesti sau voci sau prezente sau toate la un loc au efect terapeutic. Ei bine azi am baut cafeaua cu un astfel de om.. povesti similare, experiente comune, zambete nostalgice, aventuri retraite.. ce sa zic.. foarte, foarte bine. Insa cum eram mai atent la poveste, televizorul ma improsca cu cate-o culoare si ca sa fie inca si mai bine, constatam ca partenera mea de discutie era mult mai puternica decat mine in fata tentatiei TV. Singura mea consolare erau ceilalti clienti, care tradau la randul lor discutiile in care erau implicati. E greu de imaginat jena pe care o traiesti in asemenea momente. Iata deci, ca urmare a experientei de azi, subiectul prezentei epistole. As vrea sa trimit in instanta toate televizoarele din localuri, exceptie facand cele cu tenta sportiva unde se duce omu la meci nu la socializare, sub acuza de privare de bine prin tehnici moderne de manipulare subliminala. Insist sa manifestati impotriva ocupatiei tehnologiei si sa rezistati cu orice pret atunci cand va asezati in preajma unei plasme de local.. Hai sa le facem ilegale!

Consecventa, autostrazi si pasaje..

Deschid televizorul.. nimic nou. Mircea Badea produce ca o masina de tocat carne industriala fecale anti Basescu. Daca doamne fereste ii dispare obiectu' muncii se alege prafu' de Gura Presei si ramane jurnalistul fara emisiune. Filmuletul acuzator este redat in  bucla de ieri, pe toate posturile disponibile: pumn in gura live, pumn in gura cadru cu cadru, pumn in gura slow motion. Mircea Geoana tot bun si Basescu tot rau, pe alocuri cate o emisiune de maxima audienta si ceva nou!!! A murit proiectul Johannis.. pentru cine are vicii de memorie, Crin Antonescu declara ca el sustine Proiectul Johannis.. un proiect complex plin de solutii de criza oferite de un guvern de tehnocrati independenti adusi la guvernare de insusi primarul Sibiului. Ca Antonescu a putut crede macar si o frantura de gand ca ar putea impune un guvern nepatat unui partid atat de murdar incat inca isi cauta tricoul cu Metallica e treaba domniei sale.. ca sa il citez pe Ion Iliescu, fiecare face cum il duce capu'. Dar dupa vehementa cu care isi apara consecventa, aflu de la stiri ca intelegerea facuta cu PSD e cu totul alta.. Johannis va fi prim ministru dar numai pentru o luna iar guvernul.. cate putin din fiecare. Deasemenea domnul Crin Antonescu a renuntat si la culorile partidului sau cand stand la indemana lui Mircea Geoana in timpul unei prestatiii electorale la Brasov, purta falnicul fular rosu de PSD.

Azi s-a dat drumul la pasaj.. doua minute mai tarziu, blocajul care strangula intersectia Baneasa s-a mutat un etaj mai jos.. cam asa si cu Romania.. aproape gata.. de 20 de ani. Dati dracu politicienii astia care isi fac autostrazi si pasaje prin capetele romanilor de zici ca-i rally.. numai praf ramane.

Cu pumnul prin gura lumii..

Deschid linistit televizorul in cautare intai de stiri si pe urma de filme proaste.. atat de proaste incat sa pot adormi linistit dupa o zi grea. Nu gasesc nici una nici alta. Exceptie facand posturile de televiziune care considera ca Aniela impreuna cu State sunt mai importanti decat criza politica sau economica, peste tot se difuzeaza si apoi se comenteaza si pe urma se difuzeaza din nou o filmare cu adevarat socanta: Basescu, cu un gest de smardoi de cartier ii umple gura de carne unui copil aflat la un meeting electoral in 2004. Da de sus, de pe scena.. cu o miscare pe care toti baietii de cartier o cunosc foarte bine.. din umar. O sa astept pana cand forurile competente vor elucida dilema: real sau trucaj. Spun ca o sa astept, pentru ca nu vreau sa fac acuze pe marginea unui material aparut in felul acesta si despre care chiar si eu as putea spune la prima mana ca e FinalCutPro. Daca se va dovedi ca Presedintele Basescu a pocnit un copil in public, indiferent de motivatie, voi milita vehement pentru disparitia de pe avizierul politic a lui Traian Basescu. Nu sunt un fun.. sunt doar impotriva unui sistem pe care, acum, il propune spre revenire un partid neprietenos cu poporul. Daca se va dovedi ca a lovit acel copil, Basescu ar trebui sa se ascunda ca haiducii undeva in munti si sa faca penitenta pana la sfarsitul vietii.

Ce vreau sa punctez azi?.. Cum sa detii o informatie de dimensiunea celei in cauza si sa o tii ascunsa atata timp? Cum sa vii pe post dupa 5 ani si sa pozezi in om de caracter, indiferent ca e vorba de putere sau opozitie, sa amintesti chiar detalii ale loviturii si sa nu te gandesti ca datoria ta de civil era sa nu lasi tara pe mana unui caftitor de mahala?  Cum se face ca majoritatea martorilor acuzarii sunt fosti acoliti ai lui Basescu? Suntem prieteni pana la proba contrarie? Suntem in gasca doar cat timp avem de ce profita? E clar ca membrii ambelor tabere sunt prost pregatiti.. sustinatorii lui Basescu au replici timide si cauta salvarea in hibele de discurs ale adversarului iar adversarul joaca murdar din principiu fara sa se gandeasca la viciile de procedura.. Tocmai stirea cea mai importanta din Romania nu se da pe post cinci ani la rand? Dinu Patriciu declara neclintit ieri ca stia de existenta acestei casete.. Pai in cazul acesta, daca stiati ca suntem pe cale sa alegem un bataus, cum sa ne lasati sa murim prosti domnule Patriciu? Imi este greu sa nu sesisez toate deraparile celor doua parti implicate in lupta electorala si inteleg acum de ce am avut o campanie atat de soft in turul 1.. de ce sa ne pierdem resursele degeaba.. avem un tur 2 de rezolvat si trebuie sa il rezolvam cu orice pret.. facem char si un film de actiune.

Ieri fratele meu imi reprosa pesimismul din postarea de ieri, un alt prieten imi reproseaza in comments lipsa zambetului.. Pai cum sa o arzi optimist cand in jurul tau se darama si ultimele scari de valori ramase pe fundul cazanului mioritic? Presedintele e suspectat de violente publice grave, opozitia profita si creste in sondaje, oamenii care au avut puterea ne ascund lucruri importante, suntem educati sa tradam.. e nasol.

Mos Craciun ne aduce inapoi Azilul Politic..

In 2004 o buna prietena cu functie publica intr-una din prefecturile pariziene imi marturisea jenata ca o familie de tigani solicitase azil politic in Franta. Motivul invocat era cat se poate de plauzibil in ochii oficialitatilor franceze: suntem condamnati la somaj din cauza imaginii pe care etnia rroma de mahala o propune de ceva vreme lumii. Adica ei, solicitantii azilului, erau singurii tigani cinstiti si din cauza celorlalti nu isi gasesc nimic de lucru. Am fost uluit.. Cu toate acestea, am aflat in aceeasi seara ca mai exista inca o categorie sociala care are drept de azil politic in Europa anilor democrati 2000: securistii. Ei bine, orice securist nenorocit care pleaca din tara poate solicita azilul pe motiv de frica.. Nu mai poate saracu' om sa iasa din casa pentru ca vecinii, care au aflat cu se se ocupa dansul pe vremuri, il pandesc in vederea linsajului. Ii este deci amenintata viata si familia in mod constant. Asadar guvernul francez care nu are inca pusa la punct o lege a emigratiei, pune stampila, da actele si il trimite pe securist la cursurile de educatie civica de la Sorbona. Oricat de multi rromi de caracter am cunoscut de-a lungul vietii si oricat de bine stiu ca exista si securisti care tratau functia ca pe o slujba cinstita si nu ca pe un hobby placut, nu pot sa nu ma gandesc zilnic in timp ce cobor la masina daca mai am casetofon, nu pot sa nu vad agresiunile la care sunt supusi trecatorii simpli in drum spre casa la drum de seara, nu pot sa nu ma vad nevoit sa ridic geamul ca sa nu mai aud manele si nici sa nu clachez la nesimtirea comunitatii cand vine vorba de renovarea nocturna a locuintelor. Nu pot sa nu imi amintesc ca la 13 ani eram chestionat de securitate intr-o camera neprietenoasa pentru ca vroiam la tata sau ca pentru a putea sa imi vizitez familia trebuia sa am buletinul de identitate la mine. Vad inca echipajele care ne urmareau in vacanta, aud inca clicurile aparatelor de inregistrat in receptor, simt inca pumnii si picioarele minerilor peste tot, aud inca amenintarile de care familia mea avea parte constant. Imi aduc inca aminte de cozile la ambasada Canadei si de bucuria primei iesiri in occident, de cutia de Coca-Cola pe care reusea sa o aduca in tara cate un prieten de familie si pe care o colectionam atent fara sa o golesc de continut din dorinta inocenta de a o avea mai multa vreme in frigider.. cat mai multa vreme. Odata cu eliberarea, in 1989, am pierdut dreptul la azil politic.. doamne si cat ne-am mai bucurat ca in sfarsit o sa putem face ceva pentru tara asta chiar stand in ea. Ce bine ca nu mai trebuia sa fugim si sa fim recunoscuti ca cetateni europeni de origine romana. Ce bine ca urmatorul Eliade va locui in Romania, ca Brancusi nu va mai emigra, Ionesco va redeveni Ionescu si noi toti vom putea trai cu adevarat. Cam asa gandeam, cred, toti cei care am tras in iarna lui '89 prima gura curata de aer in piept. Azi, acei bunici/batrani care ne spuneau ca ei au trait suficient si ca viitorul ne apartine, vin azi si ne explica intelept ca daca tot mai au un pic de trait trebuie sa profite.. si profita din plin. si avem alegeri.. si sondajele spun ca alegatorii PSD sunt oamenii trecuti de 50 ani.. bunicii, batranii au decis sa se bucure pe ultima suta asa cum stiu ei.. asa cum au invatat timp de 50 ani. Ma gandesc deci ca poate treaba asta cu alegerile si cu potentiala victorie a stangii e totusi o veste buna. Azilul politic reprezenta speranta oricarui tanar roman inainte de '89. Poate ca daca tot a venit acea stanga inapoi, vom avea din nou dreptul la speranta occidentala.

Hai sa ne mutam in masina..

Ma trezesc ca de obicei devreme, cobor din bloc, imi iau masina si pornesc. E ora 8,30 dimineata..
Francezii au o vorba: dodo, metro, boulot.. Somnic, metro, servici.. o caracterizare perfecta a ceea ce devine viata noastra indiferent de tara in care avem ghinionul sau sansa sa ne fi nascut.
Oricat de trista ar putea sa iti para metafora franceza, totusi francezii din marile orase au la dispozitie un transport in comun eficient. Nu mai vorbesc de bucuria cotidiana alimentata de placerile vizuale care iti inunda spiritul. Calatoria cu autobusul prin Paris e o placere.. Daca nu esti atat de grabit incat sa trebuiasca sa iei metroul si daca vrei sa iti mentii conditia fizica, la fiecare colt de strada poti inchiria aproape gratis, prin bunavointa primariei, o bicicleta cu care poti strabate orasul oriunde ai nevoie. Si daca vrei sa ai cu ce te mandri in fata amicilor poti traversa orasul pe jos.
Acasa insa, mai exact chiar in capitala noastra europeana, metropola cu care se mandreste pentru moment Oprescu, in Municipiul Bucuresti lucrurile stau usor diferit.
Ma trezesc ca de obicei devreme, cobor din bloc imi iau masina si pornesc. E ora 8,30 dimineata.. ma urc in masina pentru ca o calatorie cu metroul bate sportul extrem. Autobusele vin rar, nu ajung niciodata acolo unde ai nevoie si seamana cu niste rezervoare in care soferii par sa colecteze mirosurile cele mai exotice; geamurile desigur nu pot fi deschise.. se face curent. Mersul pe jos este exclus din start de crevasele din cartier, praful provocat de santierele patriei, masinile de pe trotuar etc. Sunt deci in masina.. in fiecare zi incerc sa inventez trucuri pentru trecerea timpului. Trec peste tipologii clasice cum ar fi cautatorii din nas, pilotii de incercare, propagandistii manelelor sau a oricaror alti minunati parteneri de trafic.. Azi am descoperit insa ca fiecare sofer vine cu un plus de stil personal la design-ul interior oferit de fabrica producatoare a masinii pe care o conduce. Spatiul nu e mare dar cum am ajuns sa ne petrecem cea mai mare parte din viata la semafor sau injurand traficul tre' sa ne facem locul placut. Am reusit sa incropesc o schema ca la IKEA asa incat oricine sa poata sa isi adapteze habitaclul in care se va fosiliza. Intai aducem minim una bucata papusa de plus: caine, pisica, soricel, ursulet.. ce simte fiecare mai aproape de suflet. Ca de orice casa noua trebuie sa asiguram locuinta la forurile superioare deci aducem preotul. Dupa o sfintire in pripa incepem prin a atarna, de preferinta in dreptul oglinzii retrovizoare, o cruce. Obiectul de cult poate fi confectionat din lemn, poate fi impletit din fire de bumbac sau goblen. De la caz la caz se poate adauga o fotografie a Fecioarei agatata cu ventuza de geam. In cazul in care dimensiunea parbrizului o permite putem adauga pana la 10-15 alte cruci tip suvenir colectionate in concediile pline de impliniri ale familiei. La volan mai si citesti daca ai noroc cu un blocaj cauzat de o sapatura inopinata. Ne trebuie deci o veioza, o lampa, un bec lipit cu izolir de o baterie patrata.. orice.. lumina sa faca. Urmaza accesoriile casnice: umerasul de haine, televizorul mini cu DVD alimentat la bricheta din triplul montat in prealabil, huse protectoare dar decorative pentru scaune, suportul de discuri, jaluzelele cu ornament, odorizantul, ceva vesela cu sau fara pai, sticker-ul cu mesaj amuzant pe luneta, numarul de inmatriculare in miniatura cu numele soferului si stema comunitatii europene pe bord. Pentru cei tineri cu capacitate cilindrica mai mare, recomandam un esapament zgomotos dar nichelat si un sistem de iluminare performant tip neon sub masina.. asa puteti lasa impresia ca plutiti pe o perna de lumina. In cazul in care va asteptati la conflicte in trafic va recomandam bata de baseball, ascunsa la indemana sub scaun sau in buzunarul portierei.
Odata facuti primii pasi necesari schimbarii, puteti sa schimbati numerele de telefon intre voi si sa incepeti sa va faceti vizite. Sa lasam imaginatia sa lucreze si apoi sa facem schimb de experienta. Sa ne punem masinile la punct.. vine 2012.. hai sa fim mobili, sa putem fugi oriunde in confort absolut, hai sa ne mutam cu totii mai repede in masina. Oricum dupa alegeri nu vom mai avea altceva. Si chiar daca am avea.. Ce?

Suntem parazitii incomod de idioti ai Europei..

Cum sa alegi constant oroarea, hotia, gunoaiele si revenirea la sistemul care ne-a distrus constiinta? Ma intreb de ce Romania prefera sa uite dimensiunile raului pe care regimul totalitar l-a imprimat in constiinta noastra. Refuz sa inteleg de ce o generatie care a fost invatata sa spere si sa creada este calcata in picioare de lacomia unor mizerabili cautatori de aur, urmasi mandri ai doctrinei sovietice. Nu vad cum e posibil ca un popor care a dat valori universale vreme indelungata sa se dea de trei ori peste cap si sa devina simbol al ipocriziei, lacomiei, falsitatii, al mediocritatii generalizate. Campania electorala in care inotam de o luna nu vine cu nimic nou.. Aceleasi minciuni, candidatii tot murdari, aceleasi mici aparitii care propun schimbarea in forme noi desigur. Suntem deja obisnuiti cu lipsa alegerii reale, cu situatia in care suntem nevoiti sa alegem intre doua rele; stupefianta insa este disparitia ultimei redute: discernamantul. Pana acum am stiut sa alegem raul mai mic.. Decat Vadim mai bine Iliescu, decat Iliescu mai bine Constantinescu (una din marile mele dezamagiri), decat Nastase mai bine Basescu. De data asta insa suntem pusi in fata unei alegeri credeam clare: Basescu sau Geoana. Ce sa facem? Votam o continuitate cu siguranta viciata dar constanta in reforma sau o revenire la comunismul comod pe care il propune cel mai patat partid de pe scena politica romaneasca. Oare romanii au uitat de hotiile masive ale mebrilor de marca ai PSD sau ne-am dat seama ca ne place sa dam spaga pentru orice? Sau de fapt ne e dor de perioada in care ne descurcam.. o spaga la Capsa si avem carne, o alta la Alimentara si avem ulei la sticla si margarina Marga.. e bine dom'le. Serviciul stabil, casa de comenzi Mercur, imprumutul la C.A.R., bunicii buni de stat la coada.. toate aceste minunate facilitati ii faceau pe alegatorii PSD de azi sa uite de frigul din case, de ratiile alimentare, de listele la TeleColor sau la Dacia, de securistii care impanzeau toti boschetii sau de frica cu care stateam de sase sa nu fim auziti in momentele in care ajungeam totusi sa injuram guvernul, au uitat de lipsa oricaror drepturi neimportante in comparatie cu calitatea vietii oferite de predecesorii lui Mircea Geoana: dreptul la cunoastere, la o presa libera, dreptul la libera exprimare, dreptul la libertate in toate acceptiunile termenului. Cum sa dai salamul pe o carte, limuzina pe muzeele europei, curvele pe moralitate sau vanatoarea pe un drum la Piata Delfin. M-am obisnuit, spuneam, cu ideea ca romanii sunt in genere adeptii curvasarelii dar nu intr-atat incat sa nu observ aparitii care te fac sa zici "Hai frate ca se poate.. uite unu' care e altfel". L-am cunoscut pe Crin Antonescu pe vremea cand era ministru la tineret si sport. mai dadea cu grebla prin buget dar nu sesizabil.. de furat se fura oriunde in lume, nu trebuie sa sanctificam pe nimeni. Nu uit insa discutiile avute la un pahar, discutii in care ne gandeam cu totii daca vom reusi sa indreptam lucrurile in tara si daca romanii o sa invete vreodata sa spuna lucrurilor pe nume. Consideram atunci ca prezenta lui Crin Antonescu pe esicherul politic este o veste buna.. Unul de-al nostru a ajuns unde trebuie.. Da.. Putem spera din nou.. TZEAPA!! Crin Antonescu este brusc depozitarul voturilor propriului electorat; pe electorat nu il mai intreaba nimeni.. a dat votul deci sa aibe bunul simt sa mearga pe burta.. nu mai e treaba lui. A uitat perioada in care protesta vehement impotriva lui Iliescu. A uitat cand ii ura pe mineri ca si noi. A uitat cand credea ca lucrurile nu mai pot continua si ca poporul trebuie sa se trezeasca si sa vada. Usurinta cu care azi PNL, caci reprezentantul face majoritatea, da toata tara la caini este strigatoare la cer. Pofta cu care romanii fug la contextul PSD-ist imi face rau. Omul pe care l-am vazut speranta a tradat. Orgoliul stupid pe care l-a dobandit ca politician are succes de cauza desigur in defavoarea noastra. Poporul evita evidentza.. devenim incet cantitate neglijabila.