pleshoo.blogspot.ro Web analytics

duminică, 29 noiembrie 2009

Soare mult.. deci ceai si vorba buna.

Am hotarat ca duminica trebuie sa ii ramana cui a facut-o si ca nu trebuie terfelita de loc cu necazurile cotidiene sau cu politichiile de margaritar. M-am trezit deci putin mai tarziu, cam pe la 12.. at noon cum spune englezu', m-am tuns, am dat cu apa, am pus laptop-ul in geanta si am plecat la cafea.. am facut o escala la birou si gata.. Rendez-Vous pe Edgar Quinet. Un loc suficient de placut.. te poti lungi la ceai sau la cafea cat e ziua de lunga. Are internet wireless si din cand in cand nimeresc si muzica.. nu atat de rar incat sa te goneasca dar nici des sa iti vina sa te muti acolo. O singura problema. Au plasma.. si se uita la tine permanent.. am incercat toate locurile din local in toate pozitiile care sa iti permita un confort minimal. Cu exceptia zonei de nefumatori, vrei nu vrei, te uiti.. ca doar nu o sa lasi televizorul sa se holbeze fara ca tu sa arunci macar o privire de bun simtz. Daca esti singur poate fi ok.. ajungi incet la postura betivului contemplativ.. intr-o rana, usor toropit cand de caldura locului, cand de cea a ceaiului, cu ochii mijiti ca sa poti deslusi macar o farama din ce se deruleaza in culori grabite pe ecran. Nu te deranjeaza nimeni; asta e de altfel,  unul din avantajele locului: poti sta oricat. Daca insa esti insotit, cazul meu de azi, e wrong.. Interlocutorul va fi permanent convins ca te plictiseste. Cantitatea de priviri fugare catre televizor poate anula calitatea oricarei conversatii. In plus pixelii te trimit la cascat. Sunt foarte rari oamenii care au ce povesti, oameni ale caror povesti sau voci sau prezente sau toate la un loc au efect terapeutic. Ei bine azi am baut cafeaua cu un astfel de om.. povesti similare, experiente comune, zambete nostalgice, aventuri retraite.. ce sa zic.. foarte, foarte bine. Insa cum eram mai atent la poveste, televizorul ma improsca cu cate-o culoare si ca sa fie inca si mai bine, constatam ca partenera mea de discutie era mult mai puternica decat mine in fata tentatiei TV. Singura mea consolare erau ceilalti clienti, care tradau la randul lor discutiile in care erau implicati. E greu de imaginat jena pe care o traiesti in asemenea momente. Iata deci, ca urmare a experientei de azi, subiectul prezentei epistole. As vrea sa trimit in instanta toate televizoarele din localuri, exceptie facand cele cu tenta sportiva unde se duce omu la meci nu la socializare, sub acuza de privare de bine prin tehnici moderne de manipulare subliminala. Insist sa manifestati impotriva ocupatiei tehnologiei si sa rezistati cu orice pret atunci cand va asezati in preajma unei plasme de local.. Hai sa le facem ilegale!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu