pleshoo.blogspot.ro Web analytics

luni, 11 decembrie 2017

Cu trenul lui Johannis..

Am plecat azi dimineata la ora 6.05 spre Sighisora cu IR1746.. Drumul e destul de lung asa ca mi-am cumparat bilet la clasa intai cu frumoasa suma de 180 lei dus intors..

In Gara de Nord frig tare.. astept trenul si visez cu ochii deschisi la caldura in care voi adormi confortabil pana la Sighisoara. De la ora 14.00 am sedinta si tre' sa fiu odihnit.

Trenul este numerotat de la coada la cap dupa cum urmeaza.. de la vagonul 6 la vagonul 1 de doua ori la rand, plus inca trei vagoane langa locomotiva numerotate de la 22 la 24. Imi gasesc cu greu vagonul despre care constat ca-i renovat de atat de multe ori incat nici nu stii daca e doar obosit sau e vreun concept-train abstract. Mesele dintre scaune sunt din tabla galbena obosita, iar scunele, retapisate la infinit, lasa sa se intrevada creativitatea fiecarui tapiser in parte. Pe jos linoleu scalciat iar pe sus un discret miros de closet. Singurul lucru care lipseste este caldura. Ma gandesc ca nu au avut timp sa incalzeasca vagonul in triaj si accept compromisul.. se va incalzi dupa pornire.

Cu vreo zece kilometri inainte de Ploiesti, la aceiasi temperatura de 3 grade cu indulgenta, stiu asta pentru ca am filmat odata intr-o fabrica de mezeluri si era mai cald, apare controlorul care trece impasibil printre pasagerii care intreaba de caldura.. afara e deja zapada. am resetat caldura.. acu mai mult nu am ce face, ne arunca dintre vagoane stapanul nostru si al trenului, lasand usile deschise in urma lui; nu ca ar fi fost vreo diferenta intre afara si inauntru. Limita mea de anduranta se evapora si incep sa reactionez.. Nasul imi reminteste cum era pe vremea lui Ceausescu. Fac criza si intreb cum facem totusi sa merite banii sparti pe bilet in necunostinta de cauza. Nasu' imi reproseaza ca sunt genul care strica diminetile oamenilor in timp ce eu nascocesc in gand metode de exteriorizare.

Suntem deja in Ploiesti de 50 de minute. Ma gandesc sa verific celelalte vagoane, cu speranta ca sunt doar ghinionist si ca am primit bilet in singulul vagon defect. In toate vagoanele, pasagerii stateau cuminti ascunsi in sube si paltoane si paturi. Aflu de la un ins de pe peron ca trenul e defect si ca nu se stie daca muta pasagerii in alt tren sau se sta pana la depanare. Gandul ca urmeaza sa stau indefinit intr-un tren inghetat ma ingrijoreaza suficient incat sa ma misc dupa controlor ca sa aflu cum stam. In afara de ignoranta nu gasesc nimic. Ma uit perplex la calmul cu care pasagerii isi accepta soarta fara comentarii si ma gandesc amuzat la protestatarii care inca au impresia ca intr-o asemenea tara se mai poate face ceva cu vorba buna. Votantii nu reactioneaza.. stau cuminti in frig si spera doar sa nu stea prea mult. La urma urmei, ce putem sa facem.. cunoasteti textul? Pe celalalt peron trage un tren de Bucuresti.. decid sa renunt la calatoria din bou-vagon in favoarea unei intoarceri rusinoase la Bucuresti. In trenul cel nou e cald.. foarte cald.. stam in picioare inghesuiti ca in tranvaiul 27 in anii 80. Dar macar e cald.. cadem unii peste altii din cand in cand ca sa ne mai intindem oasele. Ne sufocam zambind multumiti.. la urma urmei pentru multi dintre noi, acasa nu e nici cald nici lume..

Este ora noua si un sfert si aflu ca trenul meu de Sighisoara este inca in gara Ploiesti Vest. Inchei aici, din caldura oferita de apartamentul meu, facand doua sesizari.. 

In primul rand domnule Presedinte, nu stiu cu ce tren ati mers dumneavoastra la Ploiesti de v-ati amorezat intr-atat, ca noi astia care suntem cu treaba mai des pe caile ferate credem ca fie ca ati avut noroc, fie ca v-au facut pe combinatie si v-au dat un tren mai bun.. ca ne pricepem la asta de pe vremea comunismului.. atunci cand stateam bine la productia de orice si cand magazinele erau pline ininte de vizitele de lucru.

In al doilea rand dragi protestatari.. daca inca aveti impresia ca intelegeti unde ne aflam si cine e majoritate in Romania, luati un tren cu destinatia la alegere ca sa vedeti cine e de fapt tara si cat de mult ne place sa fim indesati pe pula.. asa ca popor.. Pentru ca 500.000 nu sunt 9.000.000 oricum o dai.. Si va mai rog sa ma credeti ca acel controlor basit care si-a permis sa ma trimita inapoi in comunism si respectiv in pizda mamii e mai tara decat noi toti la un loc.

Drum bun.

P.S.
Banii pe bilet nu se returneaza.. ce sunt ei de vina ca nu am vrut io sa mai merg la Sighisoara?

marți, 5 decembrie 2017

Ce citim si in ce calcam.. same shit.

Paul Hitter, artist, inventator al curentului Expresionism Balcanic. Acest blog a aparut din necesitatea mea de a ma exprima liber in aceste vremuri in care libertatea de expresie este tot mai mult inlantuita.

Asa isi incepe blog-ul, pictorul pe banda rulanta Paul Hipster.. modest si revolutionar. Cu toate astea Paulica are priza la acelasi public la care au priza si Basescu si Dragnea in egala masura si anume la romanii care inseamna astazi Romania si care, prin votul lor, ne-au adus in situatia in care ne aflam.

Marturisesc ca atunci cand l-am cunoscut pe domnul Hitter, am fost uimit de povestea domniei sale si mai mult decat atat i-am facut si o expozitie. Am acceptat si ineptia.. expresionism balcanic.. tocmai eu, iubitor al expresionismului si posesorul primei galerii de arta expresionista din tara. Ii cunoscusem prietenii, il vazusem in plina ascensiune artistica.. am gresit.

Daca ar trebui sa fac o caracterizare consistenta a artistului, as spune ca in fapt, Paul Hitter nu este altceva decat un inadaptat de proasta calitate si un caracter mediocru exclus din lumea civilizata motiv pentru care se ofuscheaza si face scandal. Asta spun eu in general despre cei care uita de unde au plecat si care isi defaimeaza atat criticii cat si sustinatorii. Mai exact genul care se catara pe tine pana cat de sus se poate dupa care iti da la tendon in cea mai nasoala forma, fie ca sa nu se mai poata catara si altii fie ca sa nu ajungi in situatia in care sa il ginesti inainte de vreme.

Hitter a parasit Romania la inceputul anilor 90, asemeni majoritatii labagiilor care au vrut revolutie ca sa poata pleca din tara. A plecat si pentru ca nu intra la Institut si pentru ca profesorii nu acceptau lectii de la studenti ca el.. Ca sa citez, nu era loc pentru mine la institut cu toti prostii aia de moda veche. Nu e pentru mine. A ajuns in Germania unde a reusit sa termine facultatea si sa escaladeze pe scara "sinceritatii" cu care privea lumea in picturile sale. Dupa 9 ani a revenit acasa unde asteptarile erau mari.. ale lui.. eu artistul definit in occident venit acasa pentru a-si trai celebritatea. Treaba a fost dusa atat de in pizdia incat si-a insusit inclusiv stirpea rroma.. cu japca. De la sunt tigan si pictez uluitor pana la sunt cel mai aprig si ma pis pe voi toti cei care mi-au fost alaturi, a fost doar un pas.

In aprilie, cred 2013 dar nu bag mana in foc ca as semana cu Hitter, paraseste din nou Romania. Se prinsese toata lumea cum sta treaba de fapt si ca singura diferenta intre lucrari este titlul. Stiind ca pleaca definitiv, domnia sa a inceput denigrarea publica a oamenilor care pana atunci alcatuiau lumea in care evolua. Asa a aparut si blogul cu nume subtil sugerat, Ulei si Apa, blog care pare o imbinare de Antena 3 si Romania Mare si care vrea sa spuna eternitatii despre incapacitatea artistului de a se amesteca cu prostimea.

In urma cu cativa ani, in timpul unei conferinte pe care o sustineam la Roma pe tema expresionismului DIN Balcani, am fost intrebat de cineva cum e posibil ca un artist sa defineasca printr-o abjectie.. ce e acela expresionism balcanic?.. oamenii au uitat sau Romania e tot ce-a ramas din balcani si expresionismul lui Hitter din marele curent al Degeneratilor? O sa ii amintesc domnului Hitter, ca nu e frumos sa te asezi cu japca de-a dreapta unor nume monumentale ca Wassily Kandinsky, Paul Klee, Blackman, Edvard Munch sau Horia Bernea ca sa dau doar cateva din numele care au cutremurat lumea. Dumneavoastra stimate domn, ati cutremurat decat doamnele fara educatie si snobii de duminica.

Sa revenim.. Paul Hitter nu a reusit in demersul definitiv al plecarii asa ca a revenit in tara unde ce sa vezi, era plin de cei pe care ii injurase inainte de plecare fiind convins ca in exil va fi de neatins. Iar acu ce sa mai faca.. tre sa injure din nou pentru ca de buna ziua nu a mai ramas loc pe nicaieri.. Acum insa avem o tema noua.. manipularea si manipulatorii ei. Lista oamenilor afectati securistic de dejectiile marelui pictor e lunga, dar as da totusi cateva exemple: Dan Perjovschi, Alex Solomon si Dilema Veche cu tot ce contine ea. Lista continua asezand pe o hartie murdara cu cerneala de cacat nume de artisti, scriitori si oameni de cultura, oameni care au indraznit sa nu il gireze pe marele om. Ca deobicei exista ascultaci de dejectii pe toate drumurile.. votanti de stanga cu creiere intinse la maxim il dau exemplu si il considera vocea curajoasa si nefacatoare de concesii.

Aici ma opresc putin.. pentru ca lumea asta in care traim este asa cum este, pentru ca niciodata nu am dat dovada de civilitate si bun simt, de morala sau de educatie. Preferam presedinti pentru ca injura ca noi si alegem stanga pentru ca ne place uleiul tulbure la pompa si zaharul impur la punga de hartie maro. Ne place si fututul in cur si ne place insa  si sa cautam nod in papura pentru audienta. Suntem un amalgam comic de demonstranti fara constitutie care preferam sa ne plangem de orice.. este o conditie vitala in Romania. Nici macar nu intelegem ca Piata Victoriei nu e Tara si ca oricat de tare ne enerveaza, 500.000 nu pot impune nimic restului de pana la 20.000.000 ca dam si noi in dictatura. Exact.. asa se numeste cand consideri ca dreptatea ta este a tuturor. Daca inainte de 89 erau 20 de insi care faceau tapaj stiind ca o tara intreaga tremura e una, tara a reactionat alaturi de ei, dar sa faci asta impotriva dorintei tarii, oricat de ilogic si nasol ti se pare, e periculos pentru orice neam. Binele oricarei tari este linistea si bucuria aspirationala reala. Mai avem mult spre foarte mult ca  sa pricepem asta.. si noi si ei.

Probabil ca voi fi considerat un impostor sau un tradator de neam, asta mi se spune deja, dar imi asum. Imi asum si ca protestatarii nu stiu ce inseamna protest si nici cum se face, ca puterea vrea sa fie eterna si ca romanii sunt ok cu asta si ca suntem busiti pentru totdeauna. Ceausescu a reusit pana la urma. Clasele sociale se urasc, muncitorii vor sa striveasca 'telectualii, taranii vor inca capul lui motoc si desteptii fie se retrag discret fie se prostesc pe zi ce trece sfarsind probabil asemeni inaintasilor in puscarie, in locul celor care ar trebui in fapt sa fie acolo.

Am o singura rugaminte.. va rog sa nu mai spuneti ca sunt manipulat doar pentru ca am o parere diferita de a voastra. E de cacat.. si nici nu rezolva nimic.. Hai.. urativa doar voi intre voi. Chiar daca traim intr-o tara care permite oricui orice fara sa se astepte la represalii. In Romania comunista nu ajungeai sa scrii fara sa faci o scoala strunita de putere.. nici asa, dar nici altminteri.. ca prea s-au pus pe scris toate animalele si toti prostii.

P.S. Inainte sa dati o stire ca fiind documentata si solida, inainte sa declarati mari adevaruri si inainte sa injurati pe cineva, incercati google.. mult dupa pagina 7... 


sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Flotari logice..

Am avut acu cateva minute o tacla pe fb referitoare la o postare a amicului Dobro. Tema era daca Bot e ok sau nu.. Eu cred cu tarie ca nu. Cred si ca nici jurnalismul profesionist si nici manifestul nu trebuie sa fie patat de mediocritate, mitocanie sau aroganta. Sa te filmezi cu telefonul in timp ce superior ii faci pe niste golani, golani este redundant si neinspirat. Cred ca erau intrebari mai bune de pus decat sa il intrebam pe voiculescu daca stie ca e infractor. In contra-partida, reactia lui Voiculescu mi s-a parut potrivita... mai ales ca el chiar e un golan si se pricepe la 'sto-uri. Nu cred ca manifestari marca Bot fac bine telului nostru actual declarat.

Cel cu care am polemizat pe marginea postarii lui Mihai, mi-a cerut sa vin cu o solutie macar in stadiul de sugestie, omul sustinand ca e deschis oricarei posibilitati. Am raspuns evaziv pentru ca initial nu am vrut sa fiu catalogat drept instigator la violenta. M-am razgandit.. Cred ca la intrebarea ce ar trebui facut ca sa nu se mai pise pe noi toti mediocrii, ar trebui mai intai sa ne documentam putin si sa ne uitam in jur tot putin dar mai mult.

Totodata, observand reactiile on-line la starea de fapt, halucinante in marea lor majoritate, m-am pus pe ganduri si am ajuns la urmatoarele flotari logice, flotari pe care tot sper sa le faca si protestatarii pasnici din ziua de azi, mai ales cei care nu si-au luat-o nici in '89, nici de la mineri si nici in spatele blocului.

In toata istoria noastra, atata cat am aflat despre ea din izvoarele oficiale, schimbarile radicale n-au prea fost de catifea.. In general totul incepe cu o nemultumire.. o lege, un pogrom, viata grea la munca multa, foame, un incendiu etc. Nemultumirea duce desigur la protest apoi devine manifest si se termina, in cazul in care primele etape nu au rezolvat problema, cu revolta populara. Cand ne aflam in plina revolta populara lasam bicicleta acasa, lasam si bericile si lasam si proiectorul.. punem mana pe ce avem prin casa si iesim la demonstrat ce avem de demonstrat.. fizic. De aici lucrurile pot derapa in tot soiul de formule de tip  razboi civil, greve, lovituri de stat, revolutii si tot asa.

In orice scandal exista parti de care trebuie tinut cont in cazul in care te apuci de strategie, adica de implementat solutiile propuse in timpul protestului cu japca, daca de vorba buna nu ne intelegem intre noi.

Una dintre parti este institutia prezidentiala, o alta este armata, si o alta sunt resursele guvernamentale.

Voi incepe cu armata pentru ca a fost pe-aproape intotdeauna si pentru ca a fost intotdeauna copiii nostri plecati pe front. In acelasi timp, protectia poporului a fost intotdeauna misiunea sacra a armatei. Nu sunt suficient de documentat dar am senzatia ca armata romana a fost calcata in picioare din 90 incoace in toate felurile imaginabile. Batjocorita si ne-luata in seama, decimata si reformata, slugarita si tot asa. Concluzie: ma indoiesc ca in caz de ceva, armata ar avea vreo ezitare sa ne tina partea.

Institutia Prezidentiala este reprezentata pentru moment de un baiat care chiar desi antipatic si enervant, este totusi dusmanul declarat al infractionalitatii institutionalizate. Concluzie: din nou cred ca in caz de ceva, Cotroceni-ul tot cu poporul ar tine.

Resursele guvernamentale vor trebui sa faca socoteli.. sa tina piept gurilor europeene care vor apara demnitatea si drepturile omului sau o sa ii gireze in continuare pe mitocani. Concluzie: inca nu am.. :)

Dupa o matematica scurta, ajung asadar la concluzia ca nemultumirile existand, protestele fiind deja inutile, urmatorul pas ar fi evident, in conditiile in care acceptam ca am gasi si aliatii necesari demersului, ca nici europa nu cred ca ar sta degeaba.. sau poate ca da?.. ma rog. Daca toti protestatarii ar face matematica asta lucrurile ar fi simple. Problema este ca poporul nu suntem doar astia de ne enerveaza ca lanseaza voiculescu carti, problema este ca inca sunt vii cei care preferau regimul comunist, problema este ca hipsteru' stie istorie cam cat mine genetica si ca tineretul in putere va disparea odata cu prima pana de curent.

Ar trebui deci sa intelegem ca noi astia cati vreti voi sa fim, nu suntem tara si ca daca in caz de referendum cu prezenta 100%, am afla ca tara vrea puli in cur ar trebui sa ne luam coada intre picioare si sa cerem din nou azil politic pentru ca in esenta noi  suntem niste labari care au ramas fara loc de party si atunci am facut discoteca in Victoriei in timp ce tara se vrea fututa in cur.

Cam asta ar fi cu flotarile mele logice.. va pup si ne vedem la revolta sau in Noua Zeelanda.

Militieni crescuti de partid.. ta-da-da-daaa!

Asa suna refrenul unui cantec patriotic din vremurile de dinaintea lui 1989.. Era desigur un cantec care ridica in slavi atat calitatile extraordinare ale militiei cat si pe cele de parinte minunat ale partidului comunist roman. Le dedic acest cantec militienilor de la Sectia 6 Bucuresti, cei care s-au ocupat atat de bine de redirijarea circulatiei, busite complet de repetitiile la marele circ oferit tugurlanilor de 1 decembrie si anul acesta. Dedicatia merge si in particular, la fluieratorii Grecu si Doaga, militieni de intersectie, unul aflat astazi in Piata Presei si altul in fata Agronomiei. Cel din urma, mi-a sugerat chiar sa ii iau locul daca ma cred asa destept pentru ca el nu are ce face altceva decat sa incurce mai rau treaba.


Asa.. Intai de toate, as vrea sa amintesc celor mai tineri care vad tancuri pe Kiseleff ca nu incepe inca nici un razboi si ca parada in discutie are ca scop aniversarea zilei nationale a Romaniei.

Ma uit in timp si imi dau seama ca in comunism (nu sunt deloc nostalgic), imi puteam petrece timpul cu prietenii pe treptele actualului guvern. Acum, in democratie nu mai am voie nici sa imi astept gacicile in fata cladirii, ca si vine niste domni de imi zice ca n-am voie sa stationez sub ochii alesilor. Constat asadar ca in loc sa ne revenim si sa cautam metode prin care sa evoluam, ne dam cu tesla in coaie si ne transformam in legume fara de reactie.

Astazi de dimineata la ora 11 trecute fix, trebuia sa particip la o lansare de carte oficiata de Muzeul Satului.. Nici eu si nici invitatii muzeului nu am putut ajunge in timp util la eveniment pe motiv de repetitii militare. Las la o parte faptul ca inainte de 89 armata nu avea nevoie de atata repetir si nu dezvolt nici intrebarea pusa justificat de o buna prietena si anume.. Chiar nu mai sunt maidane pe care armata sa poata repeta mersul pe jos in pas de defilare? Am devenit oare atat de cretini incat ne trebuie o saptamana ca sa repetam un eveniment montat an de an din 1990 incoa' si sarbatorit din 1918?..

Nu intru in detalii despre ce a ajuns sa se intample intr-un targ de carte de importanta Gaudeamus-ului dar totusi sa faci imposibila participarea la evenimentul cultural asteptat peste an de inca cititorii romani si straini ca sa poti sa te dai mare cu ce hummer ai.. plm.. Astazi circulatia din centrul Bucurestiului cu predilectie cea zona de nord este un cosmar. Stau si ma uit la prietenii care venisera la muzeu, cum stau peste drum si asteapta sa primeasca ok de traversare de la autoritati.. Soldatii stau in frig si pe loc de la ora 4 dimineata.. cu toate astea, pentru ca circul poate incepe oricand, suntem prudenti si nu lasam pe nimeni sa ne ia fata.

Anul acesta o sa avem o parada extra.. avem tancuri frumos colorate, rachete decorate atent, motociclete de teren si masini de cele mai smechere. Avem si barci cu motor si cai si jandarmi la tol festiv si inca multe. Avem deci cu ce sa mai amagim minipoporul si anul asta.. circul este asigurat de armata romana; despre paine nu stim nimic inca, intrucat fara Vanghelie sansele de mici si bere scad vazand cu ochii.

Strazile invecinate bulevardelor mari sunt si ele inchise pentru a diminua, nu-i asa, riscul de atac terorist. Asta pot intelege.. la cat de greu le e sa repete nici nu vreau sa ma gandesc ce ar face saracutii daca s-ar intampla ceva nasol. Eu nu ma vad atacand armata romana din portbagaj pe frigul asta dar preventia este totul. Poanta absoluta e ca domnii de la militie dadeau amenzi celor care incercau sa iasa din situatia creata in trafic. Ai parcat pe o bordura? amenda.. vrei sa te intorci acasa peste linia continua.. amenda. Cica legea trebuie respectata indiferent de situatie.. chiar si in situatia in care din cauza incapacitatii organelor stam ca prostii in intersectii si ne uitam unii la altii ca in Jandarmul si Jandarmeritele, atunci cand un moment de tandrete colegiala a produs un accident in lant.

Am cerut militienilor cu gura mare si restul mica sa se legitimeze, avand intentia sa merg la sectie cu recipisa in varf de bat.. La sectia 6 vino bai.. te asteptam acolo sa vedem ce poti! a fost unul din textele aruncate de domnul Grecu..

Imi amintesc un banc vechi.. concurs de inteligenta la politie.. trei bare metalice pe masa, una patrata, una rotunda si una triunghiulara. pe perete trei gauri.. una patrata, una rotunda si una triunghiulara. tema: introduceti barele in gaurile dedicate. In urma testului s-a descoperit ca exista militieni prosti si militieni puternici. Dupa toata ziua de azi si dupa multe altele, constat ca am devenit o tara extrem de puternica.. 

Fortza Romania! Ca e clar ca suntem pe drumul cel bun.

P.S.
Ma uit pe net si descopar un post care reclama prezenta unor manifestari neprietenoase la adresa noii clase literare propuse de editura RAO.. Este lipsa de respect sa te duci la evenimentul omului, oricine ar fi, si sa il faci de cacat.. nu e frumos nene si paceDaca nu iti place voiculescu nu te duce la lansare ca nu te obliga nimeni sa il cumperi.. Las cititorii mei cei putini dar simpatici sa isi traga singuri concluziile. In acelasi post autorul recomanda nemultumitilor sa manifeste pe facebook nu in public.. sunt trist si socat.. il cunosc pe individ si imi facea o parere buna dar sa uiti ca respectul se castiga cu greu si ca protestul functioneaza doar cand e strigat si ca oamenii au totusi drepturi.. chiar si cele de care majoritatea nu are nevoie cum ar fi dreptul la opinie si la replica si la demnitate si la tot felul de alte prostii.


vineri, 24 noiembrie 2017

Socoteala de-acasa...

Constat cu amaraciune ca se cam moare pe la noi si ca desigur se moare de partea simpaticilor si a celor buni in loc sa crape cate un animal de ne trage pe pula. Inainte sa ma apuc de injurat ca de obicei as vrea sa fiu alaturi de Radu Birgoveanu, prieten bun care si-a pierdut fratele necuviincios de timpuriu. Eu am facut parte dintre norocosi.. am scapat la firu ierbii.. nenea Dan s-a dus. Dumnezeu sa aive grija de tine Dan Birgoveanu ca pana la urma tot ne-om vedea cu totii si zic sa fim gata.

Revin in lumea nedreptilor, loc de mare aventura pentru cumsecadenie, intelegere si normalitate, in Romania noastra cea frumos curgatoare si educata.

Ieri am avut din nou infatisare la tribunal. Am tot tacut in ultima vreme in incercarea de a echilbra macar pe alocuri relatia cu mama fiului meu Spiru, si desigur in demersul meu de a putea construi o relatie constructiva si sanatoasa in viitor cu fiul meu. In putinele vizite pe care le-am putut face in conditiile in care Sandra a solicitat un program de vizita imposibil gandindu-se probabil ca asa ma tine departe de pitic, am trait senzatia ca mama copilului, a priceput totusi ca cel mic are nevoi parentale coerente si linistite. Dupa sedinta de ieri, am constatat ca doamna in discutie nu cauta decat mizera razbunare tipic feminina.. Nu o intereseaza armonia fiului ei ci prefera sa dea dupa mine cu obiecte pana ma pune jos. Refuza sa inteleaga de ce am preferat sa nu raman alaturi o femeie care imi ascundea stirpea de care se bucura si care lovieste isteric si lipsit de rationament in mine fara sa se gandeasca la binele real al copilului. Ca orice femeie bionica (v. Femeia Bionica  pe blog) considera ca interesele ei sunt singurele interese ale copilului. In schimb spre amuzamentul meu, ca doar asta mi-a ramas, mi-a reprosat in instanta chestii halucinante in conditiile in care toate reprosurile la adresa mea i se datorau in exclusivitate. Nu poti interzice prezenta tatalui ca sa folosesti asta in instanta spunand ca pe acest din urma nu il intereseaza. Mi-am amintit de ziua in care, la 13 ani, am fost anchetat de securitate. Chestiile de baza pe care le-am aflat de la ofiterii in civil au fost in genere ca mama e o curva, ca tata il iubeste mai mult pe Matei, ca eu sunt o greseala si ca nu voi parasi tara asta niciodata. Nu stiu daca demersurile Sandrei se intampla pentru ca a apelat la o avocata care vrea sa avanseze din fundul Rahovei mai spre centru invingand in instanta numele Plesu sau pentru ca functiile neurologice ale reclamantei nu sunt cumva pe pilot automat. Accept ambele variante in conditiile in care unul din martorii apararii este nepoata lui Neagu Juvara, un om minunat si apropiat al tatalui meu, persoana care m-a vazut de 5 ori in viata caci era in genere ocupata fie cu frate-miu fie cu tot felu de alte trebi, care se jura ca sunt nasol pentru ca am intrat in salon cerand pe un ton ferm sa ii vad copilul, copil pe care Sandra considera ca il pot deranja mai tare decat domnitza Pop. Tot la martori impotriva mea sunt si nasii actuali ai copilului. Fun.. ilogic dar fun.

Iata cateva din acuzele pe care avocata Sandrei a decis sa le propuna judecatii instantei.. 

Faptul ca am adus hainutze prea mici cadou pentru tanar dovedeste ca sunt incapabil de cresterea unui copil. Faptul ca i-am sugerat Sandrei sa ia legatura cu sora mea pentru a putea intra in posesia unor alte accesorii de imbracaminte denota faptul ca mi-am lasat copilul pe mana matusii din reala lipsa de interes fata de acesta. I-am facut fiului meu cadou un arc.. adica incurajez violenta. In primele luni nu am vizitat copilul deci ma doare in cur de el. peste vara am preferat sa merg la servici in loc sa vin in vizita. Am postat pe facebook fotografii cu mine si cel mic.. asta o incurca probabil la imperecherile viitoare ca altfel nu imi explic cum se gandeste ea sa tina secreta paternitatea mea in ceea ce priveste un copil pe care il cheama deja Plesu. Oricum Sandra vrea sa scape de mine nu de numele care o poate intretine daca e ceva. Ca doar nu te arunci asa sa pierzi unele avantaje.. numele firmei ei este inca PleshooConsulting.

Lista continua halucinant insa ma gandesc sa nu va umplu capul cu traznai.. mai degraba hai sa vedem cum stau lucrurile si cam cat de singur in cap trebuie sa fii ca sa te arunci in asa declaratii. Le luam pe rand. Primul cadou pe care am intentionat sa il fac lui Spiru a fost un pachetel cu hainute de bine ai venit si ceva jucarii menite sa deschida curiozitatea. Faptul ca insasi Sandra imi declara acum doi ani, in timp ce lucram cu copiii din Govora, ca nu e genul care sa faca fata copiilor si ca ea ar trebui sa se ocupe de adulti ca astia mici i-au scos peri albi.. plm.. o adevarata viitoare mama. Cadoul cu hainute nu a ajuns insa la fiul meu decat 3 luni mai tarziu cand Sandra a fost obligata juridic sa imi acorde program de vizita. Ce sa vezi.. hainutzele erau deja mici. Am insistat sa primesca mini hainele pentru ca eu inca imi admir cu bucurie primul set de hainute primite de la ai mei la nastere.. inca le mai am si inca inseamna mult pentru mine.. e ca si cand as avea un punct de start cu care ma pot compara acum cand sunt ditamai animalul. Sandra uita probabil, sau cel putin spera sa uite macar instanta ca la vremea respectiva, seful spitalului Polizu imi oferea o hartie in care mentiona solicitarea mamei copilului si anume sa nu-mi fie permis accesul la tanar. Oricum faptul ca am ajuns de la nu e adevarat la da nu am vrut sa il vada e o treaba. Cu arcul.. da.. am cumparat un arc pentru copii intre 4 si 7 ani.. da.. i-am si explicat Sandrei ca este vorba de o metafora si ca arcul trebuie sa ajunga in posesia copilului doar atunci cand ea va decide ca este pregatit. Mi-a zambit si pe urma, ieri mi-a dat in cap desi ea insasi a deprins de la mine maiestria tirului cu arcul, sport care dezvolta minunat capul si trupul. in plus a uitat si ca ea nu s-a plans cand a primit un arc de la mine si a uitat si sa zica ca pe langa hainutzele prea mici venisem si cu niste jucarii extrem de apreciate de pitic. Am rugat-o sa ii faciliteze mamei mele o prima vizita la nepot.. nu se poate. In schimb saptamana trecuta a dus copilul in vizita la bunicul patern care a putut face o suta de poze.. ca de.. scandal scandal dar cu domnul Plesu sa nu ne certam.. ca da bine la sacou. Nu stiu cum isi imagineaza viitorul pupand in cur pe tata in timp ce mie imi face plangeri penale sau cerand legiuitorilor restrictionarea mea pe o suprafata de 200 metri in jurul ei si al copilului. Sa te superi ca tatal copilului nu face vizite in timp ce tu ridici zid dupa zid e cam tare zic eu. Suntem draguti cand sunt de fata inspectorii de la protectia copilului dupa care ne futem in gura folosind binele copilului ca pe o pancarda electorala de proasta calitate. Macar in finalul procesului de ieri a recunoscut ca nu a acceptat sentinta care ii cerea sa ma tina la curent cu tot ce tine de copil pentru ca ea nu vrea sa aibe nici o cale de comunicare cu mine pentru ca am fost nelacut.. cu masa care dupa ce a terminat de turnat pentru securitate acum ma ameninta ca o sa raman fara copil, cu ea care a parasit domiciliul conjugal in luna a saptea, cu tatal vitreg care il acuza pe tata de colaborare cu Ceausescu si de dizidenta falsa si cu toti cei care au ales sa ma faca albie de porci sau sa se foloseasca de situatie ca sa stea langa un Plesu la masa. Notez aici si ca Sandra l-a Botezat pe Spiru de rusalii.. citez din ea: am punctat repede ca sa rezolvam si asta. Nasii? Un hipster care nu are de unde bea apa si o doamna care trece in ochii lumii ca fiind o minune cautatoare de misticism si o fata de comitet dar care crede ca daca sare cu parasuta la 60 de ani cu fetele ei, asta repara faptul ca le-a parasit dupa nastere pentru ca nu isi traise viata suficient. Astia doi sunt parintii spirituali ai fiului meu. Un fake si un aurolac care bate toba. Copilul intre timp se imbraca sanatos si de calitate la Auchan, merge la un pediatru de familie gratuit in Rahova si continua sa vrea laptic din mamica lui.. sa speram ca macar asta nu va continua pana spre majorat. banuiesc ca asta se numeste responsabilitate economica in familia Andreescu ca si ei mananca semi preparate.. mai ieftin, mai comod.

Nu stiu ce se va intampla in viitor dar stiu ca daca Sandra considera ca ascunzand adevaruri importante copilului, ascunzandu-l de propria familie si spunandu-i ca tati e altcineva, fiul meu va avea o viata de netrait, plina de frustrari si angoase. In plus nu stiu cum vede ea viitorul.. crede oare ca Spiru nu va avea intrebari, crede ca nu va afla ca bunicul vitreg e un mediocru de proasta calitate care a lovit in bunicul de sange atat de marsav? Crede ca istoria o sa se ascunda de privirile fiului meu? Probabil ca anii de Cipralex, neasumarea unor realitati si post-partum-ul consistent i-au stricat oarece piese pe placa de baza. dar asta ar fi bine intrucat ne fiind insarcinata isi poate relua tratamentul si cine stie.. poate revine printre noi.

Asa cum imi incepeam textul de fata, se cam moare pe la noi.. Batranii pleaca, cateodata iata si tinerii.. Suntem sortiti singuratatii in cele din urma si de cele mai multe ori, treaba asta ne gaseste nepregatiti. Ori daca Sandra nu e convinsa ca pana la urma un Harap Alb fie el si mai ponosit, ca vorba aia a avut si chelneri, va veni din negura viselor pe tranchilizante ca sa si-o agate cu un fir de picior si sa ii plimbe copilul, nu inteleg cum se vede ea, peste ani, fara parinti, fara prieteni sinceri si dezinteresati, cu un copil plin de intrebari produse fara voia lui. Ma intreb si daca Sandra realizeaza ca fiul nostru nu va putea fi tinut intre gainari toata viata lui si ca la un moment dat, doate darurile cu care l-a inzestrat Dumnezeul in care ea nu crede, vor iesi la iveala si isi vor face singure dreptate. Fiul meu este frumos, talentat si abil, contemplativ cand situatia o cere si vesel si cu simtul umorului si istet.. intelighentia e ca forta din StarWars.. nu a parasit familia asta niciodata.

Ma distrez chiar, atunci cand imi dau seama ca o educatie limitata nu poate discerne si nu poate face inteles pacatul.. ca e pacat sa interzici unui copil apartenenta la o stirpe onorabila inca de la curtea lui Bogdan Voda.. oameni care au dat ceva culturii si demnitatii romanesti, oameni care i-au stat alaturi lui Titulescu sau Sadoveanu, matematicieni, medici si avocati. De ce sa nu stie copilul de exemplu ca santierul naval Galati a fost fondat de stra-stra bunicul lui. De ce sa nu stie ca are o parte de familie care a facut bine neconditionat si care a luptat pentru drepturile omului fara ezitare. De ce sa nu stie ca un alt stra-stra-bunic, preot, a oprit taranii in 1907 aparand in fata lor cu o icoana care sta inca la loc de cinste pe peretele mamei mele si cu bunica mea in brate reusind astfel sa ii intoarca din drum pe cei multi salvand astfel familii nevinovate. Dar asta e.. pana si tata a ajuns la concluzia ca in Romania nu se mai citeste.. cum altfel am putea avea un festival care se numeste super-scrieri de se invarte in groapa toata literatura universala.

Cu bine si cu grija.. :)

vineri, 3 noiembrie 2017

Capul plecat, sabia nu il taie..

Mi-am amintit zilele astea de expresia asta de-am pus-o titlu cu care ne-au futut pe toate partile in scoala ca sa ne arate ce neam extraordinar de intelept suntem. Inca mai apar oameni care pleaca capul in favoarea unuia sau altuia, pe facebook, prin comentariile de prin mediul online si tot asa. Suna sfatos.. Ma baiatule.. nu mai fa scandal ca de aia nu ajungi nicaieri.. nu mai scrie si tu chiar asa. Si nu mai fii hater.. asta in cazul meu, insa vad ca sfatosii nu se opresc doar la mine. e plin netul de imbecili care isi dau cu parerea, care se baga in seama sau care se pricep desigur la tot. Ce nu stiu sfatuitorii este ca expresia a fost trunchiata cu multa vreme in urma. Schimb putin vorba si revin..

Cineva de exemplu, spunea on line ca un om inteligent devine prost in momentul in care corecteaza prostia.. adica cum te iei in vorba cu un prost esti automat cazut in dizgratie sau mai rau.. cautatorul de nod in papura.

Altul a decis sa boicoteze UBER lovind in Guerrilla, tone intregi il vor pe tata mort si o scriu in clar pe forumurile Dilemei sau in trecut ale Adevarului

Fiecare dintre noi are nevoie de un barometru in viata si discurs si consider ca e foarte important sa provoci dialog. Orice galceava poate sa produca in final un lucru bun pentru fiecare in parte.

Unul dintre oamenii care imi dau peste mana este Andrei Gheorghe.. De cele mai multe ori tonul lui este fie dojenitor fie agresiv. Ne cunoastem de foarte multi ani si face parte dintre putinii oameni pe care ii respect din suficiente puncte de vedere ca sa nu trebuiasca sa dau explicatii, desi ne vedem atat de rar. Nu o data Andrei mi-a dat peste mana la timp, inainte sa ma fac de ras mai mult decat era cazul.. si in vremurile in care lucram amandoi la Salut Generatia Pro, atunci cand Salut era o revista si Generatia Pro pe cale sa se nasca, dar si atunci cand fara sa ma documentez ma aruncam in share-uit toate prostiile. De cand il stiu, niciodata nu a scos capul aiurea.

Astazi am postat referitor la scandalul din Universitate in care o tanara musulmana a venit la ore cu burka montata pe chip. Profesorul a reactionat neplacut si de aici ditamai circul. Eu m-am aruncat pe fond nervos si cand sa ma dau si mai tare la internet, Andrei mi-a facut observatie, eu am raspuns si pe urma ne-am reglat amandoi tonul. Primul lucru pe care l-am zis femeii a fost: bai ce misto e sa ai cu cine te certa destept. Mi-am dat seama cat de tare imi lipsesc conversatiile cu oameni care au cu adevarat ce spune si care au si argumente inteligente si pareri onorabile. Mi-e dor sa aberez cu drag si sa ma dau pe panta gandurilor care au sens. Si asta datorita barometrului de care vorbeam.

Poate o sa priceapa totusi si cei multi ca e bine sa te mai injure cineva din cand in cand si e bine sa stai si cu capul sus din cand in cand pentru ca expresia in varianta completa este in fapt: Capul plecat sabia nu il taie, dar nici soarele nu il vede. ori la cum o inteleg eu.. treaba cu astia care pleaca capul ca sa treaca puntea ajung pe partea cealalta cu barca in mana.

Voi pleca capul scolareste cand e cazul dar voi ridica fruntea sus cand situatia o cere.
Multzam nenea Andrei.


joi, 2 noiembrie 2017

Despre ipocrizie si nereusita

Nu de putine ori am fost intrebat despre cum e sa te cheme Plesu.. am scris demult un articol pe tema asta si am povestit si la radio pe subiect. Astazi insa sunt cu chef de update si ma gandesc sa mai pun niste probleme pe masa.. asa de-a valma.

Intotdeauna am spus ca sa te cheme oricum e greu daca in spate ai de carat cruci.. e nasol sa ti se reproseze optul de la romana doar pentru ca te cheama cumva in timp ce colegii se simt bine fara sa ii futa nimeni la cap. Alt neajuns ar fi ca trebuie sa te deprinzi cu ipocrizia.. tre sa fii tare pregatit sa identifici cine iti e cu adevarat aproape si cine nu, cine te minte si cine iti e cu adevarat prieten, cine te fute ca sa devina si cine ca sa te aive. Tot la capitolul ipocrizie se intampla si cei care considera ca mancatul cu mine la masa ii duce in budoarul patern sau ca pur si simplu asocierea cu numele meu le adauga un set de coite fine cu miros de coperti de carte.

Mai sunt si cei care vor sa se aseze in proximitatea numelui cu japca.. vrei nu vrei bei Grigore aghiasma. Astazi de exemplu, am aflat ca Sandra a botezat copilul fara sa zica nici pas.. ca sa citez exact: ca pe vaccin.. pac-pac.. trebuiau sa fie de fata prea multi oameni cu boala pe mine ca sa le strice cheful cu prezenta tatalui pe care oricum il vrem afara din viata noastra. Ce ar vrea copilul sau ce ar fi mai bine pentru el.. nu stie ca e inca de tzatza. Tare e ca nasii sunt amandoi martori impotriva mea la proces.

Misterul divin al Botezului si bucuria comuna a parintilor pentru implinirea duhovniceasca a pruncului nu mai conteaza ca pe vremuri. Asta e.. trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca atat mie cat si fiului meu ne-a fost furata bucuria paternitatii reale. Ce e insa amuzant este ca a ales sa puna nasi doi oameni cu care ea insasi a fost in conflict si care nu sunt altceva decat un drogat care sustine politica ca daca nu asculti manele esti rasist, care mananca din ce pica si sta cand la parinti cand pe unde il prinde seara si o doamna care si-a parasit copiii dupa nastere, o doamna care m-a apreciat cat timp am fost in alta relatie, timp de cinci ani, si care brusc acum ma mananca de cur cat cuprinde. Dar sa revenim la ipocrizie.. cum te decizi sa fii nasul unui copil in timp ce il desconsideri pe tata.. cum o sa faci cand o sa te intrebe copilul de tasu, care nu e unul care fuge si care e cuprins de durere in cur.. nu.. e unul care vrea sa fie parte reala din viata copilului sau. Si in timp ce eu ma joc de-a tribunalele in care judecatorii isi permit sa jigneasca partile si sa uite sa treaca jignirile in stenograma procesului, pe copil il cheama totusi Plesu... Sandra a cerut de la decizii penale pana la ordine de restrictie si decaderea mea din drepturile parintesti minus schimbarea numelui de familie.. Mihai sa moara singur dar eu tre sa fiu mama de Plesu. Caq si nasii care cu siguranta isi fac din asta un titlu de glorie. Alte exemple pe segment?.. Familia Plesu este tinuta aproape in timp ce Andrei mic si-a vazut fratele de 3 ori in 10 luni mama mea nu l-a vazut niciodata, la fel si soara mea. de prieteni nici nu mai vorbesc.. Doamna nasha uita de rugamintile diverse pe care le-am onorat, de weekendurile in care ma ruga sa fac scoala la Plai, de Paris si inca cate si mai cate ca sa nu mai zic de textele implinitoare pe care le avea chiar si atunci cand nici eu nici doamna mea de-atunci refuzam sa raspundem la telefon.. ca ne saturasem de ezoterismul de drumul taberei cu care ne facea capul patrat de fiecare data. Oricum o sa incerc sa ii aduc aminte despre toate aceste lucruri in sala de tribunal.. ca e si martora impotriva mea.

Asta e.. cat timp tata vrea sa evite scandaluri publice eu trebuie sa joc.. si daca el il vede pe Ion caci, asa a fost botezat Spiru atunci restul nu mai conteaza. Ce sa ma fac insa cu turma de oi care ma injura sau ma vorbesc pe la spate, unii dintre ei fara sa ma cunoasca in viu.

Intreb ce sa fac, pentru ca in fata mea sunt cu totii draguti si binevoitori. Ma injura doar pe la spate dar nu-mi refuza ajutorul. Ma refer aici la cei care spera sa obtina ceva de pe urma numelui meu. Sunt cunostinta de panoplie.

Revin asadar la tema.. e de cacat sa te cheme oricum.. viata e cu mult mai nasoala in primul rand pentru ca nu iti apartine.. nu e a mea.. e a numelui si a celor care il fac sa fie ok sau nu. Se intampla sa cunosc din acest motiv lingai de dimineata pana seara.. lingai care te pupa oriunde in speranta ca apuca o masa cu tata sau seara la Opera intr-un anturaj de calitate sau macar o poveste simpatica de la mine. Conceptul de nomenclatura nu a disparut de loc.. nici nu avea cum intr-o tara in care nu ne asumam nimic pentru ca oricum e degeaba.. o tara in care spiritul civic nu trece de inaltimea trotuarului. O tara facuta din oameni care nu fac nimic de sub justificarea ca oricum nu conteaza.

Ma uit trist pe facebook si constat ca postarea cu Seth, catelul meu a facut 300 de like-uri in timp ce articolul despre situatia din spitalul Monza are 2.. Altfel ne vedem in piata sa ne plangem si sa strigam lozinci amuzante si injuram guvernul si starea de fapt la fiecare colt. In tribunal judecatoarea care se ocupa de procesul de paternitate era jignita ca nu stau capra la injuriil ei iar cand am recuzat-o, ma amenintat ca o sa imi vad hotararea cand o sa aibe ea chef.. recuzarea a fost respinsa. Ma voi vedea din nou cu doamna atat de nefericita incat se ia de oameni pe strada ca babele care taie minge copiilor din fata blocului. Ca asa se face in Romania: ne goneste vantul acasa si ne cade barda din mana de la frig si se alege praful de revolutie. O tarisoara de protestanti pe bicicleta si cu catelul la picior.

Nu avem de nici unele, suntem nefericiti pana la refuz si asta pentru ca asa ne-am construit dar cand e vorba de iesit in oras punem pe noi haine de sarbatoare cand in fapt nici Hainele Imparatului nu stau bine pe noi. Salvatori pe fat si asasini din spate nu facem decat sa innotam in marea de ipocrizie nationala.

Poate ca pana la urma, totusi, cei care se ocupa cu distrus spirit si pisat personalitati sa realizaeze cateva adevaruri de viata.. toti murim si toti platim.. intr-un fel sau altul. Daca nu aici macar pe lumea ailalta.. aia in care nu mai crede nimeni de s-a ales praful de tot; motiv pentru care ramanem in final singuri complet. Ca daca dai cu rau, de rau ai parte si vice-versa. Ma refer la noi muritorii de rand nu la valorile care conduc astazi tara si la cei care ii ajuta in demers.. astia isi dau deja legi care asigura fututul in cur pe cale legala si isi fac praguri de furaciune..

Nu mai spuneti bre ca sunteti ok.. Il maniati pe Dumnezeu.. really, nu o sa va mearga la infinit..

marți, 31 octombrie 2017

Pioceanic de luxe...

PIOCIÁNIC (‹ fr.adj. Bacil ~ = bacil gram-negativ, prezent în stare naturală în apă și uneori în organism (Pseudomonas aeruginasa). Poate produce infecții grave la persoanele cu imunitate scăzută; adesea contaminarea se produce în spitale. DEXLR

Nu stiu cati va mai aduceti aminte de prietenul meu Niculae prapadit de pioceanicul atat de bine ascuns de Spitalul Coltea si de media din dotarea zilelor acelea de trista amintire. Au trecut anii si oricat de tare imi dovedeste tara ca nu se vrea onesta si cuminte si responsabila, eu tot speram sa ne fi revenit macar la capitolul omorat oameni pe relaxare si fara procese de constiinta. Fiind cardiac cu acte in regula si cu suficiente cunostinte pe zona, am fost si eu tentat sa apelez la serviciile Clinicii Monza din Bucuresti. Noi cardiacii suntem de cele mai multe ori pusi jos de cap si nicidecum de inima.. fricile, gandurile negre, atacurile de panica sunt doar cateva dintre trebile care ne cresc tensiunea pana la refuzul final. Atunci cand te pregatesti de o interventie pe cord deschis cauti intai locul cu o spaga permisiva. Pe urma cautam medici care sa ne inspire incredere si care te fac sa te increzi intr-un destin de drum lung. Mai cauti si spitalele a caror tehnica a ajuns macar la un nivel de civilizatie medie. Pentru majoritatea potentialilor pacienti, Spitalul Monza este un tot necesar.. Curat, Camere frumoase, medici buni, aparatura de ultima generatie si desigur scump... atat de scump incat capetele noastre speriate isi vand un organ, dau mobila la second hand, ne punem copiii la produs si mergem sa platim in avans un rezultat cu siguranta pozitiv.

Dupa calatoria mea la Targu Mures, cautarile mele medicale au luat sfarsit. Am scris deja cat de bine mi-a priit locul ala si oameniii de acolo si starea generala de bine pe care o mana de medici si cativa prieteni noi au reusit sa mi-o confere. Voi recomanda asadar oricarui ins suficient de inconstient incat sa imi ceara sfatul, sa puna mana si sa se duca la Mures unde o sa redescopere omenia si linistea. Asa am facut si cand niste buni prieteni de familie mi-au cerut oarece indicatii.. Fiind vorba de un domn trecut de varsta mea, situatia era putin mai delicata. Desi am povestit despre experientele mele cu spitalul romanesc, dupa deliberari complexe familia a decis sa faca doua by-pass-uri si o reparatie de valva la Monza. Scor final.. trecut de 10,000 de euro. De vara..

Asteptam infrigurati ziua operatiei.. pacientul, asemenea noua, linistit de decor dar temator de situatie, operatia nefiind o bagatela. Arterele fiind extrem de afectate de placi, operatia trebuia facuta cu o grija in plus. Sase ore mai tarziu aflam ca operatia a fost un succes si doua zile mai tarziu aflam si ca revenire este de bun augur.. o singura problema.. Fie coborarea de pe masa de operatie fie statul pe patul ATI i-au provocat bolnavului o rana in zona feselor. Vorba lui Nicolaescu: un fleac..

O saptamana mai tarziu, la externare, rana se agravase si recomandarea medicilor a fost igienizarea zonei si dezinfectarea regulata.

Au trecut doua saptamani de la operatie si in apartamentul prietenilor mei miroase a cadavru.. la propriu. Rana tatalui prietenului meu aducea putin cu ramasitele unui ospat zombie. Infectia da in culori neplacute si cu toate geamurile deschise mirosul e de nesuportat. Panica ii duce la analize si ulterior la Monza. Asistentele interzic fara explicatii iesirea din camera a pacientului. O fi grija pentru ceilalti pacienti sau asigurarea ca vestile rele nu o iau la fuga prin spital..

Vin analizele si in timp ce familia este perplexa, eu imi amintesc agonia lui Niculae inainte sa se prapadeasca. Pioceanicul apare in general in spatii neigienizate corect si se acomodeaza pe oricare din infectiile posedate de bolnav, infectii pe care le duce la paroxism. Sansele de supravietuire sunt in dezechilibru iar lupta cu infectia este ingrozitoare. Dupa ce Spitalul Coltea a recunoscut ca in incinta este prezenta bacteria pioceanic, spitalul a intrat in renovare..

Dupa unele investigatii personale la fata locului am aflat ca in spital mai erau cel putin patru pacienti care prezentau rani similare in zona fesiera. Sunam la managerul spitalului fara sa primim vreun raspuns. Acum tatal prietenului meu este tratat cu antibiotice.. nu mediu steril nu nimic. La receptie Sotia bolnavului este avertizata de posibilitatea aparitiei unor facturi suplimentare.. fun. Se urla si ne revenim.. nu costa nimic.. dar nici de speranta nu prea avem parte.

Eu unul nu mai stiu cum sa reactionez.. sa reusesti un cord deschis ca sa il omori pe om o luna mai tarziu nu e fun. Sa ascunzi bolnavilor existenta unei bacterii denumite de specialisti bacteria ucigasa, dar sa le iei banii fara complexe, bani pe care multi dintre ei i-au obtinut cu mari sacrificii, mie nu imi suna a treaba buna.

Daca Niculae si multi multi altii nu au avut parte de sprijin pe motiv ca nu sunt subiecte de stiri, poate media o sa tina cont de bolnavii din ziua de azi, de la Spitalul Monza.. astia cu pioceanic la negru.. pe bani seriosi.. dar se da factura.

Din punctul meu de vedere Spitalul Monza a incetat sa mai fie locul in care dai un ban dar stai in fata.. Mana de lucru buna, dar ca de obicei pe plaiurile mioritice, managementul suge tare de tot.

Noapte buna va rog..


luni, 2 octombrie 2017

Prin Tg. Mures, la doctor

Am ajuns la Tg. Mures dupa ce o serie de doctori mi-au spus ca a venit momentul sa fac unele by-pass-uri, vreo trei mai exact si ca tre sa ma caut si de nus-ce bloc de ramura dreapta si o groaza de alte traznai menite sa iti dea la glezna in plina adolescenta si sa te treaca pe linie moarta. Dupa ce am trecut in revista calitatea serviciilor medicale romanesti, am verificat si cuantumul spagii inainte si dupa urcatul pe masa de operatie si apoi am analizat posibilitatile de facut operatia fara sa plec de la terapie intensiva la psihiatrie. Am inghitit si cacatul pe care il au de spus unii doctori despre altii.

Dupa indelungi calcule am ales Muresul. Am si prieteni acolo si in general discursul despre reusita pro Centrul Inimii era unul convingator. Am ajuns asadar sa ma internez la spitalul judetean in cadrul sectiei de chirurgie cardiovasculara si transplant.

Bun.. hai sa vedem.. urc la etajul patru al spitalului vag socialist intru decor si zugraveala si ma introduc in salonul 7009 unde noii mei colegi de camera, niste tinerei cu varste cuprinse intre 65 si 75 de ani isi vedeau linistiti de viata. Unul dansa cu sternul proaspat inchis ca cica trebuia sa faca miscare.. nea Luca de altfel era diacon la o biserica pe care o pictasem in Bucovina. Altul, padurar in zona, citea, altul isi verifica atelierul la telefon in asteptarea operatiei si ultimul, comisar de Bacau facea glume si haz de necaz. Era practic prima data cand intram intr-un spital ca intr-o sala de bingo.. liniste, calm si respect pentru cel de langa tine. Din cand in cand se auzea un la masa cordial.. placut.

Nu tu urlete si crize pe holurile spitalului, nu tu injuraturi la adversa doctorilor si nici plangerile pe care ma asteptam sa le aud despre cat costa operatiile nu se auzeau de nicaieri. In plus, in curtea spitalului puteai sa astepti aterizarea si decolarea elicopterului SMURD, spectacol pe care toti copiii din incinta il asteptau cu emotie.. si eu.

Am vrut sa ii dau zece lei unei asistente.. mi-a zambit si mi-a sus ca nu poate primi tocmai de la cel mai amabil si atent pacient de pe sectie. Doctorii tineri si implicati, serviciile medicale super-ok si forte multi studenti de peste tot. Biblioteca, parc verde, cafea si ceai pe fiecare culoar si nimeni nu se opune starii de bine a pacientului.

Am venit in Bucuresti reparat la cap.. inima era bine, iar datorita cuminteniei mele boala a dat inapoi si organismul meu se vrea din nou tanar. Cu putin efort, sport si regim corect, sunt din nou in carti. Am prieteni noi si stiu ca orice problema as putea avea, la Mures se rezolva cu suflet si grija.

Ah.. sa nu uit.. aflandu-ne la Oskar, as dori sa multumesc Academiei de Medicina din Tg. Mures, echipei de doctori care au avut taria sa ma suporte si prietenilor care mi-au fost alaturi si de ce nu, orasului care este atat de frumos. Nu dau nume sa nu tabere oamenii pe ei.. :)

Eu unul, la Mures, am ras, m-am facut bine si m-am bucurat.. asa in general.

Copiii problema.. sau cum o dau pe cur profesorii din ziua de azi..

Ma ocup cu forme de educatie alternative la copii intre 5 si 12 ani de ceva vreme.. aproape 15 ani. Am inceput prin a incerca sa construiesc scari de valori cu ajutorul artelor plastice si ulterior sa recuperez copii cu sensibilitati aparte prin intermediul artei si a activitatilor sportive.

Am invatat si eu, la randul meu, de la altii. Unul dintre marii peagogi cu care am avut sansa sa invat a fost domnul profesor Dorel Zaica. Profesor de pictura in Tonitza, reusea sa ne adanceasca in minunile reale ale copilariei si sa ne ascunda frumos mizeriile care ingreunau lumea in anii aceia. Am invatat sa caseram, sa facem o litografie, am facut reclame si cate si mai cate. Cel mai important lucru insa a fost ca din povestile domniei sale am invatat ca nu exista copii problema ci pedagogi lipsiti de har. Dorel Zaica imi povestea mult timp dupa terminarea liceului, ca un copil cu necazuri trebuie sa fie o provocare pentru profesorii sai. Un adevarat pedagog trebuie sa faca tot ce ii sta in putinta pentru binele si/sau recuperarea elevului sau.

Astazi am fost la scoala fiului meu. Desi Andrei trece ca fiind un copil problema in acceptiunea zilelor noastre si desi ca orice parinte imi cunosc odrasla, nu accept sa imi vina batut zilnic si nici nu pot accepta discursul dirigintei sale care la plangerile mele are un singur raspuns: eu v-am spus ca e o clasa cu probleme de la inceput.. oricum sa stiti ca nici el nu e un elev cuminte. Vorbeste urat si are o atitudine urata fata de ceilalti copii.

Sun pe mama unuia dintre cei care il agreseaza la scoala. Doamna, foarte cumsecade si deloc agresiva, la auzul plangerilor mele incepe sa verse si ea.. Sa stiti ca stiu despre ce este vorba dar va rog sa ma credeti ca nu mai stiu ce sa fac. Profesorii nu isi dau interesul iar cand cei mici se bat, de cele mai multe ori profesorii asista fara sa intervina. In cel mai bun caz ii despart doar pentru ca ei sa continue 1 minut mai tarziu. Sa vedeti ce se intampla in sala de sport.. parca ar fi singuri acolo. Dar nu putem face nimic pentru ca daca reactionam, profesorii isi varsa inversunarea pe cei mici.

Politica parintelui modern este din cate vad fie sa aleaga sa nu pedepseasca in nici un fel copilul pentru ca riscul traumatic este prea mare si vorbesc aici de parintii de batausi, fie sa evite punerea problemei in cadrul sedintelor cu parintii de frica sa nu le ramana copii repetenti pe motiv de obida a profesorului.

Mai sunt si copiii parintilor bine dotati... nu ma refer la genitale, studiile ultimilor ani aratand ca in general portofelul plin nu vine neaparat si cu coaiele aferente. Parintii care zugravesc scoala sau cei care propun buget de cadou pentru profesori mii de lei, cei care aduc hartie de scris sau fursecuri mai de calitate la sfarsit de an.. toate aceste cadoriseli ii fac pe pedagogii zilelor noastre sa uite purtarea mizera a progeniturilor cu buget open. Telefonul mobil de ultima generatie aseaza copii pe scari sociale diferite in clasa. Esti la zi, iti poti teroriza colegii fara probleme si ai dreptul la o carte out of jail daca e cazul. Ai consola ultimul racnet, si o casa aerisita poti sa hotarasti cine sunt boii care nu te merita. Intre timp prostimea se chinuie sa faca teme, sa se poarte frumos si sa nu se enerveze cand profesoara arunca florile primite in dar la primul cos de gunoi.

Ma uit in jur si vad ce generatii de retarzi scandalagii si fara de nimic pe dinauntru lor personal vin din urma. O sa mergem la doctori care nu au disecat o broasca in vista lor, la profesori care au invatat printre picaturi dupa manuale editate cine stie unde de vreun var de-al directoarei si sportul o sa il facem pe tableta.

Hai la cat mai multi ani, atatia cat sa simtiti viitorul pe care il confectionati, dragi pedagogi contemporani si parinti fara continut, pe pielea voastra.

Va pup din nou.

vineri, 7 aprilie 2017

Procese castigate degeaba sau durere in cur..


In timp ce eu ma agit ca un bou sa fac cumva sa evit infarctul la primirea fiecarei hartiute pe care Sandra o trimite via Judecatoria Sector 6 si in timp ce fac binging ca sa treaca mai repede timpul in speranta ca amenintarea soacrei: Mai vedem noi daca e copilul tau sau nu (eu pot dovedi afirmatiile mele), amenintare aruncata pe holurile spitalului Polizu va ramane doar o vorba in vant, Sandra trage cu arcul in sala unor oameni despre care credeam ca au coloana vertebrala. Unde e copilul in timpul asta..? Cu bunicii cei minunati sau cu amicul Piti, gata sa creasca orice copil tata-less din capitala de dragul unui bilet de intrare in lumea dreptilor. Au trecut deja mai bine de doua luni de la nasterea copilului meu. In afara de plangeri penale si citatii la tribunal pentru ordine de restrictie, procese pe care le-am castigat dealtfel pe motiv real de lipsa de probe si mileniu ne-comunist, nu primesc nici un semn despre copilul meu. Lucrurile pe care le-am cumparat la nastere pentru Ion Spiru, sunt in continuare in punga vanzatorului.. nu am mai avut okazia sa imi vad fiul. Sunt curios ce ii spune mama lui inainte de culcare. Intr-o lume in care minciuna si mizeria umana au ajuns la paroxism, nu ma mai mira nimic. Cat timp oameni care ma cunosc de o viata, dar care au avut ghinionul sa creada ca si mine ca Sandra e fata salon, ma acuza din calitatea de martori ai apararii... plm. Ce e foarte amuzant, este ca cei care o sustin pe actuala mea fosta sotie sunt cu totii oameni despre care stiu ca nu au ars-o pe moralitate in tinerete. Dar cu toti tindem sa uitam... Faptul ca pana acum nu am iesit la strapontina se datoreaza bunului meu simt si al placerii de a inghiti cacat cale lunga pentru o finalitate coerenta.

Sunt curios de altfel si ce va face Sandra atunci cand tribunalul va hotara totusi ca am drepturi parentale.. o sa ii zica lui Ion ca acum a aflat si ea ca eu sunt tatal? Cred totusi ca la cate scoateri din context a produs doamna Plesu pana acum, o sa mai scoata cateva.. probabil ca tot asa ia prostit si pe cei dispusi sa ma acuze. Altfel nu imi pot explica cum de Ruxi Pop a acceptat sa ii fie martora impotriva mea la procesul de restrictie.

Pana atunci insa Sandra se foloseste cu pofta de numele meu si de statutul pe care il ofera acest nume, se joaca in curtile prietenilor mei carora le spune ce corvoada violenta a trait langa mine fara sa explice de ce a facut un copil cu violenta intruchipata si creste copilul in spiritul cald al familiei sale minunate. Nu ma refer la caldura familiei ci la caldura pe care pana la un moment dat si apoi spre final de viata o simti peste tot in jurul tau.. intre asternuturi, in fotoliu.. Incet, incet iti dai seama ca iti place.

P.S. pentru cei care nu au de lucru (evz.ro si alte tidule similare) si dau copy/paste ca sa umple rubrici de crescut rating-ul, va rog macar sa copiati corect si sa nu mai puneti de la voi ca am inceput sa imi aduc aminte de publicatiile tineretii.. Infractorul, Iepurasul etc.

P.P.S. inainte sa acuzati, incercati putina documentare.. va rog eu, ca e pacat sa stricam o prietenie doar pentru ca va cautati informatiile doar pe prima pagina de google.

miercuri, 22 februarie 2017

Daca nu esti cuminte vine tata si te omoara sau depuneti armele.

Am mai tacut putin si acu o iau de la capat.. ma plang putin desi de la avocati la prieteni, toti ma sfatuiesc sa ignor demersurile Sandrei la adresa mea. Ei bine de fiecare data cand ma loveste sila de oameni buni si frumosi, caci asa a trecut Sandra si prin lume si prin starea civila, si ma decid sa accept un proces din care sa reiasa ca eu sunt cu adevarat un pericol public care nu merita sa isi vada copilul, doamna in cauza mai face o nefacuta.. Acu de exemplu a initiat un proces in care cere urmatoarele:

1. Sa primesc ordin de restrictie de 200m atat in Bucuresti cat si in eventualele orase in care ar putea calatori si ea. Adica daca am drum la Viena si e si Sandra pe acolo ar trebui sa anulez biletele.. la fel si cu Scoala de la Plai.. sa opresc demersurile prin care rebilitez scoala din Plaiu Cornului pentru ca institutia in discutie se afla mai aproape de 200m de terenul ei.

2. Sa depun la politie toate armele pe care le detin pentru ca de la gatul ei la gatul copilului e doar un pas.. Cat despre arcuri, poate ar trebui sa ma retrag si din Federatia Romana de Arc Traditional si Field sau de la FRAT pentru ca nu ma lasa fosta sotie sa particip la competitiile nationale. Banuiesc ca priceput fiind in ale asasinatului imi pot lua oricand arcul in spinare spre a asalta apartamentul in care locuieste umil fata de cele sfinte cu mamica si taticul cel vitreg dar cumsecade. Sau poate stie ea de vreun AKM ascuns prin pivnita..

3. Acuza lipsa lactatiei pe motiv de stres cauzat de vizita fiului meu cel mare in maternitate la noul lui frate. Adica fiul meu, Andrei, a intrat sa vada cu cine o sa se joacede acum incolo  si atitudinea sfidatoare pe care a abordat-o a lasat-o pe proaspata mama fara lapte. revin.. Andrei are 15 ani si era extrem de fericit ca are un frate. Nu stiu inca ce sa ii raspund la intrebarea: Si eu cand ma pot vedea cu Spiru? Ce sa ii zic.. ca Spiru a ajuns Ion si ca Sandra a fugit cu el si cu un nou hobby.. procesele?.. plm.

Lista continua inutil de citat. Ce este foarte amuzant insa, e ca fata de plangerea depusa la politie randul trecut in care ma acuza de violenta domestica, de data asta plangerea se schimba ca prin minune si acuza violenta psihica si interzicerea de catre mine a colaborarii cu partenerii sai de business. Pe romaneste am stresat-o si nu am lasat-o sa munceasca sau sa se vada cu alti oameni. Ca martor a avut-o desigur pe mamica cea draguta care o arde martor ca pe vremea cand facea informari la securitate.. cu o pofta nebuna si desigur dezinteresat.

Sa revenim la procesul cel nou.. desi in timpul casatoriei a fost de acord sa tina copilul departe de parintii proprii si desi imi povestise de nenumarate ori cum fusese nevoita chiar sa plece din tara ca sa scape de parintii care o sugrumau, acum ma acuza ca am indepartat-o de acestia.

Desi cu cativa ani in urma, cand mai ramasese insarcinata cu un domn, insurat de aceasta data, nu i-a iesit pasenta cu il cresc singura, eu vreau doar un copil, acum incearca cu forte noi sa isi desparta fiul de partea paterna a vietii sale. Nu inteleg insa de ce refuza sa imi inapoieze lucrurile personale.. o fi un fetish.

Oricum daca stau sa ma gandesc, nici nu stiu pe cine se razbuna actuala mea fosta sotie, pe proprii parinti?... pe mine...? pe copil sau pe viitorul acestuia?... Doar ea stie... Ea si absenta pastilelor.. ca Cipralex nu iei nici cand esti insarcinata si nici cand alaptezi si juma de an de abstinenta face rau la mansarda.. si la a ta si la a celorlalti. Daca peste asta mai pui si un post partum asezonat cu frustrari din copilarie.. Aferim!

Zilele trecute i-am scris un mesaj in care ma dadeam relativ batut. Sperand doar in justitia divina si in rationamentul fiului meu atunci cand va afla adevarul si va fi suficient de mare cat sa il inteleaga, o intrebam in subtext cum de a reusit sa aleaga drumul minciunii si al inselaciunii. Aflu de la avocatul doamnei ca mesajul a fost interpretat de Sandra ca fiind condescendent si de rau augur asa ca au facut si facut recurs la hotararea judecatoriei sectorului 6 si anume ca cererea facuta in instanta nu are temei legal si nu este nici sustinuta de marturii care sa duca la eliberarea unui ordin de restrictie respingand in fapt cererea mamei noastre cele stresate.

Stau si citesc in bucla hotararea Judecatoriei Sector 6 in favoarea mea... Vad ca Sandra a declarat oficial ca locuiesc cu mama ei si cu ea.. Femeia nu ma vrea langa copil si basta. Simte ca se va descurca in demersul ei matriarhal daca zice la lume ca sunt si eu de fata.. chiar si asa fiara cum ma stie toata lumea.

Inteleg ca totusi ramane o admiratoare fidela a blogului meu.. a folosit chiar citate in plangere. Ca sa arate ce urat fac eu cand ma aflu in legitima aparare. Nu a mentionat desigur intregul context ci a oferit doar o imagine fugitiva asupra violentei mele deja celebre.. Vorba lui nenea Iancu.. Sa zica si alegatorii mei (n.r. elevii mei din cei 12 ani de profesorat).. o fiara domnule.. o fiara.

miercuri, 1 februarie 2017

Sunt in sfarsit penal.. erata

Ma trezesc tarziu si deschid internetul.. Ma trezesc brusc ca dupa dava, intr-un cacat mai mare decat ieri. Ultimii 27 de ani m-au tot trezit asa dar ca azi dimineata.. de mult nu s-a mai intamplat. Am aflat asadar ca alesii poporului nostru minunat au facut-o lata la drum de seara si au reusit sa publice in monitor modificarile mult sperate ale codului penal.

Din cauza boost-ului dat de stirile romanesti si manat de intrebarea de ce nu am primit nici un raspuns la cererea mea de declarare a copilului propriu, ma pun pe telefon si sun la Maternitatea Polizu sa vad ce se mai intampla. Cer legatura la declarari nou nascuti si dupa ce aflu ca baiatul meu a fost deja inregistrat fara stirea mea, mai aflu si ca sunt un caz deja cunoscut in spital pentru atacurile la persoana si sunt averizat ca daca insist in a vrea sa aflu care este numele propriului meu copil, vor fi sesizate organele de politie.

Ii spun femeii ca Sandra a plecat de acasa si ca mi-a furat pratic copilul si primesc raspunsul Sunati la secretariat ca eu stiu cazul dar cererea ati depus-o la secretariat.. eu nici nu am vazut-o.. deci clar, femeia stia cazul..

Pe scurt, in tara in care guvernul lucreaza la drum de seara, oricine poate sa faca ce vrea.. conceptul de calomnie dispare usor intr-o tara de hoti eliberati legal ca sa isi poata oamenii cheltui banii in liniste ca doar de aia i-au facut. Conteaza sa fii primul la ghiseul plangeri si poti acuza pe oricine de oice. Mai adaugi un suspin si brusc esti o mama disperata si invinsa de violentele in familie.

Am 45 de ani, stau in masina si scriu in timp ce ma uit la punguta cu cadouri pentru fiul meu pe care nu stiu cum il cheama. Spiru nu il cheama sigur, asa ca va rog sa imi iertati siguranta de ieri cand povesteam despre numele fiului meu.

Daca totusi exista sus si jos dupa moarte, sper ca departamentul subteran pune deja lemne pe foc. Ca daca nici dincolo nu se face dreptate te futi in ea de viata.

marți, 31 ianuarie 2017

Sunt in sfarsit penal..

Se vede treaba ca decizia mea pubera de a-mi tunde parul de tot, vine cu diferite dezavantaje.. Imi aduc aminte ca la vremea aceea, sfarsit de ani 80, tunsul la zero nu era de obicei optional ci, dimpotriva, era impus de o situatie neplacuta.. te tundeau atunci cand plecai in armata sau atunci cand ajungeai in puscarie. Golanii seriosi erau tunsi si ei la zero.. era un soi de statement pe romaneste.. esti ras in cap, esti periculos si in genere de ocolit. Daca vroiai sa fii si mai dur, trebuia sa iti tatuezi cinci puncte ca la zar pe mana la poalele degetului mare, ca sa stie toata lumea ca ai facut carcera, adica cum ar veni, ai locuit singur intre patru pereti. 

Am tot incercat de-a lungul anilor sa fiu mai rau decat permite legea. Nu prea mi-a iesit . Mai mult decat sa am fosti elevi admisi in facultate si suficienti elevi multumiti, cat sa pun de-o demostratie pe bicicleta nu mi-a iesit. Mai am si niste proiecte culturale mediocre si mai am si cateva monumente la a caror restaurare am participat in tineretea cea agitata si rasa in cap. Asta e.. nu am putut mai mult.

Acum vreo 5 ani am fost chemat la scoala la Andrei mic, fiul meu cel mare, pentru o discutie cu diriginta. Am aflat in urma acelei vizite la Scoala Iancului ca Andrei gasise o solutie pentru a inlocui tunsul si tatuajele.. Povestirile fantastice. Crescut prudent de mama, Andrei a inteles ca daca oamenii fac wow cand se spune o poveste, esti in paine, asa ca povestea in mod curent colegilor ce tata smecher are.. Tata cand vine acasa, eram divortat de 8 ani si nu mai mergeam deloc acasa fiind recasatorit cu o doamna, infige un cutit in usa, pune arcul jos si o bate pe mama.. pe urma urla la mine si pe urma abia, se pune la masa. Si e pilot de rally si are si cea mai mare pula din univers. L-am intrebat impreuna cu mama-sa ce a fost in capul lui cand a facut asemenea afirmatii.. tace inca pe subiect. Felul in care copiii, mai ales cei de azi, considera ca trebuie sa iasa in evidenta este pentru mine inca un mister pe care il asum unei varste netraite sau a imposibilitatii de a produce valoare reala.

Astazi am fost chemat in calitate de martor in dosarul penal deschis de Sandra impotriva mea.. nu stiu inca ce lege a gasit politia romana, care sa permita aparitia inculpatului in calitate de martor dar asta e.. lucram cu ce avem. M-am prezentat cu avocatul la sectie la ora 9 conform chemarii si constat ca prezenta avocatului descumpaneste pe toata lumea. Stiti, noi vroiam sa vorbim cu domnul Plesu, asa in general.. sa vedem ce are de spus.. Pai uite ce am de spus la acuzatiile de amenintare perpetua, cu cutitul si cu echipa de interlopi.. Am de spus ca sunt si eu curios sa aflu cum si in ce conditii am amenintat o femeie pe care nu am mai vazut-o de luni de zile intru-cat a fugit de acasa cu copil cu tot si care a refuzat orice forma de comunicare, blocand accesul meu la orice aplicatie care sa permita comunicarea. Sunt curios si de ce politia mai ia in seama plangeri de la femei cu dosar medical psihiatric consistent cand vin cu cate o plangere de asta. Incerc sa inteleg si de ce pe mine ma zice la politie si pe tata il iubeste in ureche si in scris de trei ori pe zi in timp ce eu umblu cu bocceluta de lucrusoare cadou pentru fiul meu in speanta ca poate se iveste o ocazie.. plm.

Pe scurt.. in urma unei plangeri pe care a depus-o teatral de acasa unde a chemat organele ca ea proaspata mama nu se poate deplasa iar eu care nici nu stiu unde sta, o bat de trei ori pe zi. Se pare ca hobby-urile domnului Gabriel Andreescu de a pune justitia pe urmele Plesilor merge inainte cu forte noi. Am aflat ca dosarul pleaca azi la parchet unde un procuror va decide daca sa se ia sau nu de mine. Eu unul, care pana acum am incercat sa tin departe de cardiacii familiei diversele probleme aparute de-a lungul timpului, abia astept sa vad cum vine familia andreescu cu bocitoarele sa sufere in public dupa bataile mele mostruoase. Ca martori doar mincinosi poate. Ca de aia pe vremuri nu aveai voie la proces cu mama si cu tata.. ca pula obiectivitate si ca indiferent de adevar, mama numai una e.

Pe Spiru il cheama asa dupa stra-stra bunicul lui. Spiru Plesu a fost un om mare, cu o coloana vertebrala solida, care a pus familia pe primul loc si pe drumul pe care se afla astazi.. ironic?

Si va rog eu mult.. astia batutii de mine si de soarta.. dati un search pe facebook pe Sandra Plesu si cereti sa va accepte in lista.. are mare nevoie de voi. Daca e ceva, puteti sa o ajutati in privat.

In rest, o sa va tin la curent. Ca daca iese si legea cu gratierea mai devreme, sa stiti unde sa veniti cu pachetel, ca la prima strigare Sandra vrea copil cu un penal.. sau poate in sfarsit duce la bun sfarsit munca familiei si ne lasa in istorie cu un trecut violent. Va pupp iar.