pleshoo.blogspot.ro Web analytics

joi, 26 noiembrie 2015

Mare om romanu‘.. si prost de bun..

A trebuit sa ajung in Bucuresti cu niste trebi‘ asa ca mi-am luat nevasta si am purces la drum. Sunt cateva numere de inmatriculare pe care daca le vezi atarnate de masina din fata trebuie sa devii prudent.. Ne aflam inainte de padurea Romanesti, ieri pe la amiaza.. Desi rulez in general mai curand repede, stiind de camerele de pe pasarela din apropiere, am lasat-o in 70 si m-am tras pe banda unu.. la fel si un Range Rover la fel de grabit ca mine. Intre noi un Fiat Punto condus cum am aflat ulterior de o fata de maxim 22 de ani dintr-un sat de langa Ploiesti. Cu 100 de metri inainte de virajul care te scoate in fata pasarelei, Fiatul intra in depasire de plictiseala sau din lipsa de experienta si se trezeste in plin viraj cu vreo 100 la ora in fata parapetului de beton care desparte sensurile de mers si se sperie.. calca frana si isi ia practic zborul. Pe jos umed, parapetul a functionat ca rampa de lansare pentru micuta masina in depasire asa ca Fiat-ul o porneste in sus, face trei piruete in aer si ajunge in zbor dincolo de banda unu, secerand un copac aflat pe marginea drumului.. Si eu si cel din Rover am oprit si am alergat catre masina fumeganda infipta cu partea din spate in pamantul reavan de pe marginea drumului. Copila de la volan a avut prezenta de spirit sa desfaca centura la aterizare si sa iasa din masina.. nici o zgarietura.. a avut zile fata cum ar spune romanu‘. Chemam politia in timp ce Sandra incerca sa opreasca tremuratul fetei trecute printr-o experienta oribila si un satean se plange ca abia a terminat de reparat gardul distrus de accidentul similar de dimineata.. Daca ati sti cati se opresc la mine in gard.. In acelasi timp o sateanca aduce un scaun, o patura si o cana cu apa pentru soferita, iar eu ies la drum sa strang cracile groase imprastiate peste toata banda unu si sa cer ajutor altor participanti la trafic.. in fapt pana nu-ti zice doctorul ce ai, nu stii nimic iar pana la urma, oricare din noi am vrea sa avem o voce buna in preajma dupa ce am vazut moartea cu ochii.

Ma gandesc la cum se vedea de la volanul celor care treceau pe DN 1 dupa accident.. Iesi din sat si vezi pe dreapta o masina facuta zob din care iese fum, alte doua masini oprite pe dreapta pe avarii, un copac spulberat de accident si un bezmetic care face cu mana.. Ce faci?.. Tu romanul care sufera public si populist pentru cei disparuti la Colectiv sau la Paris sau oriunde altundeva, atunci cand vezi scena descrisa mai sus.. Pai calci fratioare acceleratia si ii dai blana pana la Bucuresti ca nu ai tu timp nici de declaratii, nici de prim ajutor nici de nimic.. Timp de 3 minute pana la venirea politiei, care apropo‘ s-a purtat exemplar, nimeni nu a oprit.. puteam cere ajutorul pentru ca in masina sangera cineva.. sau pentru ca luam foc si extinctorul mic din masina nu a fost suficient.. sau pentru oricare motiv.. Nu.. Romanu‘ nu opreste.. El doar se plange sau se alarmeaza sau se alatura cauzei.. Concret o suge. Mi s-a reprosat ieri ca generalizez si ca dau in toata lumea in timp ce pe planeta exista oameni buni.. Sunt perfect de acord. Imi aduc chiar aminte de una Maica Tereza care a facut ceva treaba la viata ei dar nu cred ca generatiile viitoare o sa mai aibe vreun recollection about it ca sa folosesc un limbaj in trend. Imi asum deci respectul pentru cei putini care fac si care construiesc si care se lupta si ma declar satul de restul..

joi, 19 noiembrie 2015

Superscrieri si haimanale..

Am fost aseara la Gala Premiilor Superscrieri organizata de Fundatia Friends for Friends si cativa sponsori traditionali in arealul hipsteresc autohton.

Ma ocup de niste ani de educatie.. ma rog.. de un soi de dezvoltare a creativitatii la copiii pana in 12 ani, folosind ceramica si alte metode alternative care tin de arte in general. Stim deja ca din acest moment, odata intrati in pubertate, tinerii de azi trec de la Hanna Montana la Miley Cyrus ca model al unei generatii. Revenind, am fost real atins atunci cand Mona Dirtu si-a anuntat targetul de vis.. 100 de burse oferite de catre Fundatie pentru speranta in jurnalismul romanesc de calitate. Strigarea desi parca utopica astazi, face parte din genul de derapaje de care vorbeam ieri si pe care le cred atat de necesare dezvoltarii unei noi generatii frumoase. Asadar felicitari Mona Dirtu.

O sa trec peste cine sunt astazi considerati de catre societatea civila contemporana superscriitorii care preiau stafeta de la niste figuri monumentale de jurnalism.. un David Frost, un Joseph Pulitzer, un Walter Cronkite si tot asa.. O sa trec direct o ora mai tarziu, la decernarea premiului cel mare.. Stefan Mako. Sala in picioare, sustinatorii in urale..

Nu i-am citit textul iar dupa prestatia de aseara sunt convins ca in viitoarele mele lecturi numele lui va fi ocolit cu grija, chiar cu riscul de a pierde un text monumental.. EI bine baiatul asta, dupa ce un alt jurnalist, girat de HotNews a plecat acasa cu doua sute de euro castigati pentru un reportaj de front realizat in Ukraina si dupa ce respectivul a multumit emotionat pentru recunoasterea unor merite la scena deschisa, domnul Mako s-a plans de nevoile tanarului jurnalist roman cu un cec de o mie la subrat.. Ca sa fie tacamul complet, a mai continuat sa ii propuna Monei ca in locul burselor pe care aceasta isi doreste organic sa le ofere, sa sprijine mai bine Casa Jurnalistului si pe altii ca el..

Pai bai Fane.. de ce n-ai dat tu tonul donand premiul pe care tocmai l-ai incasat catre Casa Jurnalistului sau altii ca tine? Tocmai mi-ai dovedit ca generatia care are nevoie reala de ajutor se afla fix in spatele celei pe care o reprezinti tu.. pe scurt tocmai ai aratat ce plangea cu tristete Vintila Mihailescu.. niste responsabilitate nu strica nimanui.. eu unul cred ca nici putina omenie, sa nu ajungem sa alegem sa tinem camera in timp ce cineva striga dupa ajutor.. si apropo, mai putina pizma.

PS: Jurnalism nu inseamna bloggereala.. nici acum, nici in 2437 cand o sa zburam cu masinile prin oras..

marți, 17 noiembrie 2015

Despre clacare in general..

De data asta articolul meu  va fi continut de un text al unui prieten drag care a clacat pe facebook dupa o pauza autoasumata.. Este pentru prima data cand folosesc a clacat in sensul cat de bun pe care il poate contine. Spun asta entru ca eu cred ca e cazul sa clacam fiecare in felul nostru in ideea in care mai vrem inca sa facem diferenta sau sa schibam ceva pe alocuri dar nu in sensul propus de Nenea Iancu.

Atasez mai jos textul prietenului meu fara sa fac nici lobi acestuia, dar si fara sa il condamn sau blamez.. Trebuie insa sa mantionez ca desi sunt impotriva conceptului de bucurie comunista, m-am amuzat extrem atunci cand astazi, revazandu-mi amicul in discutie, acesta purta un tricou pe care scria: NATO nu ma apara pe mine! Macar cand vine vorba de NATO care trece strada batranici care nu se vor de loc vis-a-vis, amicul meu si cu mine avem pareri comune.

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi asume o clacare.. un derapaj in orice directie.. Singura conditie pentru ca trebile sa reinceapa sa mearga bine, este ca derapajele noastre sa fie reale si resimtite de putere oricare ar fi aceasta. Iata deci un text pe care il consider absolut impecabil si cat se poate de autentic.. Baroane' ai cuvantul.. si una peste alta, ai si dreptate.. plm.. traim o lume gresita.

De cand am dat faliment m-am gandit sa ies de pe fb ca na, ce sa caut io cu asa lume urbana si activa si intelectuala... dar acum chiar vreau sa stiu, cum o mai duceti? Am auzit ca ati iesit in strada acu' cateva zile sa puneti un premier francez pe langa presedintele neamt fiindca a explodat o butelie intr-o bucatarie sau ceva (sa le fie tarana usoara).

Dar cel mai tare as vrea sa stiu cum mai merge treaba cu capitalismu' si NATO? Va simteti suficient de cosmopoliti si impliniti? Dar implicati si empatici cu tragedia franceza va simteti?

Si mai ales, VA SIMTITI IN SIGURANTA? Cand mergeti pe strada cu familiile voastre frumoase si cu copiii vostri care canta la vioara de la 3 ani si merg la psihanalist de la 5... NU?! e... al dreaku comunismu ala ce rau era... 

Cretinilor! De 20 de ani sunteti partasi alaturi de aliatii (stapanii) vostri americani la crime de razboi si acu' va mirati ca vin bombardatii de prin tarile lor bombardate sa va impuste... Sictir!

Cam acesta a fost textul pe care il propun si il sustin fara sa pot fi vreodata acuzat de aplecari spre stanga in calitate de persoana fizica.. chiar de loc.

P.S. Am pierdut pana acum 5 prieteni in oroarea de la Colectiv si am inca trei la Paris care nu raspund inca la telefon.. Stiu ca multi vor reactiona urat la sintagma lui Baronu' cu butelia dar va rog sa ma credeti.. la cum se misca treaba, Colectiv o sa fie vazuta ca o entorsa pe langa cum se prezinta viitorul daca nu reactionam cu totii real.. hai sa incepem, sa zicem, cu pastratu' in piata de 60000 de oameni mai mult de trei ore si sa nu mai ajungem cu viteza sunetului la 30 de bezmetici care strigam ca vrem capace de bere mai trainice..

luni, 9 noiembrie 2015

Despre fasaiala la romani..

Acum cateva zile, pe cand eram extaziat de numarul mare de romani adunati in strada liberi si de bune moravuri, un amic imi spunea ca pariaza orice suma ca intr-o saptamna o sa se vorbeasca mai curand espre cum a marcat PSG in minutul 28 decat despre drama de la Colectiv sau despre o cautare reala de solutii pentru schimbare in Romania. Cu tristete ma pregatesc sa ii platesc pariul.. Dupa o demisie mediocra si de fatada, dupa o simulare de intalnire intre societatea civila si Presedinte si dupa inca cateva intamplari mai curand hazlii, Piata Universitatii e goala.. Nu ma refer la cei cativa infrigurati care au ajuns mai curand la o varsta la care un sah la fantana e mai ofertant decat apartamentul confort doi din Berceni si nici la cei suficient de tineri incat nu au cum a inteleaga mersul.. Astazi Iohannis s-a tinut de cuvant si a venit in Piata.. Pe inserat, suficient de devreme incat jurnalistii sa fie mai multi decat poporu‘.. 27, 29, 31, 37, 45.. au devenit in doar cateva zile cifre asemeni celor de pe panourile in care McDonald anunta vanzarea hamburgerului cu numarul 5,835,756. Popor de mana a treia.. ne obisnuim repede cu muia si uitam cu o viteza uluitoare. Ne urcam demni in pat spunand grav ca s-a ajuns la 45.. ne doare in cur.. ne vedem de vieti cum da frigu si ne trimite sub plapumioara noastra cea confortabila.. pacat. Am sperat iar ca un bou ca romanii sunt in stare sa fie uniti.. teapa.

Dupa mineriada, dupa ce am vazut romani sarutand mana unor oameni care ne masacrau, mi-am revazut un prieten si ne-am zambit.. batrane daca mai prindem o revolutie, bagam vastu‘ prin magazine sa ne facem si noi macar plinu‘ ca astia nu merita sa mori pentru ei..

miercuri, 4 noiembrie 2015

Romanu‘, om cumsecade pana la capat..

Am tot adunat cuvinte de pus pe hartie in ultimele zile si poate chiar saptamani.. am multe de comentat despre ce-am simtit / trait in ultima luna dar tragedia de la colectiv mi-a pus capac si m-a facut sa ma pun la butoane.

Fac parte dintr-o generatie care a prins si cutremurul din ‘77 si revolutia din ‘89 si mineriadele si implicit toate cacaturile care au decurs din relaxarea cu care suntem capabili sa inghitim mizerie dupa mizerie, fie ignorand nenorocirile, fie acceptand cu bucile larg deschise sodomizarea la care fiecare guvern post decembrist ne supune spre binele nostru. Iar cel mai grav e ca ne acoperim cu Oricum nu avem ce face.. Popor de animale venite dintr-o ferma, cum stim, organizata de porci. Pai daca asa ar fi zis toti oamenii marii ai tarii asteia mici dadeam si acu‘ bir la turci ca niste maimute fara caractere si fara coaie cum dealtfel parem sa fim.

Ma amuzam intristat acum doua zile, atunci cand in timpul unei conferinte Alain Finkielkraut vorbea despre trendul pe care il propun ocupantii secolului pe care il parcurgem.. razboiul este in zilele noastre un lucru bun, ocupatia face bine la personalitate si de fiecare data cand americanii sau rusii sau islamul sau oricine altcineva vine cu bocancii in vreun living din est, o face spre binele populatiei livingului in discutie. PR-ul ocupatiei propune calitatile benefice ale schimbarii.. In tot timpul asta noi.. populantii acestei planete, ne crestem anduranta la abuz, inghitind pastile de putut dupa pastile de putut.. Sunt foarte curios cat o sa mai fie stocuri de asemenea pastile prin farmacii.

Ii cinstesc si ii respect pe toti cei care au pus si pun inca umarul  in incercarea de a salva cat mai multi supravietuitori de la Colectiv.. medici, pompieri, militieni, oameni simpli, prieteni.. Nu despre ei vreau insa sa vorbesc aici. Vreau sa vorbesc despre noi cei care am facut posibila aparitia si dezvoltarea unui sistem nociv si corupt prin propria noastra relaxare fata de realitatile astea nasoale pe care sustinem ca le traim.. spun sustinem, pentru ca observ o liniste generala fata de nasol si incep sa cred ca romanii fie au uitat cum e sa fie cu adevarat nasol fie s-au obisnuit cu senzatia.

Vreau sa vorbesc pentru cei care nu erau cand Bucurestiul a simtit durerea celor care in ‘77 isi adunau mortii de sub daramaturi in mirosul de mucegai lasat de cadavre pe Magheru si pentru cei care nu au vazut maini insangerate iesind dintre ruinele unui fost mic Paris. Vreau sa le amintesc oamenilor care vor cu adevarat sa faca ceva, ca in 1989 unii dintre noi umblam prin IML pe culoare reci printre mormane de cadavre lipite de pardoselile coagulate in cautarea prietenilor sau rudelor disparute in timp ce ceilalti luptau cu arma in mana pentru confortul conducatorilor de azi si vreau sa aduc aminte si despre sutele de morti de la mineriada despre care mai pomenesc in cel mai bun caz cateva voci neauzite si cateva cruci asezate la margine de bulevard. As vrea si sa punctez cu toata forta pe care o mai au plamanii mei ca datorita spiritului celor care au luptat asa cum au putut pentru tara asta, niste maimute isi dau acum sms-uri pe pe smart telefoane scumpe de la volanul unor masini pe masura. Vreau sa reincercam sa tinem cont de sacrificiile pe care din pacate, cateva maini de oameni asemeni lui Adrian Rugina sau lui Claudiu Petre au facut posibila schimbarea in tara asta. Si noi?..noi ne batem joc prin indiferenta si lipsa de reactie si uitam cu o repeziciune unica. Daca demisia unui guvern care trebuia sa cada de mult ne emotioneaza intr-atat incat sa fugim acasa multumiti de victorie, ne meritam soarta si probabil ca cel mai simplu ar fi sa ne procuram singuri cate un autodafe cinstit.

Aminteam de Alain Finkielkraut pentru ca asa cum el vede o schimbare fatidica la nivel social in Europa, eu vad cum devenim mai cruzi, mai indiferenti, mai rai si mai neobrazati. Suntem incapabili sa pastram un moment de reculegere sau sa respectam durerea celor implicati in drama de la Colectiv. Si suntem si niste labagii fara reactie reala.. batem campii pe facebook care mai de care mai doct si mai cu ultima stire fara sa ne gandim ca fiecare rand scris poate lasa urme adanci in constiintele unor oameni in suferinta. Ce s-a intamplat la Colectiv se intampla in majoritatea spatiilor publice din tara.. Zambeam trist cand am vazut ca unul din concertele de comemorare si strangere de fonduri pentru victimele incendiului se va tine intr-unul din cele mai periculoase spatii din Bucuresti.. Arenele Romane. Cunosc indeaproape situatia spatiilor de eveniment din Bucuresti si va rog sa ma credeti.. e belita.

Revenind insa asupra romanului ca specie.. deschid facebook si nu vad decat un devers de mizerii la adresa unor tineri care s-au prapadit pentru ca noua, astia cu afaceri ne e greu sa bagam mana in buzunar.. ne convine sa dam spaga.. Asa am fost tot timpul.. pana si inainte de 89, cu 100 de lei aveai carne in figider daca stiai pe seful de sala de la Codrii Cosminului iar la casa de comenzi versus o ciocolata te invarteai de o cutie de ness. Nu facem decat sa comentam eroic la masa de duminica sau la fantana de la universitäre pentru ca intr-o situatie de criza sa ne bagem sub cel mai solid pat. Vad ura la adresa unor medici care si-au facut treaba mai mult decat onorabil in conditiile oferite de cei pe care tot noi i-am votat ca florile fara sa ne gandim la repercursiuni.. arestatii vin la DNA in masini de lux si nimeni nu da cu pietre.. Basescu face pe omul dupa ce ne-a furat rotile si ne-a lassât vietile pe sticle de lapte.. Ponta demisioneaza doar ca sa aplaneze un conflict si sa lase loc altor excroci la micrófono iar prostimea crede ca a invins.. Principiul pur romanesc merge si asa, am om, sau lasa frate ca nu cade tocmai la mine, a ingropat niste copii cu chef de bine intr-o lume gresita complet.

Nu cred in revolutii spontane la romani si nici nu visez la un razboi civil.. visez insa la ziua in care o piatra cat de mica, o rosie sau un ou stricat va zbura din directia poporului detinator de drept de vot, catre masina oricarui corupt sau catre Palatul Parlamentului sau catre tot ce reprezinta puterea asta corupta si imputita. Poate asta ii va ajuta pe cei amenintati sa inteleaga ca trebuie sa schimbe macazul.. Acum cand scriu acest text, centrul orasului striga din toti rarunchii schimbarea.. ma pornesc si eu ca bou‘ pentru ca poate de data asta ne iese si nu ajungem subiect de fictiune pentru o generatie viitoare de ignoranti.. poate ne iese si schimbam ceva in tara asta lasata cu buna stiinta la cheremul unor animale fara suflet si coloana vertebrala. Poate prima piatra putem fi noi.. multimea de oameni care s-au saturat real si care nu pot fi fraieriti de o demisie de complezenta.

P.S. Observ cum Facebook se umple de cruciati care condamna buna dispozitie a unor oameni fumosi de sub umbrela branduita cu Dumnezeu.. curat crestini. cam tot asa si-a furat-o si Jesus.. de la niste crestini cumsecade..

luni, 28 septembrie 2015

Adel..

Acum 23 de ani, atunci cand inca ne mai bucuram de cate o noutate occidentala lasata libera prin targ, pe vremea cand sticla de pepsi era inca o curiozitate si masa la carciuma o mirare, am aflat ca un egiptean a deschis primul magazin de foite si tabac din tara.. la Eroilor la metrou. Acum 14 ani, chiar maine se implinesc, Adel pleca din valtoarea gurii de metrou si deschidea pravalia din bulevardul Dacia, in statia de troleibuz  Piata Spaniei, intr-un garaj.. De atunci mi-am rezervat macar o dupa amiaza pe saptamana pentru vizita in magazinul cu nimicuri simpatice.. Brelocuri, jucarii, manusi, caciuli, pensete si nasturi, masti de carnaval si multe alte traznai pe care la prima vedere le credeai de nevandut.. probabil ca asa si erau, insa Adel avea cate ceva pentru fiecare.. Pentru mine de exemplu avea vorbe bune si grija. Stiam ca orice s-ar intampla, oricat de neplacut, era suficient sa-i trec pragul. In functie de stare, Adel imi punea pe tejghea fie un ceai fierbinte fie o cafea aromata fie un paharel din sticlele pe care le primea cadou de la prieteni. Timp de mai bine de 20 de ani vizita la Adel era tabietul de nelipsit.. bucatica de liniste intr-o viata haotica si un oras tracasant. Ascultam vinovat cand ma certa si radeam amuzat de felul in care imi spunea bancuri in romana. Cand lipseam perioade mai lungi ma suna ingrijorat, iar cand ne strangeam mai multi in pravalie ii placea sa ma arate cu degetul pentru grozaviile cu care era la curent de fiecare data. Oricine avea nevoie de un prieten, un sfat sau o incurajare, putea gasi tot in micutul garaj din Piata Spaniei..

Astazi Adel s-a prapadit.

miercuri, 19 august 2015

La umbra pe confort sporit.. despre impostura.

Ma tot gandesc de ce nu reusim, asa ca natie, sa facem ceva coerent si constructiv si ajung la concluzia ca daca la unii toate drumurile duc la Roma, la noi toate duc la furatul caciulii, la indiferenta si la curvasareala.. Nu obisnuim sa mai dam nici macar cei doi bani clasici pe onoare, morala si bun simt.. pe scurt nu ne uitam niciodata in oglinda.. si daca totusi ne uitam, fie constatam ca trebuie sa mai facem o sedinta de botox fie concluzionam ca suntem mai frumosi ca frumosul ceea ce ne ajuta sa ne pisam pe orice si oricine fara sa ne fie frica de consecinte si sa ne mai si radem dupa aia. Cu botoxul e simplu.. ca pana la urma nici asta nu te mai ajuta si ajungi sa o arzi Michael Jackson fix cand ti-e lumea mai draga si nici cioaca pulii nu te mai face nimeni. Cu cealalta situatie treaba e mai amuzanta.. O sa iau cateva exemple, poate stupide.

Saptamana trecuta ma aflam in salonul de tatuaje al unor prieteni foarte buni.. Un baiat de baiat, modelul locotenent in Once upon a time, intra si isi revendica programarea. Bronzat impecabil, cu pachetelele la el, tuns ras si frezat ca un fante de Mamaia care se respecta, cu mainile departate de corp. Ce sa zic.. idealul maimutelor din orice urbe. Omu' vroia un tatuaj alb-negru pe coaste.. un automobil de epoca intr-un nor de praf. Facem conversatie de complezenta pana cand artistul isi pregateste masa de lucru si aflu ca macho man-ul era deja la a doua sedinta, prima cu o durata de 20 minute.. Nu prea inteleg, in contextul in care unii reusesc sa reziste pana la 6 ore de bataie, timp in care se acopara o suprafata importanta. Cand isi da tricoul jos raman perplex.. 10 cmp.. nu zic nimic si ma intorc la ale mele pana cand amicul meu incepe sa lucreze. Asistam amuzati la o scena de film.. barbatul lucrat care intrase pe usa se transformase intr-o pisica chelacaitoare care la fiecare atingere icnea si strangea din dinti.. asa am aflat si ca motivul pentru care nu reusise sa termine tot intr-o sedinta se datora lipsei andurantei la durere.. ca orice personaj negativ nu suporta durerea fiind de altfel convins si ca nu va avea parte de ea sau de propriile lui retete niciodata. O ora mai tarziu si un tatuaj la gata dupa un cosmar urias atat pentru artistul tatuator cat si pentru cei din jur, tanarul isi reia pozitia de la inceputul vizitei si iese din salon cu o mina usor subrezita dar aprig ca un cocos. Sunt curios cate doamne s-ar mai atarna de piciorul lui daca l-ar fi vazut pe scaunul de lucru.. aproape ca as vrea sa fiu contemporan cu un asemenea moment.

Nu de mult, am avut de-a face cu un alt tip de impostura.. Anii 70 produceau comedii bufe despre personajele care se imbraca frumos intr-o cutie de carton.. baieti care se dau spioni ca in True Lies si fete care se dau orice altceva decat sunt ca in Focus, in timp ce in lumea lor reala sunt inexistenti chiar si pentru propria persoana. Sunt convins ca nu spun nimic nou.. Baieti din astia care stau la umbra cuiva, a unui nume sau a unei valori, doar pentru ca au avut norocul sa fie colegi de clasa cu cineva cu karma buna sau pentru ca oricare alta intamplare a facut posibila relationarea de lunga durata cu lumea poftita de ei. Baieti cu vieti ratate care scot sagetile de ninja din buzunar ca sa mai futa si ei ceva si care fac karate ca sa nu manace bataie cand sunt giniti si nu pentru ca traiesc filozofia martiala sau pentru ca isi cauta un soi de echilibru spiritual .. pentru asta sunt necesare cu mult mai multe chestii si in genere oamenii respectivi nu poseda continut. E plina Romanica de baieti care o ard in Tineretului confort doi si alearga ca maimutele dupa un confort sporit oferit in mintea lor de viata in centru, la lumea buna ma-ntelegi..

Dar sa vorbim si despre lumea buna.. Katleen Turner juca in filmul Blue Moon rolul unei corporatiste severe si fara de cusur care ziua manca cu sase tacamuri iar peste noapte devenea jucaria unei lumi interlope de cea mai proasta calitate. Ma fascinase la vremea aceea felul in care personajul in discutie reusea sa pacaleasca ambele lumi.. cu siguranta daca interlopii ar fi aflat cu ce se ocupa doamna peste zi ar fi reactionat neplacut si deasemenea daca corporatistii ar fi descoperit hobby-urile nocturne ale doamnei severe din departamentul accounting ar fi concediat-o fara ezitare. Am adus aminte de filmul asta pentru ca daca personajul jucat de Katleen era un profesionist al ambelor lumi, avand resursele necesare prestarii pe ambele fronturi, in Romania cei care procedeaza la genul asta de duplicitate sunt de cele mai multe ori lipsiti fie de talent fie de skill.. de cele mai multe ori de altfel, la noi skill-urile sunt confundate cu talentul. In acest caz rezolvarea e simpla pentru ca daca ai skill si daca ai la indemana si un fraier/fraiera care sa te gireze sau sa te indrume, unul de preferinta consacrat in domeniu sau prezent cu acte in regula in lumea pe care vrei sa o accesezi te-ai scos. Reusim sa pacalim si sa construim aparente ca sa putem supravietui dialogului sau acceptarii celor care au mai deschis o carte sau a celor care ne pot confirma un statut pe care de capul nostru nu am fi capabili sa-l primim.

Chestiunea amuzanta cu impostorii este ca se inmultesc cu repeziciune si genereaza la randul lor lumi noi, lumi care inlocuiesc incet dar sigur societatea originala.. In Europa se intampla ceva similar la nivel imobiliar.. Daca un emigrant se muta intr-un bloc de locuinte aflat intr-o zona rezidentiala, locatarii caucazieni si nativii locului se retrag discret catre alte locatii de cele mai multe ori in banlieue sau chiar in provincie, lasand loc astfel prietenilor noului vecin. Asa s-a ajuns ca in Paris sa nu mai ai ocazia sa intalnesti prea multi francezi si nici in Londra prea multi britanici de stirpe. Daca in trecut migratia imbina valorile noilor veniti cu cele locale producand astfel un amalgam plin de continut cultural, acum desi mecanica este aceasi, valorile puse pe masa sunt mizeria umana, hotia, aroganta, lipsa de respect fata de inaintasi si violenta. Nu mai exista valori nici macar in lumea interlopa unde in trecut treburile erau extrem de severe.. fiecare face ce vrea si nimeni nu plateste pentru nimic.. celor ramasi neatinsi le este frica de reactiile adverse. Asa este posibil ca un viol sa fie tratat cu admiratie, asa sunt calcati in picioare oameni de cultura si tot asa dispar si valorile culturale autentice inlocuite fiind de vreun Ponta sau de vreun Bondrea sau de cine vreti voi ca acu e plina casa de ei.

Si cand te gandesti ca radeam la Snobul mesterului Toma Caragiu, asteptam cu sufletul la gura Revizorul lui Gogol si ne prabuseam la Volpone.. In tot timpul asta Romania devenea blocul plin de emigranti iar noi niste tarani..


luni, 17 august 2015

Despre ronini si caini..

Ronin: samurai fără stăpîn sau maestru al artelor martiale din perioada Japoniei feudale. Un samurai poate deveni ronin (vagabond) după moartea stăpînului său sau după ce și-a pierdut privilegiile. De obicei, un ronin își găsea cu greu un nou stăpân, pentru că veneticilor li se dădea cu greu încredere. Aproape toți hoții și pirații japonezi proveneau dintre ronini. Armele purtate de ronini reflectau scoala (ref. la artele martiale n.r.) din care proveneau.
Pitbull: rasă de caini de talie medie creată la inceputul anilor 1800, prin încrucișări între Terrieri si Bulldogi aduși în America din Irlanda și Marea Britanie, datorită popularității de care se bucurau în acea perioadă luptele de câini. În ciuda zvonurilor, ei nu sunt agresivi cu stăpânul dar pot fi cu strainii. Ei sunt dispuși să își apere stăpânul în orice mod, ceea ce poate duce la un exces de agresivitate.

Tara pulii, text trilingv

Incerc idiotic sa scriu doar de ras si doar de bine.. Imi iese din ce in ce mai rar in pofida starii de bine care ma insoteste de la o vreme. Am sentimentul ca toate bancurile au fost spuse in cascada, fara cadenta si fara oprire, intr-un spectacol care ar trebui sa tina doua ore dar in care ultima replica se spune inainte de pauza si naratorul ramane bujbei in fata spectatorilor tocmai atunci cand acestia sunt mai cu chef.

Ma terezesc de exemplu azi dimineata in bratele mele preferate. Stau pe terasa unei casute adorabile si ma uit la partea frumoasa si deci nepopulata a Romaniei.. aer curat. Imi iau pauza de facebook doar ca sa vad ce se mai intampla in mediul susanelelor socializabile si ca sa fiu sigur ca nu ratez vreo onomastica sau vreo aniversare.. aici ne-a dus evolutia la picioarele careia maimutele fac temenele de parca ar fi zamislita de zei. Nu mai tinem minte singuri nimic.. Ne trebuie o notificare de la zeul mark ca sa nu uitam de aproapele nostru.. conceptul acesta s-a alterat intr-atat incat pana si familia a intrat in spatiul virtual. Whatever cum spune romanu'.. sa nu divagam..

Urmaresc stirile la intamplare, incercand sa vad ce mai e nou prin targ.. imi cade deshtu' pe click-ul care ma punea in tema about violatorii din Vaslui. Cica azi a avut loc o noua infatisare la care cei 7 s-au prezentat ca luati de pe plaja. Veseli si inflorati, plini de aroganta si admiratori, cei sapte magnifici erau chiar mandri de fapta lor. La urma urmei, femeile e curve si baietii buni nu are ce face si desigur nu are nici noroc.. cand vede pizda tre sa presteze ca altfel le scade self-esteemu'.. Pai cum sa te intorci la frati si la surori fara finalizare; in plus cam asa arata barbatia in zilele noastre.. nu sta?.. o luam cu japca si o si remodelam fizic ca sa nu aibe curva dracului tupeu sa se mai arate prin urbe.

Pana acum nu vazusem in viu pe labagii in discutie dar azi, m-am bucurat de imaginile pline de culoare oferite cu profesionalismul bine cunoscut al protv tailored pe tiparul marelui Catalin Radu Tanase.. lacrima in coltul gurii, balutza sub spranceana si reporteri lipsiti de limba materna ca de.. gramatica e hardcore si nu intra prin toate ungherele mintii autohtone. Revin.. stirea de azi ne aducea la cunostinta ca traim intr-o tara in care violul este apreciat mai abitir ca Hagi si ca exista inca si romani fericiti.. fericiti ca macar cu japca mai prind si ei o bucatica de pizda.. chiar si de provincie. Ma uit perplex cum multimea de oameni revoltati, niste maimute care desigur nu stie pe ce lume e, se pregateau sa manance bataie de la sustinatorii celor sapte veniti in numar mare in fata tribunalului. Taticu.. pai pe vremea mea, daca te ginea caralii ca ai dat pe uscaciune, intrai sapte ani la fara frecventa si iti mai luai si pisat in ochi de la colegii de camera.

Societatea a evoluat ca si telefoanele mobile asa ca prin zilele noastre violul este cam la fel de bine vazut ca plagiatu'.. sanse mari de reusita in viata.. cum violu nu face insa continut cat sa te faci prim ministru, un violator poate spera maxim la un job minor in politie  sau in cel mai bun caz la unul de deputat.

Parintii inculpatilor sunt si ei de fata incurajand copiii si injurand toate fosilele care inca mai cred in curatenie si moralitate.

Io' inteleg ca Vaslui e cam departe dar totusi, biciclistii nostri de Rosia Montana nu vrea sa faca sport macar cu trenu' si sa protesteze si pe acolo putin asa cum numai ei stie?.. Si chiar nu mai e nimeni care sa puna mana pe par in tara asta si sa le faca guleru' franjuri nenorocitilor care fac posibila o asemenea gainarie?.. Cum este posibil sa asistam pasiv la o asemenea enormitate?! Nu vreau sa imi trag o voce extremista, ar fi deplasat de pe banca pe care stau, dar totusi.. nu le rupe nimeni gura bai nene cocalarilor astora?.. De fapt, nici nu stiu de ce ma mai intreb asta, in conditiile in care masculinitatea mioritica a ramas atat de fara de coaie incat vasnica femeie romana abia daca mai are ce pune pe masa la drum de seara si ajunge sa se combine cu toti necunoscutii si umbracii..

Nu vreau sa fac instigatiuni in camp deschis dar as vrea totusi sa atrag atentia asupra faptului ca daca incepem sa lasam animalele sa dea iama in vietile noastre nu o sa mai putem iesi din casa decat cu sabia la cingatoare si cu toata evolutia tehnologica o sa ajungem sa ne lasam fetele legate de un stalp in fata blocului ca sa avem liniste inca o luna in cartier. Pai sa mor eu daca vreau sa o las pe fii-mea sa stea capra pentru toti vecinii pentru ca s-a ales prafu de Roata si de toti aia care au ars-o pe protest real.

In materialul difuzat de protv, am vazut vreo suta de insi care cereau spanzuratoarea.. restu' sunt pentru sexul surpriza.. si sunt multi. Relaxarea cu care justitia permite ca cei sapte sa fie judecati in stare de libertate si indiferenta acestora din urma fata de sistemul judiciar romanesc spune totul despre ultimii 25 de ani de democratie.. asa intelegem noi libertatea.. dupa fapta si rasplata a fugit..

Eu unul ma duc sa mai cumpar niste sageti si ma pun pe asteptat.. pe asteptat momentul in care ceva cu adevarat nasol o sa ne aduca inapoi mintea la cap, ca vad ca incepem sa avem anduranta si la fututul in cur.. asa ca popor.

joi, 25 iunie 2015

Despre bucuriile uitate ale vietii.. varianta mea.

Ajungem cu totii  la un moment dat sa facem inventarul.. este o necesitate organica a primatelor.. au nevoie de contabilizare ca sa poata merge mai departe si sa se ingroape in liniste la inchidere. Pentru cei care nu sunt suficient de ordonati incat sa contabilizeze regulat, inventarul se intampla sa vina atunci cand se afla in situatii critice.. cand vorba doctorului, se sperie suficient de tare si trebuie sa inteleaga ca e nevoie de reboot. In cazul meu, contabilizarea a fost permanent o coordonata esentiala supravietuirii si este rezultatul  obsesiei de-a lasa ceva in urma, ceva de care sa pot fi in esenta mandru, ceva bun cum s-ar zice. Si eu si Matei am fost crescuti cu frica de mediocritate.. cand o arzi la micul dejun cu batranu' atata amar de ani e mai complicat sa visezi la o cariera in agricultura sau in fotbal. Trebuie sa lasi in urma ceva si nu ma refer la farmituri pe modelu' Hansel si Gretel. Incapatanarea parintilor mei de a ramane in tara in pofida tuturor neajunsurilor si indiferent de amenintarile regimului comunist, m-a facut sa raspund de cele mai multe ori la intrebarea ce vrei sa te faci cand o sa fii mare, intrebare minunata dar disparuta azi in totalitate, cu vreau sa fac ceva pentru traznaia asta de tara.. vreau imi aduc aportul.. cumva.. oricum. Pe atunci nu suna nici patetic si nici populist si nici nu exista riscul sa fiu penibil sau sa vina careva la mine si sa ma trateze cu Bine ma ca esti tu destept. Cred ca oamenii buni au obligatii neplacute.. cred ca trebuie sa ne gasim unii pe altii si sa facem chestii cu bucurie si pofta.

Avem in viata cateva tinte principale, in majoritatea lor decise deja de parinti inca inainte de nasterea noastra.. indiferent de sex, prestam cu aprindere la visele ratate ale inaintasilor nostri.. avocat, chirurg, notar etc. La asta se adauga desigur visele copilariei si uite asa, speram sa ajungem pe rand doctori, pompieri, astronauti, piloti de rally sau balerine, actori si actrite si de ce nu, Miss Univers. Mai vor niste proaste sa fie Bianca Dragusanu dar abia astea nu merita sa fie luate in discutie. In societetea contemporana insa, treaba este simplificata mult de telul unanim al populatiei.. vreau sa fiu patron.. si asta nu este un vis.. este o decizie. 

Cand am ales meseria de restaurator, motivele erau simple.. cele adolescentine: rezolv pe ai mei, stau pe drumuri toata ziua, vad muzee gratis si intru in contact cu tot trecutul disponibil in piata. In plus gagicile faceau galerie pe oriunde mergeam. Pai cand se striga prin satuce ca au venit pictorii era o smecherie. Santier dupa santier, am inceput sa inteleg mai bine ce importanta treaba mi-am ales sa fac si cand ma asteptam mai putin, m-am maturizat. Sentimentul pe care il ai cand dai schela jos si in urma ta oamenii varsa lacrimi de bucurie e mega combinatie iar cand in plus, stii ca un petec de istorie supravietuieste datorita unei maini de oameni din care au vrut ursitoarele sa faci si tu parte e super fun. Esenta lasatului in urma sta in bucuria facerii. Facutul de lucruri are calitati vindecatoare la nivel structural. In cazul catorva dintre noi, bucuria facerii este insamantata de zei iar implementarea sprijinita de muze. Pentru unii el si pentru altii ea, muza a reusit sa motiveze generatii intregi de creatori si a umplut de bucuria facerii suflet dupa suflet. Datoram acestor ei si ele, tot ce suntem acum atat de tentati sa distrugem.. sau sa uitam.

Am inceput sa numar oamenii frumosi din viata mea si ma bucur cand fac cate o identificare. Ma gandesc si la modul in care fiecare a disparut din mine si ma gandesc si de ce.. am fost io' bou sau poate a fost omu de vina sau poate it was an act of god.. nu are nici o relevanta. Important e ca ii vreau inapoi.. ii vreau pe toti putinii care mai sunt pe aici. si pe fiecare la locul lui.. adica acolo unde era menit sa stea, daca nu eram io' bou sau omu' de vina sau chiar daca era era vorba de act of god. Imi vreau pe scurt muzele inapoi.. ochi, maini si glezne, texturi si sunete, atingeri si sperante.. bucurie de orice fel in orice doza si de oricate ori pe zi.

Consider asadar ca poti fi patriot si din Rahova si din lotus si de sub cires si chiar si din Noua Zeelanda.. cred insa si ca intr-o tara in care coaiele nu folosesc la nimic altceva decat sa dea parintilor o idee despre cum tre' sa numeasca copilu', este imposibil sa se detaseze mari nume prin vreun domeniu. Sunt purtat de aceasta convingere de ceva vreme.. cam de cand a vrut sa ma fute o eleva de 13 ani juma' sau de cand mi-am dat seama ca daca am ajuns sa traiesc vremuri in care sunt admise la restaurare papusi cu rau de inaltime, nu se mai poate face nimic. Traim intr-o societate in care lipsa bucuriei a omorat muza dupa muza pana cand am uitat de tinutul de mana sau de mangaiere sau de orice stare de bine in general. Privitul a disparut de pe ordinea de zi..

Stau si ma uit si ascult tot felul de lucruri care imi fac bine. si imi este amintit cat de bine adunam oameni frumosi in jurul meu. Imi este amintit si cate idei au fost asezate rand pe rand in paharele golite de-a lungul anilor. E placut. Intreb despre oameni si despre ce se mai intampla prin lume. cine ce mai invata pe cine, care mai asculta si care nu, cine s-a mai pierdut si pe cine am gasit pe strada. Ei bine in toata nebunia asta adolescentina aflu ca exusta un baiat care la intrebarea ce vrei sa te faci cand o sa fii mare raspunde cu vreau sa fac ceva pentru romania.. sunt perplex si imi amintesc de mine.. oricat de bezmetic eram la 17 ai vroiam acelasi lucru.. doar ca pe-atunci nu eram o exceptie..

Sunt slab de inger.. poate.. sau poate ma alint incercand sa ma bag din nou in seama. Dar.. daca baiatul asta cu chef dintr-o lume fezandata prea mult in baiturile mediocritatii si ignorantei poate sa schimbe lumea.. se mai baga cineva? Eu dau ceaiul si drumul la treaba..

luni, 22 iunie 2015

Pizza, paste si rozeu..

Am fost putin plecat.. la Roma.. putin pentru ca asa trebuie la inceput.. intai putin si pe urma din ce in ce mai mult pen' ca vorba aia', suntem specie lacoma din fire si ne trebuie pana la refuz. Am constatat ca scriu de ceva vreme foarte nasol si cred si ca nu imi prieste de loc. Nici mie nici celor care n-au de lucru si ma citesc. Din pacate oricat de tare vreau sa fac glume, pana la urma ma prind ca rasul de azi este din nou rasul plansu' de pe vremuri si ma enervez si iar o dau in balti. Mai incerc o data..

In ultimii aproape cinci ani, am ocolit plecarile fie din insinct de conservare, fie din cauza diverselor ghiulele de metal greu atarnande piciorului meu.

Astazi, doar despre instinctul de conservare..

Cand eram putin mai mic, si desigur cu foarte putin mai prost decat acum, am ajuns la concluzia ca pentru mine plecarea in numitul occident a fost un neajuns.. mai bine muream prost si putin mai mic decat acum. Traitul in Romania dupa ce intelegi de fapt cum merge treaba intr-o societate normala si de bun simt, nu e combinatie. Imi aduc de exemplu aminte ca la prima revenire in tara, in 1994, imi era deja greu sa inteleg de ce ma urasc vanzatorii de la alimentara si am inceput sa cred ca cineva ii punea cu japca la jug.. comerciantul autohton, patron sau angajat, te serveste cu muia de la primul Aveti oua? Daca ai tupeul sa intrebi cate ceva despre prospetimea produselor e ca si cand ii spui unei virtuoase ca a mai prins contur de la ultima intalnire. Pe scurt dupa ce vii din strainatate, incepi sa profiti de zambete mai abitir ca oricand.. 

Am ales deci sa o ard ignorant si neimplicat in viata sociala pentru o liniste interioara solida. Cum infarctul vine oricum ajung sa imi bag picioarele si sa nu mai insist in directii gresite iar cum abstinenta suge, am plecat cum spuneam, la Roma. Eh.. uite de aici au inceput nenorocirile.. In primul rand oamenii s-au bucurat sa ma vada. Dupa ce s-au asigurat ca sunt bine si ca avem tot ce ne trebuie au procedat la munca. Aici doar neajunsuri.. oamenii se bucurau sa munceasca.. cu pofta.. am inteles ca era ceva legat de lucruri facute cu placere intre oameni misto.. nu stiam despre ce e vorba asa ca am mers pe burta si m-am supus. La finele trebii', a doua zi pe la amiaza, ne-am uitat in jur, ne-am asigurat ca panotarea a iesit multumitor in sensul de impecabil si am trecut la agapa. Am aflat ca in tarile astea civilizate betia vine dupa ce iti termini treaba si ca daca te strangi cu partenerii tai de santier in jurul mesei la asfintit, simti ceva pe care ei il numesc satisfactia lucrului bine facut. Obisnuit cu vernisajele mele din tara, am fost putin descumpanit cand am vazut ca in timpul evenimentului de deschidere nu a fost distrusa nici o lucrare si ca nu am vazut pe nimeni dansand pe masele pline de mancare urland slogane erotice de umplutura.. nici n-are nimeni pula pentru pizda mea si nici hai fa sa te desenez.. Curioase obiceiuri.. In plus insistenta oamenilor in demersul de a avea discutii placute si consistente imi pare cel putin deplasata. Mi-am trecut deci capul prin padurea de leandri care decora curtea interioara a imobilului si am facut si eu ca ei..

Intr-una din zile,  M-am trezit la usa cu un galerist italian si cu un critic de arta extrem de simpatic. Vroiau sa colaboram.. ei sa expuna in tara mea si eu intr-a lor.. Nu stiu ce sa zic in conditiile in care eu am invatat sa-mi urasc omologii si sa evit orice colaborare care ar putea injumatati profitul sau faima. Evit sa fac opinie separata fiind totusi in vizita si merg pe mana lor asa ca ma trezesc cu o expozitie in toamna la Roma si cu alte cateva evenimente comune pana atunci. Asa imi trebuie daca ies din tara in loc sa ma uit la ce-a patit Adam cand a facut pe desteptul. Cei doi, sunt si partenerii mei de discutie in cadrul conferintei pe care urma sa o sustin la Accademiadi Romania.. Oamenii s-au gandit sa ne punem la punct dizertatia la crasma.. asta pot intelege.. ce nu pot intelege? De ce chelnerii zambesc tot timpul si aduc mancarea la timp.. nu inteleg si pace. Seara de seara ma simt bine si nu stiu ce sa fac cu asta.. oameni misto si prieteni vechi pe care risc sa-i indragesc odata reveniti in mine, lume sanatoasa la cap chiar si pe tulburare. 

Stam in curte pe relaxare, cu dinaintea plna de strictul necesar si ne bucuram unii de altii intr-un tablou reusit, colorat de rozul vinului, de galbenul aluatului subtire si de aroma de oregano, proaspat aruncat intre feliile de usturoi fumegand. Sunt dupa o zi de plimbare de-a lungul careia fiecare usa deschisa insemna un Caravaggio.. coplesitor.. mai bine la Peris sprijinit de tractor si injurand guvernul.. oricare guvern.

Soferul meu, cel care adusese lucrarile in Italia le povesteste musafirilor nostri italieni, ca el apreciaza pastele doar daca sunt asezonate cu o ceafa cinstita de porc.. lumea zambeste intrigata, jenata, perplexa.. Domne' eu nu zic.. pastele aste sunt ele bune, da' daca nu punem o bucata de carne groasa si suculenta alaturi sunt de cacat.. Las ca maine ma duc sa fac eu cumparaturi si vin cu tot ce trebuie.. ceafa si tarie.. absint, ca te face sa dansezi pe masa.. Are dreptate bre'.. ce poate fi mai frumos decat sa fii satul si sa nu stii de ce te doare in cur dimineata.

Am parasit Roma cu camionul plin de lucrari.. pe la Ravenna transportatorul meu preferat decide sa astepte pana gaseste marfa de dus in Romania printre lucrari si o zi si o noapte mai tarziu suntem tot acolo.. Iau avionul de frica revenirii obiceiurilor mioritice si fug la Venetia de unde ma urc in avion spre casa. Inca mai simt o umbra de caldura si de interes placut. nu stiu daca e de la rozeu sau de la ochii care poposesc pe spinarea mea, dar nu comentez si ma bucur de tot. Dupa o aterizare antipatica si o calatorie prin Bucuresti ajung acasa si incep sa scriu.. nu stiu de ce dar tot foarte nasol.. si cred ca nu imi prieste de loc. Nici mie nici celor care n-au de lucru si ma citesc. Poate doar celor care rezoneaza poticnit cu gandurile mele.

Am decis sa raman in filmul roman chiar si de aici de la Bucuresti.. macar o vreme: doar tacla placuta, ochi senzuali dar ospitalieri, prieteni buni sau vechi.. si rozeu' de caliatate.. . Ma opresc ca imi dau pastele in foc si ar fi pacat de atata aroma si dor d'antan. 


miercuri, 3 iunie 2015

Cu botoseii prin lanul de porumb.. sau pe unde vreti voi.

Am fost rugat in nenumarate randuri sa imi tin gura si sa mai inghit si eu putin ca pana la urma toata lumea o face. Totusi, chiar daca unii mai pofticiosi s-au apucat de scris manuale de utilizare a vietii in caz de inec cu lichid seminal, vin si va zic ca mie nu imi place cu muia.. si nici cu fututul in cur.. nici luat de cap si nici printre mangaieri.. deloc. Pe marginea acestei declaratii se poate discuta consistent si se pot crea stiri majore printre si pentru cei care fac audienta in fata micului ecran. Se poate spune si ca sunt un frustrat care nu a mai prins o pizda de mult si care face pe smecherul ca sa nu cada de pe craca deja fragila pe care locuieste apatic si depresiv. Ok. Vorbesc si foarte urat doar ca sa acopar complexele majore  care ma caracterizeaza sau ca fac pe desteptul fara acoperire ca sa rezist in functia de buric al pamantului.. drept. Drept este insa si ca sunt realmente enervat ca am ajuns la 43 de ani sa-mi stea tic-tac-ul pana intr-acolo incat sa am nevoie de piese de schimb pe instalatie doar ca sa protejez maimute sau ca sa raman in cartile unor oameni care nu merita nici macar atentia distributiva a unui ornitorinc ratacit prin metropola.

Atunci cand vezi cum arata trotuarul de vis-a-vis.. chiar si de departe, desi la mine cica a cam fost la firu' ierbii, incepi sa vezi lucrurile usor diferit. Intai te sperii ingrozitor.. pe urma strigi cat poti de tare ca nu mai faci si promiti ca o sa fii cuminte si esti convins ca nimic nu te va intoarce din drumul tau catre curatire.. daca scapi acum desigur. Nu te aude nimeni.. Mai aberezi putin si cand doctorul iti spune intai ca ai scapat dar ca daca continui cum iti place nu se va repeta si pe urma ca trebuie sa iti schimbi viata radical ca sa nu ajungi iar pe masa de operatie, intelegi ca sunt cateva chestii de care te poti lipsi oricat de multa durere sau depresie sau frustrare iti va crea demersul tau cel nou noutz, pentru ca la urma urmei, viata este frumos, care merita trait..

Incerc sa structurez cateva din lucrurile de care trebuie sa scap sau pe care incerc sa le schimb in viata mea si imi dau seama ca singura problema reala este confuzia.. Confuzia generata de gestul prost inteles sau de traducerea natanga a unei oferte sau de ce nu, a sistemului propus de societatea contemporana. Confuzia in general. Pana si eu mai sunt confuz cateodata.. dar pe urma imi vine mintea la cap si inteleg ca un om care urla more si zambeste less, ori nu a inteles nimic ori a intrat in camera gresita ori este pur si simplu in asteptarea realitatilor vietii.. neintarcat cum s-ar spune.

Atunci cand lucrurile pe care le faci cu drag risca sa se transforme in lucruri pe care trebuie sa le faci pentru orice alt motiv inclusiv supravietuire, filmul este pe final indiferent despre ce vorbim.. Cand intre as face un mic dejun asa de pofta facerii si nu vin cu voi pentru ca tre' sa ma trezesc cu 5 ore inainte ca sa fac micul dejun ca altfel stiti cum e.. cine nu mananca bataturica nu primeste ochisor ramanem cu a doua.. atunci plm. Atunci cand iti este interzisa lipsa de incredere pentru ca pana acum nu te-a deranjat nimic.. cred ca trebuie specificate unele limite. Lipsa de reactie nu inseamna nici imbecilitate si nici de indiferenta, iar increderea se castiga greu si se pierde repede.. inseamna fie ca nu au fost motive de indoiala fie ca incercam sa construim punti pe care tertii nu le considera necesare si pe care partenerii de afaceri le considera slabiciuni.

Romanul este deja celebru pentru expresia Si cu pula in cur si cu sufletul in rai.. Am descoperit in jur oameni care, obisnuiti cu jucatul la doua mese au uitat de jocul la dublu.. de jocul in echipa. Nu se poate sa schimbam gasca in functie de cum bate vantul si sa cerem intelegere si buna dispozitie pe ambele terenuri ca si cand ceilalti nu exista ca e urat.. si se termina si prost de cele mai multe ori. Aduce putin cu oamenii politici din romania cea frumos curgatoare.. au probat partid dupa partid pana i-au lasat muschii anali. Nu este igienic. Viata suge si deci consta in decizii nedrepte care sug la randul lor dar care neluate la vremea lor uite.. infarct. Ca sa nu mai zic ca e nasol cand il gasesti pe Brutus sub mileul de pe televizor.

Prietenii fac des confuzii.. dusmanii in egala masura si de aceea este foarte usor sa devenim confuzi la fiecare pas. Egalitatea in drepturi face confuzii si raportarea la ambient face la fel. Confundam parteneriatul  profesional cu familia si masa cu casa si uitam de suflet si de noi insine. Observ din ce in ce mai des ca oameni bolnavi sau rai cu caractere mucede trec ca fiind minuni frumoase si curate in fata unor oameni mult prea dusi la biserica ca sa vada realitatea. Romanii nu mai cred in ajunge si nici in prea tarziu pentru ca nu-i asa, nimeni nu mai raspunde pentru faptle sale.. in plus nimeni nu mai face diferenta intre bine si rau. Suntem convinsi de aberatie si fascinati de extreme, evitam asumarea si speram in reparatii pana in panzele albe. Reusim sa dam cioara din mana pe vrabia de pe gard cu o vehementa uluitoare si ne prabusim in abject de pe calul alb  al vendetelor mediocre.

Imi aduc aminte de vernisajul lui Leonte.. cel in care invitatii s-au pisat in sticlele de vin si au distrus parte din lucrarile expuse.. In seara aceeea facusem pentru a nu stiu cata oara un compromis mizer.. hai frate ca se simte bine lumea.. sa nu ii trimit eu acasa in miezul antrenului si sa devin personajul negativ. Sa nu fac cum as fi facut deobicei si sa  nu ii scot sever afara la 10 trecute fix. Rezultatul a fost cum stim, dezastruos.

Imi amintesc fiecare abuz.. la minele meu personal. Mestec si ma decid sa nu mai trec ape tulburi si sa evit urmatorul infarct.. sau sa-l pacalesc macar o vreme.. Stiu ca deciziile importante trebuiesc a fi ferme si la momentul oportun..  ca la divort, cand e prea tarziu nu mai rezolva nimic. Voi deveni cu siguranta un nesimtit ordinar cu un instinct de conservare imbunatatit cu piese de la NASA dar voi inceta sa mai fac compromisuri. O sa ii calc din nou pe cap pe cei care cred ca unele animale sunt mai egale decat altele si le voi arata celor interesati cum e sa iti asumi unele lucruri. Imi voi respecta prietenii adevarati atunci cand ii voi gasi si voi respira corect si numarat pentru linistea spiritului personal si pentru o frumoasa tensiune de 12 cu 7.

Ma pregatesc sa plec la Roma la Spazi Aperti.. tin o conferinta despre expresionismul autohton si ma si expun cu cativa dintre artistii rezidenti ai galeriei PleshooContemporary.. De acolo ma gandesc sa invart globul si sa pun degetul in pizdish.. ma gandesc sa mut toata treaba intr-o zona in care oamenii inca mai apreciaza ceva si in care sa pot da o mana de ajutor fara sa ma tem ca mi-o rupe cineva cand nu mai e de folosinta sau cand apare o oportunitate pe palier.. Am auzit ca afara oamenii se mai bucura inca de facut copii si de pupat in parc si de respect. Si am mai auzit si ca exista totusi niste tari in care oamenii poa' sa traiasca fara sa se fure intre ei si fara sa se minta si fara sa se traga teapa si fara sa fie obraznici si fara si fara si tot asa..

..sau macar undeva unde se fumeaza mult fum.

puppa

marți, 2 iunie 2015

Romanul la cartita.. cu doua puncte de suspensie.

Stau linistit si ma uit in jur. Ma uit pe pereti la lucrarile atarnate in asteptarea unui cumparator. Gandurile imi alearga bezmetice prin cap si pe motiv de aglomeratie se creeaza accidente. Cand ajungi sa strangi ca mine experienta dupa experienta, cacat dupa cacat, ajungi intr-un final atat de viciat incat sonorul ambiental se estompeaza pana cand auzul se desavarseste.. urechea interna nu mai accepta semnale din exterior.. cacatul devine atat de personal incat spiritul isi da demisia si refuza sa mai asimileze.

Am adunat suficienti dusmani in desaga propriilor demersuri. Cu ei stiu sa ma port. Vorba poporului: Fereste-ma doamne de prieteni caci de dusmani ma feresc si singur. Fiind insa ocupat cu dusmanii am reusit sa pierd din vedere gasca patetica a celor care vor sa traverseze strada pe cineva care se simte deja bine pe trotuarul adin dotare. Momentul in care cineva decide ca ai nevoie de ajutor este momentul in care cacatul a ajuns la cote nepermise. Atunci cand spiritul civic al comunitatii se revarsa atent peste viata ta privata, se numeste ca lucrurile au luat-o razna. E ca si cand, asezat pe o banca in parc, stai si te uiti la frumusetea uitata a vietii cand, vine la tine un ins care se auto-instaureaza salvatorul unei bucati din tine. Nu e bine cum privesti pasarile.. iti poti rani coloana din cauza pozitiei.. si la urma urmei pasarelele nici nu vor ca tu sa te uiti la ele. si de fapt nici tu.. pentru ca de fapt tu vrei sa fii altundeva. Nu pronunti bine cuvintele asa ca te rog sa ma suni la prima ora pentru o programere la logoped. Ti-am vazut atitudinea fata de Marcel.. maine seara ai programamre la psiholog sau dupa caz la consiliere maritala.. plm.. lista poate continua. In mai putine cuvinte, este plin de bagatori in seama care simt ca datoria lor este insanatosirea lumii. Oameniii astia au si reteta la ei.. intotdeauna pe cea buna.. unica solutie la problemele universale. Nu stiu sa ma port cu ei.. ma naucesc. De cele mai multe ori iti ajung in preajma cand au nevoie de ceva.. o directie, un sfat, o pastila, un suc. Tu faci act de omenie, dai o mana, te oferi si te si deschizi si te trezesti cand ti-e lumea mai draga pe prima pagina a ziarelor cu pula facuta in Photoshop si pusa in pizda unei necunoscute. Am evitat titlurile mari de cand ma stiu.. poate tocmai de asta evit si sa fiu ajutat.. ma incapatanez sa imi duc singur viata asa cum cred eu de cuviinta.. de restul se ocupa Doamne Doamne.. pentru asta este el acolo.. nu Fanel si nici Maricica..  asa este randuita mizeria asta de lume care da sanse unor agarici care simt ca daca nu se baga in seama viata nu isi are rostul.

Fereste-ma doamne de prieteni exista tocmai pentru ca noi, fiinte ratacite complet prin balariile relationale mediocre, suntem incapabili sa ne ferim sau sa acceptam ca sunt nasoale si pe raftul din sufrageria intima, ne este imposibil sa nu ajungem  constant la Hai frate ca a gresit.. sau  nu are cum sa faca tocmai el una ca asta.. sau cine ma? Fane?.. Noooo, nu are cum.. bag mana in foc pana la pula pentru caracterul lui.. Si uite asa ramanem de coada carutei si in timp ce gasca o arde pe ciubalau tu stai la rece si infigi pioneza dupa pioneza in avizierul din ce in ce mai plin de fotografii ale muilor incasate pana cand devii imun la durere.. de tot.

Suntem o tara de gospodine ajunse arogante fara motiv..

Facerea de bine la romani..

Niciodata nu am stiut cum sa manageriez relatiile cu fostii colegi de scoala sau cu prietenii din copilaria cea indepartata. Nu sunt ce-i drept nici foarte multi cei pe care ii revad regulat sau cei cu care sa am o relatie de treaba. Am petrecut de-a lungul anilor suficiente nasteri, divorturi, certuri si inmormantari cat sa prefer sa aflu doar din cand in cand, sub forma de rezumat, lista evenimentelor principale din ultimii zece ani. Evit in general discutiie pline de disconfort in spatii publice atat cu cei care considera ca am avansat pe pile cat si cu cei care ma suna doar dupa ce vand un tablou sau ca sa il procur pe tata pentru o prelegere motivationala. Sunt insa si oameni cu care imi face o placere deosebita sa ma vad, sa povestim sau sa barfim nesansele adolescentei si sa punem la cale miscari majore cu pofta anilor plecati de mult.

Cred ca fiecare dintre noi, are cel putin o cunostinta de evitat.. sunt chiar convins ca eu insumi sunt pe lista neagra a catorva insi. Raritatea apare atunci cand cunostinta in discutie este evitata si de altii.. dar tot din grupul tau.
M-am revazut cu Milica..
- Fuck!.. nu-mi spune.. ti-a cerut si tie bani de medicamente.. sau mai are fii-sa o urgenta la scoala..

Acum doi ani, m-am revazut si eu cu 'Milica al meu.. unul din ei.. De atunci am auzit la intervale relativ mici de timp, toate scenariile posibile.. de la intrat in fuga pe poarta si cerut 10 lei pentru cinci minute pana la "am iesit din spital si nu am bani de medicamente asa ca ti-i dau inapoi vineri". E de inteles ca nu am mai vazut nici un leu.. vreodata. De sarbatori era la usa cu cateva zile inainte.. Nu am cadou pentru fii-mea si sunt disperat.. si am si divortat si am ramas si fara atelier.. O vreme am refuzat sa mai raspund la telefon. Venea insa zilnic la cafea.. venea si imi povestea despre cate un alt fost coleg sau alt prieten vechi cate o nenorocire.. ca ce bou sau ce vaca, ca ce curva sau ce prost. Am observat ca cei mai boi erau aia care il concediasera si cei care refuzasera sa il mai ajute..  Am decis insa sa il ajut altfel asa ca i-am propus un job. Mai mult decat atat l-am facut cumva partas la o treaba de suflet din care putea sa castige si un ban, lucru care nu i se mai intamplase de cativa ani buni. Mi-a cerut bani in avans pe motiv de datorii incomode dupa care a inceput sa sune zilnic.. daca mai putem cere niste bani, daca nu putem sa grabim lucrarea ca sa incasam mai repede, daca au venit materialele care trebuiau sa vina peste o luna, daca si daca si daca si de ce si cand si hai sa, doar, doar incasam mai repede banutzii atat de pretiosi. Cand a facut lucrarea salata, motivat de goana dupa aur, iar eu l-am concediat au inceput amenintarile.. intr-un ton de-o agresivitate fara margini desigur si cu nuante de cocalar scapatat.. probabil ca in timp ce eu scriu asta, el povesteste deja unui alt fost coleg despre bou' de Plesu care la facut si care nu merita nimic bun si care e dealtfel si un muist abject.

Asa o fi.. te pup 'milica.. al meu si al altora.

joi, 28 mai 2015

Despre partea academica a vietii si alte gainarii..

In urma cu cateva luni, terte imprejurari au facut posibila contractarea unei lucrari care mi-a umplut sufletul de bucurie de sus pana jos.. Institutul National de Optometrie Electronica, INOE 2000 pe numele lui de institutie, a lasat pe mana mea via Roxana Radvan replicarea unui monument extrem de important pentru Romanica cea frumos curgatoare. In plus, pentru prima data pe meleagurile noastre, atat oamenii de rand cat si specialistii vor putea vedea in carne vie un monument inaccesibil in situ intr-u protectia sa.

In urma cu cativa ani, multi.. spre 20, imi dadeam examenele de final pe santierele profesorului meu, domnul Nicolae Sava si deveneam restaurator. Pentru ca traiesc intr-o familie in care conteaza patalamaua si pentru ca am facut suficiente matrapazlacuri la vremea mea, am decis sa-mi bucur parintii si sa bifez si aspectul universitar.. M-am inscris asadar la examenul de admitere, la UNARTE, la restaurare.. si pentru ca pizma unor colegi de breasla m-a gonit din invatamant am decis sa parcurg si modulul pedagogic.

Entuziast la inceput si amuzat de rolul primit odata cu admiterea, am inceput s-o ard student dupa ce timp de mai multi ani am scris despre decadenta sistemului de invatamant si despre loazele care sunt admise atat in facultati cat si de-a lungul anilor la examenele de semestru doar pentru a primi un buget mediocru intr-un sistem corupt pana in maduva oaselor. Observ stupefiat din interior cu arata treaba si de-o parte si de alta si mai observ si in ce cacat e catedra daca ajunge sa promoveze strungari la bisturiu si coafeze la dezinvoltura. Am scris asta doar ca sa provoc imaginatia cititorilor care simtind musca pe caciula, o sa traga o basina pentru mutarea centrului de greutate al problemei pe trotuarul de vis-a-vis. Astazi am aflat de exemplu, ca profesorul de culoare s-a virat in abstract si a plecat cu sotia la Paris lasand in urma un curs nepredat in ajun de examene.. nice. Sau.. in anul II la restaurare piatra ne invata fie un student de la master fie ceramistul care preda si culoare cum se pun comprese umede pe monument iar la documentatie relevam fara schela in zone rau famate. Cursurile interesante sunt rare si abuzate pentru ca profesorii necesari nu sunt simpatici in agora iar partea de maiestrie trebuie sa rezolve datoriile centenare ale sectiei..

Una din problemele pe care le intuiam la inscriere era varsta.. la 43 nu mai vine nici de la mama nici de la stat asa ca supravietuirea cu mersul la scoala se bat usor cap in cap.. am cerut ingaduinta pe subiectul absentelor si am aflat ca la scoala conteaza mai mult prezenta decat calitatea muncii.. daca vii zilnic poti sa nici nu faci nimic.. e de-ajuns sa te pisicesti putin sau sa torni pe cineva.. Daca ai smantanit un perete reparam la anul.. important e sa fii de fata chiar si cand profesorii nu sunt. Saptamana asta invatam sa invartim creta in ceaun si sa facem o preparatie cu gesturi largi. La urma poleim academic si gata.. am trecut in revista si restaurarea lemnului. La culoare si desen tot ceramistu' cu pricina propune copii dupa maestri si trimite link-uri cu poze de copiat acasa ca la scoala caram lada cu scule.. E misto' si cand profesorul, mai tanar decat studentul, vrea sa se afirme in societate dar asta este alta poveste.

De 11 ani Mormantul hipogeu din necropola Tomis asteapta sa fie publicat, documentat si expus intr-o forma sau alta.. nimeni nu a profitat de studiile fabuloase conduse de INOE si nimeni nu a fost dispus sa produca o replica care sa poata fi expusa. Acum ca am facut-o eu s-a actuvat tot boborul.. toate caracterele de cacat si toti frustratii acuza aberatii si fac tapaj de strapontina ca de ce unii si nu altii sau ca de ce asa si nu invers.. In tot acest timp la vernisajul expozitiei Memoria Luminii gazduit ieri de Academia Romana, mormantul a putut fi vazut in public pentru prima data, urmand sa devina dupa 9 iunie exponat permanent al Muzeului de Arheologie din Constanta. nici o televiziune si nici o presa scrisa.. nici specialisti si nici profesori nu prea.. si nici de la ministere si nici de la guvern si nici de nicaieri de unde ar fi trebuit sa vina. A venit doar Radio Romania.. Cultural.. se incapataneaza sa mai creada in valori si in oameni misto si in proiecte frumoase si in lucruri care conteaza.. minus momentele in care vreun boboc proaspat angajat se uda la discursul intelept al lui Dinu Sararu. Multzam bre! da' se vede treaba ca mai mult nu putem.. ca asa suntem noi.. cu vicii.. de procedura.


vineri, 24 aprilie 2015

Mana mica face papusa mare..

Stateam zilele trecute la o masa cu dinaintea plina de bere, inconjurat de baieti si fete mai mici sau mai mari, domni si doamne, mame si tati, copii. Ne radem si povestim verzi si uscate pana cand taclaua ar vrea sa ia o turnura mondena dar mesenii isi dau seama ca nu poti sa pui pula pe masa cu copiii de fata. Cum varsta nu rezolva mari chestii, in loc sa renuntam la subiect am inceput sa vorbim codat.. Discutia incepuse sa derapeze pe subiectul esteticii in anatomia umana sau mai pe scurt daca exista sau nu frumos de la brau in jos.. nimic mai matur si mai inteligent pentru niste parinti opriti la o bere dupa plimbarea de duminca cu trotineta in parc.

Am aflat cu aceasta ocazie ca exista si papusi urate si ca putem intalni si piersicute antipatice si ca poate ar fi mai bine sa umblam cu papusile la vedere ca poate fi important la preselectie sau ca piersica poate fi inselatoare stricand astfel tot aspectul ambalajului exterior. Ei bine in timp ce noi ne pravaleam amuzati peste poate de creativitatea abundenta de care dadeam dovada, copiii, care prinsesera doar franturi ale discutiei noastre, au inceput sa improvizeze pe subiect totul culminand cu un teatru de papusi realizat cu constiinciozitate de copiii nostri. In timp ce fiul meu o ardea papusa de matase, papusa lui Iancu, mai mica doar pe motiv de varsta, arunca cu piersici in toate partile.. Oamenii au luat ce au gasit si au combinat o piesa care ne-a schimbat paradigma. Daca mai stateai si sa inlocuiesti personajele lor cu ale noastre..

Zic sa ne multumim si noi cu ce avem si sa mai facem si din cacat bici ca pe vremuri.. asa in general.. ca daca facem treaba buna nu-i pacat?.. Va pup.

vineri, 27 februarie 2015

Otto..

Otto Constantin îşi parcurge adolescenţa la malul mării sub acoperişul Colegiului de Artă Regina Maria. Odata admis la UNARTE, secţia de pictură sub bagheta profesorului George Moscal, expune abundent în cadrul unor evenimente importante bucureştene şi este prezent în peste 10 expoziţii de grup. In 2012 expune în Bulgaria în cadrul festivalului internaţional de artă Via Pontica, la Muzeul de Istorie al Capitalei şi la târgul de carte Gaudeamus



L-am întâlnit pe Otto la un vernisaj.. pură întâmplare. S-a apropiat timid şi m-a întrebat dacă poate trimite un portofoliu pe adresa galeriei mele. Nimic din prezenţa tânarului aflat în faţa mea nu trăda forţa şi determinarea cu care pictează, pofta cu care caută subiecte şi relaxarea cu care îşi expune lucrarile.

Deşi constănţean, pictează obiceiurile de iarnă maramureşene, tradiţiile moldoveneşti şi ritualuri păgâne păstrate încă în câteva insule de tradiţie rurală. Otto Constantin pictează ca să nu uite.. tuşele puternice ale desenelor lăsate în forţă pe hârtie te atrag într-o lume misterioasă care poate ascunde orice. Fiecare desen este un ritual în sine.

Otto C pictează violent, reuşind să traspună în contururi personale forţa emoţională a transformării cotidianului în supranatural. Asumându-şi grafic rolul de şaman, Otto Constantin se expune în picturile sale nu doar ca artist ci ca apartenent al unui arhetip pe care insistă sa-l propună nealterat unui public atent. Prin travaliul sau, artistul Otto C reuşeşte să transmute în picturile sale nu doar transe ritualice ci însăşi destinul suprauman pe care îl demonstrează ca fiind posibil in ciuda modestiei tânărului Otto C.

… adică e frumos.

Vernisajul expozitiei RITUAL | Otto Constantin se intampla  joi 5 martie 2015 pe inserat, in spatiul GoArt Projects din strada Uranus la numarul 98..

duminică, 22 februarie 2015

Generatia post eu..

Soare afara, cafea in ceasca, tigara in coltul gurii, laptop in brate, Facebook... Parcurg neatent coloanele si citesc postarea lui Lucian Mandruta: 

Scot din context si ma prabusesc... pe jos, de ras. Aparitia   inteleptului din imagine era la vremea ei de bun augur. Jurnalist tanar cu capul la el, Mandruta facea stirile comestibile iar prezentele publice propuneau un tanar dezghetat. Postarea de astazi a domniei sale ma trimite cu raspuns de primire intr-o comedie bufa, regizata si pusa in scena de sectia irecuperabili a televiziunii nationale Balaceanca. Nu facem aici filozofii complicate in care sa explicam ca secunda de secunda se schimba generatiile odata cu parasirea vintrelor materne.. Nu.. Aici facem haz de necaz cand vedem ca ne-am mai luat o teapa cu un baiat promitator devenit dupa miezul noptii si dupa exilarea din presa cat de cat serioasa, un retard arogant care scoate cate o maxima pe minut. Desi domnul Lucian Mandruta se ascunde in spatele unor ironii rafinate, cand auzi ca omu' descopera o generatie post el.. plm.. ce sa mai zici? La urma urmei, stiu profesori mai batrani care isi construiesc generatii post ei cat e ziulica de lunga..

In dimineata asta ma loveste norocul si tot facebook-ul exceleaza in stiri care ma ajuta sa scriu. Printre deja celebrele pisici care topaie pe tastatura si catei care canta jazz, il descopar pe Sorin Georgian Salinievici, virgin. Omu' felicita sexul frumos in numele generatiei post Mandruta si cu ocazia martisorului anunta ca isi vinde virginitatea pentru a-si rezolva niste probleme personale. 2.000 de euro, mai putin nu! Voi atasa in final un link catre articolul in discutie pentru ca merita.. Sorin Georgian este intruchiparea unei generatii post apocaliptice.. Vrea sa futa o piesa si sa fie si platit pentru asta.. ca cica merita.. La cum arata paznicul din Galati cred ca e doar marketing de cacat dar cine poate sti? Imi continui lectura si aflu ca Pat si Patason au castigat o medalie.. Mircea Badea si colegul de camera au participat la Global Media Summit unde s-au remarcat prin demers si prezenta numarandu-se printre cei 400 de castigatori de medalii contra cost. Atasez si link-ul asta..

Ma duc la teatru, la Ivanov, si raman cu un bilet in plus.. Stiind ca e relativ greu sa gasesti bilet la Bulandra, ma gandesc sa gasesc pe cineva interesat si strig in holul teatrului ca un bisnitar care se respecta: are cineva nevoie de un bilet? O tanara se intoarce zambind fericita si imi zice Eu!.. Ii intind biletul.. il apuca, imi multumeste, imi intoarce spatele si il prezinta plasatoarei. Ma uit in urma ei amuzat.. Uite frate ca si generatia asta o sa se descurce cumva..

http://stirileprotv.ro/stiri/social/isi-ofera-virginitatea-drept-cadou-de-martisor-dar-pe-bani-cum-suna-oferta-de-nerefuzat-a-unui-tanar-din-galati.html

http://www.antena3.ro/romania/mihai-gadea-speaker-principal-la-global-media-summit-2015-voi-spune-povestea-infinit-mai-283914.html

Ma duc sa scot cainele la plimbare si sa ma gandesc la ale mele.. generatiile mele. Vorba unui prieten bun: imi odihnesc cazul..