miercuri, 4 noiembrie 2015

Romanu‘, om cumsecade pana la capat..

Am tot adunat cuvinte de pus pe hartie in ultimele zile si poate chiar saptamani.. am multe de comentat despre ce-am simtit / trait in ultima luna dar tragedia de la colectiv mi-a pus capac si m-a facut sa ma pun la butoane.

Fac parte dintr-o generatie care a prins si cutremurul din ‘77 si revolutia din ‘89 si mineriadele si implicit toate cacaturile care au decurs din relaxarea cu care suntem capabili sa inghitim mizerie dupa mizerie, fie ignorand nenorocirile, fie acceptand cu bucile larg deschise sodomizarea la care fiecare guvern post decembrist ne supune spre binele nostru. Iar cel mai grav e ca ne acoperim cu Oricum nu avem ce face.. Popor de animale venite dintr-o ferma, cum stim, organizata de porci. Pai daca asa ar fi zis toti oamenii marii ai tarii asteia mici dadeam si acu‘ bir la turci ca niste maimute fara caractere si fara coaie cum dealtfel parem sa fim.

Ma amuzam intristat acum doua zile, atunci cand in timpul unei conferinte Alain Finkielkraut vorbea despre trendul pe care il propun ocupantii secolului pe care il parcurgem.. razboiul este in zilele noastre un lucru bun, ocupatia face bine la personalitate si de fiecare data cand americanii sau rusii sau islamul sau oricine altcineva vine cu bocancii in vreun living din est, o face spre binele populatiei livingului in discutie. PR-ul ocupatiei propune calitatile benefice ale schimbarii.. In tot timpul asta noi.. populantii acestei planete, ne crestem anduranta la abuz, inghitind pastile de putut dupa pastile de putut.. Sunt foarte curios cat o sa mai fie stocuri de asemenea pastile prin farmacii.

Ii cinstesc si ii respect pe toti cei care au pus si pun inca umarul  in incercarea de a salva cat mai multi supravietuitori de la Colectiv.. medici, pompieri, militieni, oameni simpli, prieteni.. Nu despre ei vreau insa sa vorbesc aici. Vreau sa vorbesc despre noi cei care am facut posibila aparitia si dezvoltarea unui sistem nociv si corupt prin propria noastra relaxare fata de realitatile astea nasoale pe care sustinem ca le traim.. spun sustinem, pentru ca observ o liniste generala fata de nasol si incep sa cred ca romanii fie au uitat cum e sa fie cu adevarat nasol fie s-au obisnuit cu senzatia.

Vreau sa vorbesc pentru cei care nu erau cand Bucurestiul a simtit durerea celor care in ‘77 isi adunau mortii de sub daramaturi in mirosul de mucegai lasat de cadavre pe Magheru si pentru cei care nu au vazut maini insangerate iesind dintre ruinele unui fost mic Paris. Vreau sa le amintesc oamenilor care vor cu adevarat sa faca ceva, ca in 1989 unii dintre noi umblam prin IML pe culoare reci printre mormane de cadavre lipite de pardoselile coagulate in cautarea prietenilor sau rudelor disparute in timp ce ceilalti luptau cu arma in mana pentru confortul conducatorilor de azi si vreau sa aduc aminte si despre sutele de morti de la mineriada despre care mai pomenesc in cel mai bun caz cateva voci neauzite si cateva cruci asezate la margine de bulevard. As vrea si sa punctez cu toata forta pe care o mai au plamanii mei ca datorita spiritului celor care au luptat asa cum au putut pentru tara asta, niste maimute isi dau acum sms-uri pe pe smart telefoane scumpe de la volanul unor masini pe masura. Vreau sa reincercam sa tinem cont de sacrificiile pe care din pacate, cateva maini de oameni asemeni lui Adrian Rugina sau lui Claudiu Petre au facut posibila schimbarea in tara asta. Si noi?..noi ne batem joc prin indiferenta si lipsa de reactie si uitam cu o repeziciune unica. Daca demisia unui guvern care trebuia sa cada de mult ne emotioneaza intr-atat incat sa fugim acasa multumiti de victorie, ne meritam soarta si probabil ca cel mai simplu ar fi sa ne procuram singuri cate un autodafe cinstit.

Aminteam de Alain Finkielkraut pentru ca asa cum el vede o schimbare fatidica la nivel social in Europa, eu vad cum devenim mai cruzi, mai indiferenti, mai rai si mai neobrazati. Suntem incapabili sa pastram un moment de reculegere sau sa respectam durerea celor implicati in drama de la Colectiv. Si suntem si niste labagii fara reactie reala.. batem campii pe facebook care mai de care mai doct si mai cu ultima stire fara sa ne gandim ca fiecare rand scris poate lasa urme adanci in constiintele unor oameni in suferinta. Ce s-a intamplat la Colectiv se intampla in majoritatea spatiilor publice din tara.. Zambeam trist cand am vazut ca unul din concertele de comemorare si strangere de fonduri pentru victimele incendiului se va tine intr-unul din cele mai periculoase spatii din Bucuresti.. Arenele Romane. Cunosc indeaproape situatia spatiilor de eveniment din Bucuresti si va rog sa ma credeti.. e belita.

Revenind insa asupra romanului ca specie.. deschid facebook si nu vad decat un devers de mizerii la adresa unor tineri care s-au prapadit pentru ca noua, astia cu afaceri ne e greu sa bagam mana in buzunar.. ne convine sa dam spaga.. Asa am fost tot timpul.. pana si inainte de 89, cu 100 de lei aveai carne in figider daca stiai pe seful de sala de la Codrii Cosminului iar la casa de comenzi versus o ciocolata te invarteai de o cutie de ness. Nu facem decat sa comentam eroic la masa de duminica sau la fantana de la universitäre pentru ca intr-o situatie de criza sa ne bagem sub cel mai solid pat. Vad ura la adresa unor medici care si-au facut treaba mai mult decat onorabil in conditiile oferite de cei pe care tot noi i-am votat ca florile fara sa ne gandim la repercursiuni.. arestatii vin la DNA in masini de lux si nimeni nu da cu pietre.. Basescu face pe omul dupa ce ne-a furat rotile si ne-a lassât vietile pe sticle de lapte.. Ponta demisioneaza doar ca sa aplaneze un conflict si sa lase loc altor excroci la micrófono iar prostimea crede ca a invins.. Principiul pur romanesc merge si asa, am om, sau lasa frate ca nu cade tocmai la mine, a ingropat niste copii cu chef de bine intr-o lume gresita complet.

Nu cred in revolutii spontane la romani si nici nu visez la un razboi civil.. visez insa la ziua in care o piatra cat de mica, o rosie sau un ou stricat va zbura din directia poporului detinator de drept de vot, catre masina oricarui corupt sau catre Palatul Parlamentului sau catre tot ce reprezinta puterea asta corupta si imputita. Poate asta ii va ajuta pe cei amenintati sa inteleaga ca trebuie sa schimbe macazul.. Acum cand scriu acest text, centrul orasului striga din toti rarunchii schimbarea.. ma pornesc si eu ca bou‘ pentru ca poate de data asta ne iese si nu ajungem subiect de fictiune pentru o generatie viitoare de ignoranti.. poate ne iese si schimbam ceva in tara asta lasata cu buna stiinta la cheremul unor animale fara suflet si coloana vertebrala. Poate prima piatra putem fi noi.. multimea de oameni care s-au saturat real si care nu pot fi fraieriti de o demisie de complezenta.

P.S. Observ cum Facebook se umple de cruciati care condamna buna dispozitie a unor oameni fumosi de sub umbrela branduita cu Dumnezeu.. curat crestini. cam tot asa si-a furat-o si Jesus.. de la niste crestini cumsecade..

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. sticlele de lapte merita o nota de subsol, e posibil sa nu inteleaga toata lumea...

    RăspundețiȘtergere