Despre uitare..

Acum cativa ani le recomandam studentilor UNARTE sectia pictura anul II clasa Petru Lucaci sa viziteze expozitia retrospectiva Denes Molnar organzata la Muzeul Literaturii. Perpexitatea nu e un cuvant potrivit pentru reactia mea raspunsul primit.. Dar cine este Denes Molnar?

La vremea respectiva m-am enervat vag, am mormait usor si pana la urma am lasat-o balta.

In ultimii ani, fie motivat de detasarea mea fata de majoritate fie din cauza perceptiei diferite fata de moarte a celor din jurul meu, am stat relativ departe de mortile celor care au fost un pilon al educatiei pentru Matei si pentru mine.

Recunosc ca era tare, mai ales acum cand imi amintesc, sa razi la bancurile lui Baiesu, sa stai la pacanele cu Fanus Neagu la Cumpatu, sa primesti artificii ilegale de la Florin Ciubotaru sau sa joci mima cu Ion Draganoiu. Am poftit la fotografie datorita lui Mihai Oroveanu care ne invata cu totul si cu totul altceva, am descoperit volumul cu Bernea, Apostu,  Covrig si cu multi alti monstri ai artei plastice contemporane romanesti. E tare sa iti zica cum era pe vremuri Juvara, sa-ti domoleasca derapajele Sever Frentiu, sa te amuze Eugen Taru si sa te invete Jonny Raducanu barbut.. Se numeste ca esti privilegiat..

Intre multele amintiri minunate care imi curg prin cap si care ma tin viu, cateva s-au petrecut pe acoperisul garajului din strada Braziliei, alaturi de atelierul Mariei Pusi Cocea. Un artist desavarsit si o sculptorita aparte. Pe garajul cu pricina am fumat prima tigare cu Matei si cu Grigore, pe acolo ajungeam la depozitul Suveica de unde sterpeleam cabluri, centuri de siguranta si orice alte traznai care ne erau complet nefolositoare dar care pareau stralucitoare cu siguranta la vremea aceea. In atelierul Mariei Pusi Cocea am vazut pentru prima data ce inseamna o gasca corecta de artisti sau ce inseamna de fapt hai la un ceai..

De cand am ajuns in Sighisoara m-am tot gandit la Pusi despre care stiam ca nu e bine dar ca traieste cu Terra in cetatea transilvana. In parteneriat cu pasarelele mele personale, ma tot gandeam ca o retrospectiva Pusi Cocea facuta de PleshooContemporary ar fi cu adevarat un lucru bun si un multumesc placut pentru copilaria noastra. Cum se intampla insa, desi sunt in Sighisoara, desi sunt eu, desi mai vorbesc arar cu Naila, nu am ajuns sa propun in viu gandurile mele.

Ieri am dat o cautare pe google.. Maria Pusi Cocea. Am descoperit cu greutate doua trimiteri la expoziii din anii 80 si una la Tabara de la Magura. Practic pentru studentii de azi Pusi Cocea nu mai exista. Tare.. Il sun pe tata si ii spun pasul.. la schimb el imi da vestea.. Pusi nu mai e. A sfarsit greu..

Incerc sa inghit inca informatia si incerc si sa inteleg de ce nicaieri nu exista referinte despre un asemenea mare artist roman. Pe urma revad absenteismul informatiilor in generatii intregi si pe urma inteleg de ce la Sighisoara se vinde o ceasca cu Ceausescu cu 12 lei si de ce la Bucuresti unul Liviu Dragnea face ce vrea pentru ca poate.. Suntem noi cei care ne calcam in picioare valorile si traditiile si cultura si tot.

Noi il transformam pe Ceausescu in Che Guevara si uitam bunataturile cu care am fost hraniti spiritual.. noi astia care inca mai stim si nu spunem la nimeni.. nu ca ne-ar asculta cineva dar totusi.. Nimic?

Ramas bun Pusi Cocea si multumesc. Raman sa sper ca intr-o buna zi gandurile mele vor putea sa devina realitate.

Hrana Premium.. pentru animale.

Unul dintre marile dezavantaje ale Sighisoarei este lipsa bunastarii cu care ne obisnuieste Bucuresti-ul si orasele mari in general.. Hypermarket-ul. Despre Pet-Shop nici nu mai vorbesc. Singurele animale de companie din zona fiind porcii de mangalita si oile din Braite. Ca in orice oras de provincie care se bazeaza pe turism, mai gasesti si cate o gospodina posesoare de bichon dar in genere porci si vaci si oi pe unde arunci cate un ochi.

Trebuie sa mentionez ca in zona exista chiar o reticenta fata de animalele domestice. Sighisorean-ului nu-i plac animalele.. sau daca ii plac, ii plac doar in fata blocului unde le si incurajeaza prezenta, in special pisicilor.. animalul acela care face deobicei fericite femeile lipsite de alte feluri de romanta in viata reala. De cand am ajuns cu Seth in cetate, am avut incrancenari pe subiect cu majoritatea vecinelor. Sunt din nou misogin si insist ca nici un barbat nu a avut plangeri. In schimb vecina de la parter m-a acuzat ca Seth isi face ambele nevoi pe tocul usii domniei sale. Imaginati-va un Pit-Bull care incearca sa cace pe tocul usii si sa pise in timp ce eu, stapanul stau calm si ma relaxez la vederea demersului patrupedului meu preferat. Am convins-o ca nu sunt vinovat doar cand am rugat-o sa ma insoteasca la plimbarea zilnicia cu caiinele ca sa inteleaga treaba cu cantitatile si dimensiunile.. 

Dar nu aici vroiam sa ajung.. o iau ca de obicei pe aratura si uit de unde am plecat. Vorbeam despre absenta hypermarket-urilor sau a magazinelor de animale. Am amintit despre asta pentru ca in momentul in care am uitat sa aduc mancarea cainelui de la Bucuresti, a trebuit sa hranesc cainele cu un inlocuitor pana la revenirea mea in capitala. In Sighisoara exista Kaufland, Altex si de curand, Lidl. Singurul in care am gasit mancare premium pentru catei a fost Kaufland care avea si ate brand-uri in afara de cele individuale. Am cumparat asadar un sac de 3 kg de mancare premium sperand sa nu imi otravesc animalul de companie si am luat-o spre casa. Seth a infulecat jumatate de castron dupa care si-a luat locul pe canapea. Doua ore mai tarziu nori negri se abateau asupra fiintelor aflate in apartametul de la parter. Incet boabele isi faceau efectul si intrate intr-un stomac curat si tinut ca la casele mari, ieseau in forma gazoasa la fel de repede si consistent cum intrasera. Am crezut ca e normala o basina cand schimbi potolul.. vorba aia treci de la ceafa la rovegan.. buf. Ei bine aseara a trebuit instaurata starea de panica dupa trei zile de boabe premium. Am facut o oala uriasa de orez pentru animal si am adormit cu geamurile deschise peste tot cu exceptia camerei lui Vladimir, cu toate betigasele aromate aprinse infipt puternic in sacul de dormit. Am gasit alinarea in adierile inghetate care imi ajungeau la urechi aducandu-mi aminte de ce bine era cand mergeam iarna la Aqua Boulevard si faceam baie afara intr-o piscina uriasa fierbinte.

Spre miezul noptii, l-am simtit pe Seth, strecurandu-se langa mine ca sa se apere de frigul din casa. Grijile mi-au fost adeverite.. odata ajuns la caldura, in proximitatea stapanului preferat, a reinceput cosmarul.. simfonia celor mai puturoase basini, demna de stirpele britanice ale lui Seth.