pleshoo.blogspot.ro Web analytics

sâmbătă, 31 mai 2014

Nalucile lui Bojin...

Nascut in 4 decembrie 1982 la Gaesti in judetul Dambovita si absolvent al sectiei de pictura a UNARTE (clasa Cezar Atodiresei, asistent Alexandru Radvan) Dragos Bojin este in present masterand al aceleiasi sectii la clasa aceluiasi profesor.

Isi prezinta pentru prima data lucrarile in 2012 la Expozitia de licenta organizata de UNArte Bucuresti in Sala Brancusi si dezvolta ulterior alaturi de Mircea Dragomirescu si Andrei Tudoran proiectul Hap.. dupa dulap, proiect ajuns deja la cea de-a treia editie.

In cadrul evenimentului Noaptea Galeriilor 2014, Bojin se dezvaluie cu succes in compania sculptorului Aurel Vlad la Oxigen#5 si dovedeste ca are multe resurse neexploatate. Tot anul acesta, in luna aprilie, expune la OrigameStudio alaturi de prietenii sai la cea de-a treia manifestare Hap… dupa dulap. Expozitia cu numele Matamorfoze este un succes oferindu-i artistului sansa primei expozitii personale in Bucuresti, la Galeria ArtXpert si apartenenta la Expresionismul Balcanic, miscare aflata in plina expansiune dedicata manifestarilor notabile, pline de curaj, ale tinerilor artisti in general.

Artist anxios, agitat si "nelalocul" lui, Bojin isi gaseste "scaparea" in pictura: scaparea de proprii demoni, scaparea de angoasa si de nesomn, scaparea de o stare de fapt care ucide artistul inainte de a se naste, scaparea dintr-o lume care te consuma rapid si fara menajamente.

Bojin isi expune Nalucile in forta, aproape frenetic, pe panze generoase, suficient de rezistente pentru a face fata demersului neguros al artistului; prins intre lucrarile sale, privitorul are acces la cele mai ascunse unghere ale unei minti tenebroase, desprinse parca din universul lui Munch. Fiecare panza este materializarea strigatului vibrant al unei societati mucede, demult alterate,  rabufnire iminenta a unei frici colective.

In 5 iunie Dragos Bojin iese din vis pentru a ne da in grija cele mai noi pagini ale jurnalului sau de calatorie. Lucrarile nu au nume.. sunt proaspete si asteapta sa fie numite de noi.. noi cei care ne regasim in lucrarile semnate Bojin..


duminică, 18 mai 2014

Sunt electoral, deci exist.. sau despre coaie in general.

Introducere
M-am trezit de dimineata in intuneric.. la propriu. Geamurile apartamentului, geamuri care lasa lumina sa umple canapeaua din living in zilele cu soare, erau acoperite de doua banner-e electorale.. unul proprietate PDL, lat cat de lung si plin de zambetul doamnei Macovei si un altul, brand-uit PNTCD under doamna fix in dreptul ferestrei, atat de jos incat daca nu esti atent dai cu teasta in dansul.. ca-n viata.. un women on top impecabil in care PNT joaca acelasi rol pe care il joaca an de an de dupa moartea marelui om politic Corneliu Coposu. Ma enervez ca o campanie de cacat mi-a intunecat micul dejun si dau un telefon sa vad cine se ocupa de panotare pentru cele doua partide de frunte ale tarii in incercarea de a beneficia de soare pe cale amiabila. Aflu ca responsabil este EuroMedia si ca n-are rost sa imi bat capul. In lupta electorala de anul acesta, la capitolul panotaj, s-a ajuns deja la amenintari cu moartea. Mai inteleg si ca PSD a revenit la obiceiurile vechi si ca toata lumea fute pe toata lumea ca sa prinda un scaun chiar si in buda parlamentului european. Alegatorul si-a capatat deci, monumental si definitiv, statutul de vaca proasta si neesentiala. Daca pana acum omul de rand mai primea un pachet de zahar si o litra de ulei pentru un vot, acu' clasa noastra politica nu isi mai bate capul nici macar cu asta.. facem economie ca prostii voteaza si moca. Lasa-i sa moara prosti isi vede de treaba nestingherit.. Interlocutorul meu ma avertizeaza ca daca o ard scandalagiu si tai coardele puterii lasand electoratul fara banner, exista posibilitatea sa imi iau bataie la drum de seara ca sa ma mai potolesc cu deranjatul linistii publice. Imi spune ca Negoita a fost deja amenintat ca daca mai ingreuneaza panotarea in sectorul 3 o sa aibe deranj acasa. Dupa ce am vazut si mesajul electoral al lui M.R. Ungureanu care intr-un joc de cuvinte mediocru, vrea sa faca treaba cu forta, m-am lamurit in ce directie mergem.

Paranteza
Aseara scriam despre calitatea design-ului romanesc si despre disparitia valorii in randurile studentilor din ziua de azi.. Tot azi dimineata, dupa constatarea intunericului electoral, gasesc un comentariu la articolul postat de mine, in care cineva imi relata sprijinind demersul meu, alte gainarii de prin facultatea de arte, afisand o ingrijorare reala fata de atitudinea studenteasca de la UNARTE dar si despre delasarea unor profesori.. dau sa imi dau cu parerea dar, in timp ce scriam un raspuns la comentariul cu pricina, acesta dispare sub ochii mei. Zic ca poate am facut o prostie si ca am apasat ceva gresit.. Dupa ce am incercart sa regasesc comentariul 10 minute imi dau seama ca de fapt, persoana care sesizase neregulile, isi facuse un proces de constiinta rezultatul fiind probabil: mai bine merg pe burta.. cine stie cine mai citeste ce-am scris si dau de echipa adversa.. Pai daca si acum 25 de ani, romanii ar fi ars-o asa, acu' ne-am fi delectat inca cu sclava Isaura asteptand la coada la paine.

Revenire la continut..
Pe principiul daca nu arunc eu pe jos, arunca oricum altcineva, romania se indreapta catre un  viitor extrem de luminos. Toata lumea se intreaba de ce se intampla asta. Cum de noi romanii suntem atat de oropsiti de soarta? Pai nu suntem.. suntem doar cacaciosi si duplicitari. Cum e posibil atata cacat? Pai de-aia.. pentru ca se poate! Pentru ca prostii sunt facuti ca sa stea la primire. Pentru ca tinerii de azi, sunt cu totii bolnavi de durere in cur si aroganta,  iar batranii cred ca inapoi oricum nu se mai poate si ca pericolul dictaturii a disparut. Pentru ca ne cacam pe propriile valori si pentru ca in romania protest, inseamna bere la Universitate cu prietenii si pentru ca reactie inseamna scandal masiv dar de dupa usa. Cum sa fie bine in tara asta? Stim doar sa ne plangem grupa mare.. Nu studentii sunt niste muisti autosuficienti ci profesorii nu isi fac bine treaba.. nu motiveaza suficient. Nu votul e gresit ci lipsa optiunii reale. Cacat.. optiunea reala lipseste pentru ca nimeni nu se baga. Nu avem ce face.. trebuie sa inghitim pentru ca si ceilalti inghit. Pula.. nu tre' sa inghita nimeni nimic.. e doar in capul nostru. Intotdeauna  ceilalti sunt de vina. Ceilalti pentru ca noi, fiecare din noi desigur, daca am avea o mitraliera am face ordine.. Serios? Cu ce coaie?

Epilog
Pe vremea lu' Ceasca era un banc despre care cred ca se potriveste aci'.. Vanatoare de ursi, vanatorul isi asteapta victima inarmat pana in dinti cand este batut amical pe umar.. Se intoarce si vede ursu'. Ai venit sa ma impusti? I-a treci matale mai bine si fa o muie.. Scena se repeta doua saptamani mai tarziu. In cea de-a treia saptamana, ursul apare si ii zice vanatorului.. Batrane, se pare ca iti cam place sa sugi pula.. Alta explicatie nu prea vad..

Cam atat.. Deep throat placut..

sâmbătă, 17 mai 2014

Dizain romanesc se intoarce.. despre copy/paste

Acum o luna juma', din lipsa de ocupatie si cu ajutorul unor buni prieteni, de cei pe care ii vezi rar si pe care te gandesti sa nu-i deranjezi cand esti in cacat dar care te ajuta ca si cand ai fi al lor, am pornit o galerie.. de arta. Intentiile noastre erau sa producem design romanesc. Partenerii mei au un atelier impecabil iar prietenii lor, si ai mei de-acum, produc idei deja de ceva vreme. Am decis deci sa incalzim spatiul cu cateva expozitii de pictura pregatind in culise lansarea galeriei ce urma sa expuna proiecte de design romanesc. Am lansat un concurs care are ca tema integrarea unui pickup UNITRA intr-o piesa de mobilier. Am ales Unitra pentru ca am gasit prin debarale neumblate de mult, 7 kit-uri complete produse in anii 80 pentru amatorii de bricolaj de subtire.. platan, contra-greutate, brat cu ac de rezerva,  partea electronica si desigur sasiul.
Am facut afisul, am stabilit regulile de participare si am dat anunt prin targ in asteptarea creatorilor cu pofta de treaba si cu chef de castig. Obiectele premiate urmeaza sa fie produse profi' si ulterior vandute spre deliciul ganditorilor de forma functionala. Cum tineam minte ca pe vremea mea, absolventii de design umblau dupa lucrari ca baba dupa pula, am decis sa pornim concursul sub tutela UNARTE. Toti profesorii cu care am vorbit au fost entuziasmati de idee, ocazie cu care am incercat abordarea studentilor.. Surpriza.. din cei cinci ani, trei de licenta si doi de master, au aparut la discutii 6 tineri care dupa vorba dupa port, tre' sa fi fost cel putin ucenicii lui Starck. Prima intrebare a studenilor a fost usoara.. Cat e premiul?.. in sensul de bani.. Pai nu e cu bani zic eu usor indoit.. e cu produs conceptele cele mai bune, inregistrat pe cheltuiala noastra, expus aici si vandut pe-afara.. Am citit dezamagirea profunda in ochii viitorului design romanesc. Am lasat datele de contact si am plecat. Nu am primit nici un telefon. Unul singur mi-a zis ca el nu se baga pentru ca a mai incercat un concurs pe care la pierdut din cauza pilelor castigatorilor asa ca el nu mai presteaza de prost ca oricum castigatorii sunt contrafacuti. In momentul de fata avem inscrieri de la politehnica, de la arhitectura si chiar din randul neprofesionistilor care isi incearca norocul fara aroganta. Trebuie sa recunosc cu tristete ca incep sa ma satur de artistii mari doar pentru ca mama ii certifica si de cei care o ard pe piedestale facute pe genunchii colegilor de pripon. Ma gandeam ca poate o sa ajungem sa depasim perioada in care statutul de artist era dat de cantitatea de alcool ingerata, de jegul din chiloti si de aroganta cu care ceri sume aberante pe culori aruncate la intamplare pe o panza careia i se putea da o destinatie cu mult mai potrivita. M-am lamurit aseara, la romanian design week, unde am regasit aroganta de la scoala.. si tot nefondata. Tone de printuri inghesuite unul in altul fara haz, suflet sau profesionalism, agarici care nu stiu sa faca o macheta si care dau din mouse ca poate pica vreun fraier si multe, multe plagiaturi.. asta este posibil pentru ca in situatia in care tinerimea nu mai citeste nimic e foarte usor sa  pacalesti; cat despre noi astia care am mai deschis o carte si am mai vazut un muzeu.. nu suntem decat niste fosile ale unui sistem de cacat. Simplu deseneaza oricine zicea o tanara speranta prezenta printre expozanti.. aberatii fara functionalitate construite din marteriale cu preturi prohibitive ascunse sub eticheta luxului, haine facute pentru facilitarea pulii in cur si gainarii nefinisate doar de amorul prezentei. Daca nu as fi vazut printre lucrari, ceramica de la Lacrimi si Sfinti, fotografiile lui Corvin, propunerile lui Leonte si jucariile geniale pentru copii saraci as fi dat in depresie.. Dau doar un exemplu. Era o fata care expunea un joc de domino construit din corian de 10.. 160 eur/mp pentru cine nu e la curent. Corianul, material relativ nou are unele calitati aparte.. lipiturile sunt invizibile oferind libertate formei, materialul este greu, consistent si septic iar finisajele pot fi duse in extreme spectaculoase. Se poate si turna, are consistenta marmurei si raceala metalului. Jocul fetei cantarea 1,8 kg era prost finisat si piesele, din cauza gradului ridicat de alb nu se puteau citi (punctele care marcheaza cifrele sunt deobicei umplute cu email negru). A aparut langa mine topaind vesel.. Iti place?.. eu l-am facut.. Probabil ca acum povesteste prietenilor despre idiotul pricinos si lipsit de gust care a demontat-o in public. Asta e.. Am plecat trist de la expozitie.. Miercuri am vernisaj la mine.. sculptura.. bun.. tanar.. cu chef. Pe 31 facem si vernisajul proiectelor inscrise in concurs, jurizam si ne vedem de treaba.. fara studentii de la Design.. e prea subtire pentru ei. Oamenii asteapta sa fie art directori in agentii obscure de publicitate.. se cauta unii pe altii. Va pup.