Pioceanic de luxe...

PIOCIÁNIC (‹ fr.) adj. Bacil ~ = bacil gram-negativ, prezent în stare naturală în apă și uneori în organism (Pseudomonas aeruginasa). Poate produce infecții grave la persoanele cu imunitate scăzută; adesea contaminarea se produce în spitale. DEXLR

Nu stiu cati va mai aduceti aminte de prietenul meu Niculae prapadit de pioceanicul atat de bine ascuns de Spitalul Coltea si de media din dotarea zilelor acelea de trista amintire. Au trecut anii si oricat de tare imi dovedeste tara ca nu se vrea onesta si cuminte si responsabila, eu tot speram sa ne fi revenit macar la capitolul omorat oameni pe relaxare si fara procese de constiinta. Fiind cardiac cu acte in regula si cu suficiente cunostinte pe zona, am fost si eu tentat sa apelez la serviciile Clinicii Monza din Bucuresti. Noi cardiacii suntem de cele mai multe ori pusi jos de cap si nicidecum de inima.. fricile, gandurile negre, atacurile de panica sunt doar cateva dintre trebile care ne cresc tensiunea pana la refuzul final. Atunci cand te pregatesti de o interventie pe cord deschis cauti intai locul cu o spaga permisiva. Pe urma cautam medici care sa ne inspire incredere si care te fac sa te increzi intr-un destin de drum lung. Mai cauti si spitalele a caror tehnica a ajuns macar la un nivel de civilizatie medie. Pentru majoritatea potentialilor pacienti, Spitalul Monza este un tot necesar.. Curat, Camere frumoase, medici buni, aparatura de ultima generatie si desigur scump... atat de scump incat capetele noastre speriate isi vand un organ, dau mobila la second hand, ne punem copiii la produs si mergem sa platim in avans un rezultat cu siguranta pozitiv.

Dupa calatoria mea la Targu Mures, cautarile mele medicale au luat sfarsit. Am scris deja cat de bine mi-a priit locul ala si oameniii de acolo si starea generala de bine pe care o mana de medici si cativa prieteni noi au reusit sa mi-o confere. Voi recomanda asadar oricarui ins suficient de inconstient incat sa imi ceara sfatul, sa puna mana si sa se duca la Mures unde o sa redescopere omenia si linistea. Asa am facut si cand niste buni prieteni de familie mi-au cerut oarece indicatii.. Fiind vorba de un domn trecut de varsta mea, situatia era putin mai delicata. Desi am povestit despre experientele mele cu spitalul romanesc, dupa deliberari complexe familia a decis sa faca doua by-pass-uri si o reparatie de valva la Monza. Scor final.. trecut de 10,000 de euro. De vara..

Asteptam infrigurati ziua operatiei.. pacientul, asemenea noua, linistit de decor dar temator de situatie, operatia nefiind o bagatela. Arterele fiind extrem de afectate de placi, operatia trebuia facuta cu o grija in plus. Sase ore mai tarziu aflam ca operatia a fost un succes si doua zile mai tarziu aflam si ca revenire este de bun augur.. o singura problema.. Fie coborarea de pe masa de operatie fie statul pe patul ATI i-au provocat bolnavului o rana in zona feselor. Vorba lui Nicolaescu: un fleac..

O saptamana mai tarziu, la externare, rana se agravase si recomandarea medicilor a fost igienizarea zonei si dezinfectarea regulata.

Au trecut doua saptamani de la operatie si in apartamentul prietenilor mei miroase a cadavru.. la propriu. Rana tatalui prietenului meu aducea putin cu ramasitele unui ospat zombie. Infectia da in culori neplacute si cu toate geamurile deschise mirosul e de nesuportat. Panica ii duce la analize si ulterior la Monza. Asistentele interzic fara explicatii iesirea din camera a pacientului. O fi grija pentru ceilalti pacienti sau asigurarea ca vestile rele nu o iau la fuga prin spital..

Vin analizele si in timp ce familia este perplexa, eu imi amintesc agonia lui Niculae inainte sa se prapadeasca. Pioceanicul apare in general in spatii neigienizate corect si se acomodeaza pe oricare din infectiile posedate de bolnav, infectii pe care le duce la paroxism. Sansele de supravietuire sunt in dezechilibru iar lupta cu infectia este ingrozitoare. Dupa ce Spitalul Coltea a recunoscut ca in incinta este prezenta bacteria pioceanic, spitalul a intrat in renovare..

Dupa unele investigatii personale la fata locului am aflat ca in spital mai erau cel putin patru pacienti care prezentau rani similare in zona fesiera. Sunam la managerul spitalului fara sa primim vreun raspuns. Acum tatal prietenului meu este tratat cu antibiotice.. nu mediu steril nu nimic. La receptie Sotia bolnavului este avertizata de posibilitatea aparitiei unor facturi suplimentare.. fun. Se urla si ne revenim.. nu costa nimic.. dar nici de speranta nu prea avem parte.

Eu unul nu mai stiu cum sa reactionez.. sa reusesti un cord deschis ca sa il omori pe om o luna mai tarziu nu e fun. Sa ascunzi bolnavilor existenta unei bacterii denumite de specialisti bacteria ucigasa, dar sa le iei banii fara complexe, bani pe care multi dintre ei i-au obtinut cu mari sacrificii, mie nu imi suna a treaba buna.

Daca Niculae si multi multi altii nu au avut parte de sprijin pe motiv ca nu sunt subiecte de stiri, poate media o sa tina cont de bolnavii din ziua de azi, de la Spitalul Monza.. astia cu pioceanic la negru.. pe bani seriosi.. dar se da factura.

Din punctul meu de vedere Spitalul Monza a incetat sa mai fie locul in care dai un ban dar stai in fata.. Mana de lucru buna, dar ca de obicei pe plaiurile mioritice, managementul suge tare de tot.

Noapte buna va rog..

Prin Tg. Mures, la doctor

Am ajuns la Tg. Mures dupa ce o serie de doctori mi-au spus ca a venit momentul sa fac unele by-pass-uri, vreo trei mai exact si ca tre sa ma caut si de nus-ce bloc de ramura dreapta si o groaza de alte traznai menite sa iti dea la glezna in plina adolescenta si sa te treaca pe linie moarta. Dupa ce am trecut in revista calitatea serviciilor medicale romanesti, am verificat si cuantumul spagii inainte si dupa urcatul pe masa de operatie si apoi am analizat posibilitatile de facut operatia fara sa plec de la terapie intensiva la psihiatrie. Am inghitit si cacatul pe care il au de spus unii doctori despre altii.

Dupa indelungi calcule am ales Muresul. Am si prieteni acolo si in general discursul despre reusita pro Centrul Inimii era unul convingator. Am ajuns asadar sa ma internez la spitalul judetean in cadrul sectiei de chirurgie cardiovasculara si transplant.

Bun.. hai sa vedem.. urc la etajul patru al spitalului vag socialist intru decor si zugraveala si ma introduc in salonul 7009 unde noii mei colegi de camera, niste tinerei cu varste cuprinse intre 65 si 75 de ani isi vedeau linistiti de viata. Unul dansa cu sternul proaspat inchis ca cica trebuia sa faca miscare.. nea Luca de altfel era diacon la o biserica pe care o pictasem in Bucovina. Altul, padurar in zona, citea, altul isi verifica atelierul la telefon in asteptarea operatiei si ultimul, comisar de Bacau facea glume si haz de necaz. Era practic prima data cand intram intr-un spital ca intr-o sala de bingo.. liniste, calm si respect pentru cel de langa tine. Din cand in cand se auzea un la masa cordial.. placut.

Nu tu urlete si crize pe holurile spitalului, nu tu injuraturi la adversa doctorilor si nici plangerile pe care ma asteptam sa le aud despre cat costa operatiile nu se auzeau de nicaieri. In plus, in curtea spitalului puteai sa astepti aterizarea si decolarea elicopterului SMURD, spectacol pe care toti copiii din incinta il asteptau cu emotie.. si eu.

Am vrut sa ii dau zece lei unei asistente.. mi-a zambit si mi-a sus ca nu poate primi tocmai de la cel mai amabil si atent pacient de pe sectie. Doctorii tineri si implicati, serviciile medicale super-ok si forte multi studenti de peste tot. Biblioteca, parc verde, cafea si ceai pe fiecare culoar si nimeni nu se opune starii de bine a pacientului.

Am venit in Bucuresti reparat la cap.. inima era bine, iar datorita cuminteniei mele boala a dat inapoi si organismul meu se vrea din nou tanar. Cu putin efort, sport si regim corect, sunt din nou in carti. Am prieteni noi si stiu ca orice problema as putea avea, la Mures se rezolva cu suflet si grija.

Ah.. sa nu uit.. aflandu-ne la Oskar, as dori sa multumesc Academiei de Medicina din Tg. Mures, echipei de doctori care au avut taria sa ma suporte si prietenilor care mi-au fost alaturi si de ce nu, orasului care este atat de frumos. Nu dau nume sa nu tabere oamenii pe ei.. :)

Eu unul, la Mures, am ras, m-am facut bine si m-am bucurat.. asa in general.

Copiii problema.. sau cum o dau pe cur profesorii din ziua de azi..

Ma ocup cu forme de educatie alternative la copii intre 5 si 12 ani de ceva vreme.. aproape 15 ani. Am inceput prin a incerca sa construiesc scari de valori cu ajutorul artelor plastice si ulterior sa recuperez copii cu sensibilitati aparte prin intermediul artei si a activitatilor sportive.

Am invatat si eu, la randul meu, de la altii. Unul dintre marii peagogi cu care am avut sansa sa invat a fost domnul profesor Dorel Zaica. Profesor de pictura in Tonitza, reusea sa ne adanceasca in minunile reale ale copilariei si sa ne ascunda frumos mizeriile care ingreunau lumea in anii aceia. Am invatat sa caseram, sa facem o litografie, am facut reclame si cate si mai cate. Cel mai important lucru insa a fost ca din povestile domniei sale am invatat ca nu exista copii problema ci pedagogi lipsiti de har. Dorel Zaica imi povestea mult timp dupa terminarea liceului, ca un copil cu necazuri trebuie sa fie o provocare pentru profesorii sai. Un adevarat pedagog trebuie sa faca tot ce ii sta in putinta pentru binele si/sau recuperarea elevului sau.

Astazi am fost la scoala fiului meu. Desi Andrei trece ca fiind un copil problema in acceptiunea zilelor noastre si desi ca orice parinte imi cunosc odrasla, nu accept sa imi vina batut zilnic si nici nu pot accepta discursul dirigintei sale care la plangerile mele are un singur raspuns: eu v-am spus ca e o clasa cu probleme de la inceput.. oricum sa stiti ca nici el nu e un elev cuminte. Vorbeste urat si are o atitudine urata fata de ceilalti copii.

Sun pe mama unuia dintre cei care il agreseaza la scoala. Doamna, foarte cumsecade si deloc agresiva, la auzul plangerilor mele incepe sa verse si ea.. Sa stiti ca stiu despre ce este vorba dar va rog sa ma credeti ca nu mai stiu ce sa fac. Profesorii nu isi dau interesul iar cand cei mici se bat, de cele mai multe ori profesorii asista fara sa intervina. In cel mai bun caz ii despart doar pentru ca ei sa continue 1 minut mai tarziu. Sa vedeti ce se intampla in sala de sport.. parca ar fi singuri acolo. Dar nu putem face nimic pentru ca daca reactionam, profesorii isi varsa inversunarea pe cei mici.

Politica parintelui modern este din cate vad fie sa aleaga sa nu pedepseasca in nici un fel copilul pentru ca riscul traumatic este prea mare si vorbesc aici de parintii de batausi, fie sa evite punerea problemei in cadrul sedintelor cu parintii de frica sa nu le ramana copii repetenti pe motiv de obida a profesorului.

Mai sunt si copiii parintilor bine dotati... nu ma refer la genitale, studiile ultimilor ani aratand ca in general portofelul plin nu vine neaparat si cu coaiele aferente. Parintii care zugravesc scoala sau cei care propun buget de cadou pentru profesori mii de lei, cei care aduc hartie de scris sau fursecuri mai de calitate la sfarsit de an.. toate aceste cadoriseli ii fac pe pedagogii zilelor noastre sa uite purtarea mizera a progeniturilor cu buget open. Telefonul mobil de ultima generatie aseaza copii pe scari sociale diferite in clasa. Esti la zi, iti poti teroriza colegii fara probleme si ai dreptul la o carte out of jail daca e cazul. Ai consola ultimul racnet, si o casa aerisita poti sa hotarasti cine sunt boii care nu te merita. Intre timp prostimea se chinuie sa faca teme, sa se poarte frumos si sa nu se enerveze cand profesoara arunca florile primite in dar la primul cos de gunoi.

Ma uit in jur si vad ce generatii de retarzi scandalagii si fara de nimic pe dinauntru lor personal vin din urma. O sa mergem la doctori care nu au disecat o broasca in vista lor, la profesori care au invatat printre picaturi dupa manuale editate cine stie unde de vreun var de-al directoarei si sportul o sa il facem pe tableta.

Hai la cat mai multi ani, atatia cat sa simtiti viitorul pe care il confectionati, dragi pedagogi contemporani si parinti fara continut, pe pielea voastra.

Va pup din nou.