Am ajuns la Tg. Mures dupa ce o serie de doctori mi-au spus ca a venit momentul sa fac unele by-pass-uri, vreo trei mai exact si ca tre sa ma caut si de nus-ce bloc de ramura dreapta si o groaza de alte traznai menite sa iti dea la glezna in plina adolescenta si sa te treaca pe linie moarta. Dupa ce am trecut in revista calitatea serviciilor medicale romanesti, am verificat si cuantumul spagii inainte si dupa urcatul pe masa de operatie si apoi am analizat posibilitatile de facut operatia fara sa plec de la terapie intensiva la psihiatrie. Am inghitit si cacatul pe care il au de spus unii doctori despre altii.
Dupa indelungi calcule am ales Muresul. Am si prieteni acolo si in general discursul despre reusita pro Centrul Inimii era unul convingator. Am ajuns asadar sa ma internez la spitalul judetean in cadrul sectiei de chirurgie cardiovasculara si transplant.
Bun.. hai sa vedem.. urc la etajul patru al spitalului vag socialist intru decor si zugraveala si ma introduc in salonul 7009 unde noii mei colegi de camera, niste tinerei cu varste cuprinse intre 65 si 75 de ani isi vedeau linistiti de viata. Unul dansa cu sternul proaspat inchis ca cica trebuia sa faca miscare.. nea Luca de altfel era diacon la o biserica pe care o pictasem in Bucovina. Altul, padurar in zona, citea, altul isi verifica atelierul la telefon in asteptarea operatiei si ultimul, comisar de Bacau facea glume si haz de necaz. Era practic prima data cand intram intr-un spital ca intr-o sala de bingo.. liniste, calm si respect pentru cel de langa tine. Din cand in cand se auzea un la masa cordial.. placut.
Nu tu urlete si crize pe holurile spitalului, nu tu injuraturi la adversa doctorilor si nici plangerile pe care ma asteptam sa le aud despre cat costa operatiile nu se auzeau de nicaieri. In plus, in curtea spitalului puteai sa astepti aterizarea si decolarea elicopterului SMURD, spectacol pe care toti copiii din incinta il asteptau cu emotie.. si eu.
Am vrut sa ii dau zece lei unei asistente.. mi-a zambit si mi-a sus ca nu poate primi tocmai de la cel mai amabil si atent pacient de pe sectie. Doctorii tineri si implicati, serviciile medicale super-ok si forte multi studenti de peste tot. Biblioteca, parc verde, cafea si ceai pe fiecare culoar si nimeni nu se opune starii de bine a pacientului.
Am venit in Bucuresti reparat la cap.. inima era bine, iar datorita cuminteniei mele boala a dat inapoi si organismul meu se vrea din nou tanar. Cu putin efort, sport si regim corect, sunt din nou in carti. Am prieteni noi si stiu ca orice problema as putea avea, la Mures se rezolva cu suflet si grija.
Ah.. sa nu uit.. aflandu-ne la Oskar, as dori sa multumesc Academiei de Medicina din Tg. Mures, echipei de doctori care au avut taria sa ma suporte si prietenilor care mi-au fost alaturi si de ce nu, orasului care este atat de frumos. Nu dau nume sa nu tabere oamenii pe ei.. :)
Eu unul, la Mures, am ras, m-am facut bine si m-am bucurat.. asa in general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu