luni, 28 septembrie 2015

Adel..

Acum 23 de ani, atunci cand inca ne mai bucuram de cate o noutate occidentala lasata libera prin targ, pe vremea cand sticla de pepsi era inca o curiozitate si masa la carciuma o mirare, am aflat ca un egiptean a deschis primul magazin de foite si tabac din tara.. la Eroilor la metrou. Acum 14 ani, chiar maine se implinesc, Adel pleca din valtoarea gurii de metrou si deschidea pravalia din bulevardul Dacia, in statia de troleibuz  Piata Spaniei, intr-un garaj.. De atunci mi-am rezervat macar o dupa amiaza pe saptamana pentru vizita in magazinul cu nimicuri simpatice.. Brelocuri, jucarii, manusi, caciuli, pensete si nasturi, masti de carnaval si multe alte traznai pe care la prima vedere le credeai de nevandut.. probabil ca asa si erau, insa Adel avea cate ceva pentru fiecare.. Pentru mine de exemplu avea vorbe bune si grija. Stiam ca orice s-ar intampla, oricat de neplacut, era suficient sa-i trec pragul. In functie de stare, Adel imi punea pe tejghea fie un ceai fierbinte fie o cafea aromata fie un paharel din sticlele pe care le primea cadou de la prieteni. Timp de mai bine de 20 de ani vizita la Adel era tabietul de nelipsit.. bucatica de liniste intr-o viata haotica si un oras tracasant. Ascultam vinovat cand ma certa si radeam amuzat de felul in care imi spunea bancuri in romana. Cand lipseam perioade mai lungi ma suna ingrijorat, iar cand ne strangeam mai multi in pravalie ii placea sa ma arate cu degetul pentru grozaviile cu care era la curent de fiecare data. Oricine avea nevoie de un prieten, un sfat sau o incurajare, putea gasi tot in micutul garaj din Piata Spaniei..

Astazi Adel s-a prapadit.

Un comentariu:

  1. Azi, cumva, din motive pe care nici nu caut sa le inteleg, Adel, bunul meu prieten egiptean, la aproape doi ani de cand ne-a parasit, mi-a ocupat gandurile cu un dor nebun de el, de buna dispozitie pe care mi-o transmitea indiferent ce demoni mi se zbateau in background, de ultimul paharel baut impreuna, sau jucarelele cu care plecam mereu de la el. Asa am dat peste acest post si sufletul s-a zvarcolit in mine. Atunci cand am aflat ca Adel nu mai este, mi s-a spus si unde ii pot gasi piatra funerara, dar in socul vestii primite nu am retinut si tare as vrea sa ajung acolo, asa, ca pentru intrevederea pe care n-am mai apucat sa o avem.

    RăspundețiȘtergere