joi, 28 mai 2015

Despre partea academica a vietii si alte gainarii..

In urma cu cateva luni, terte imprejurari au facut posibila contractarea unei lucrari care mi-a umplut sufletul de bucurie de sus pana jos.. Institutul National de Optometrie Electronica, INOE 2000 pe numele lui de institutie, a lasat pe mana mea via Roxana Radvan replicarea unui monument extrem de important pentru Romanica cea frumos curgatoare. In plus, pentru prima data pe meleagurile noastre, atat oamenii de rand cat si specialistii vor putea vedea in carne vie un monument inaccesibil in situ intr-u protectia sa.

In urma cu cativa ani, multi.. spre 20, imi dadeam examenele de final pe santierele profesorului meu, domnul Nicolae Sava si deveneam restaurator. Pentru ca traiesc intr-o familie in care conteaza patalamaua si pentru ca am facut suficiente matrapazlacuri la vremea mea, am decis sa-mi bucur parintii si sa bifez si aspectul universitar.. M-am inscris asadar la examenul de admitere, la UNARTE, la restaurare.. si pentru ca pizma unor colegi de breasla m-a gonit din invatamant am decis sa parcurg si modulul pedagogic.

Entuziast la inceput si amuzat de rolul primit odata cu admiterea, am inceput s-o ard student dupa ce timp de mai multi ani am scris despre decadenta sistemului de invatamant si despre loazele care sunt admise atat in facultati cat si de-a lungul anilor la examenele de semestru doar pentru a primi un buget mediocru intr-un sistem corupt pana in maduva oaselor. Observ stupefiat din interior cu arata treaba si de-o parte si de alta si mai observ si in ce cacat e catedra daca ajunge sa promoveze strungari la bisturiu si coafeze la dezinvoltura. Am scris asta doar ca sa provoc imaginatia cititorilor care simtind musca pe caciula, o sa traga o basina pentru mutarea centrului de greutate al problemei pe trotuarul de vis-a-vis. Astazi am aflat de exemplu, ca profesorul de culoare s-a virat in abstract si a plecat cu sotia la Paris lasand in urma un curs nepredat in ajun de examene.. nice. Sau.. in anul II la restaurare piatra ne invata fie un student de la master fie ceramistul care preda si culoare cum se pun comprese umede pe monument iar la documentatie relevam fara schela in zone rau famate. Cursurile interesante sunt rare si abuzate pentru ca profesorii necesari nu sunt simpatici in agora iar partea de maiestrie trebuie sa rezolve datoriile centenare ale sectiei..

Una din problemele pe care le intuiam la inscriere era varsta.. la 43 nu mai vine nici de la mama nici de la stat asa ca supravietuirea cu mersul la scoala se bat usor cap in cap.. am cerut ingaduinta pe subiectul absentelor si am aflat ca la scoala conteaza mai mult prezenta decat calitatea muncii.. daca vii zilnic poti sa nici nu faci nimic.. e de-ajuns sa te pisicesti putin sau sa torni pe cineva.. Daca ai smantanit un perete reparam la anul.. important e sa fii de fata chiar si cand profesorii nu sunt. Saptamana asta invatam sa invartim creta in ceaun si sa facem o preparatie cu gesturi largi. La urma poleim academic si gata.. am trecut in revista si restaurarea lemnului. La culoare si desen tot ceramistu' cu pricina propune copii dupa maestri si trimite link-uri cu poze de copiat acasa ca la scoala caram lada cu scule.. E misto' si cand profesorul, mai tanar decat studentul, vrea sa se afirme in societate dar asta este alta poveste.

De 11 ani Mormantul hipogeu din necropola Tomis asteapta sa fie publicat, documentat si expus intr-o forma sau alta.. nimeni nu a profitat de studiile fabuloase conduse de INOE si nimeni nu a fost dispus sa produca o replica care sa poata fi expusa. Acum ca am facut-o eu s-a actuvat tot boborul.. toate caracterele de cacat si toti frustratii acuza aberatii si fac tapaj de strapontina ca de ce unii si nu altii sau ca de ce asa si nu invers.. In tot acest timp la vernisajul expozitiei Memoria Luminii gazduit ieri de Academia Romana, mormantul a putut fi vazut in public pentru prima data, urmand sa devina dupa 9 iunie exponat permanent al Muzeului de Arheologie din Constanta. nici o televiziune si nici o presa scrisa.. nici specialisti si nici profesori nu prea.. si nici de la ministere si nici de la guvern si nici de nicaieri de unde ar fi trebuit sa vina. A venit doar Radio Romania.. Cultural.. se incapataneaza sa mai creada in valori si in oameni misto si in proiecte frumoase si in lucruri care conteaza.. minus momentele in care vreun boboc proaspat angajat se uda la discursul intelept al lui Dinu Sararu. Multzam bre! da' se vede treaba ca mai mult nu putem.. ca asa suntem noi.. cu vicii.. de procedura.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu