luni, 22 iunie 2015

Pizza, paste si rozeu..

Am fost putin plecat.. la Roma.. putin pentru ca asa trebuie la inceput.. intai putin si pe urma din ce in ce mai mult pen' ca vorba aia', suntem specie lacoma din fire si ne trebuie pana la refuz. Am constatat ca scriu de ceva vreme foarte nasol si cred si ca nu imi prieste de loc. Nici mie nici celor care n-au de lucru si ma citesc. Din pacate oricat de tare vreau sa fac glume, pana la urma ma prind ca rasul de azi este din nou rasul plansu' de pe vremuri si ma enervez si iar o dau in balti. Mai incerc o data..

In ultimii aproape cinci ani, am ocolit plecarile fie din insinct de conservare, fie din cauza diverselor ghiulele de metal greu atarnande piciorului meu.

Astazi, doar despre instinctul de conservare..

Cand eram putin mai mic, si desigur cu foarte putin mai prost decat acum, am ajuns la concluzia ca pentru mine plecarea in numitul occident a fost un neajuns.. mai bine muream prost si putin mai mic decat acum. Traitul in Romania dupa ce intelegi de fapt cum merge treaba intr-o societate normala si de bun simt, nu e combinatie. Imi aduc de exemplu aminte ca la prima revenire in tara, in 1994, imi era deja greu sa inteleg de ce ma urasc vanzatorii de la alimentara si am inceput sa cred ca cineva ii punea cu japca la jug.. comerciantul autohton, patron sau angajat, te serveste cu muia de la primul Aveti oua? Daca ai tupeul sa intrebi cate ceva despre prospetimea produselor e ca si cand ii spui unei virtuoase ca a mai prins contur de la ultima intalnire. Pe scurt dupa ce vii din strainatate, incepi sa profiti de zambete mai abitir ca oricand.. 

Am ales deci sa o ard ignorant si neimplicat in viata sociala pentru o liniste interioara solida. Cum infarctul vine oricum ajung sa imi bag picioarele si sa nu mai insist in directii gresite iar cum abstinenta suge, am plecat cum spuneam, la Roma. Eh.. uite de aici au inceput nenorocirile.. In primul rand oamenii s-au bucurat sa ma vada. Dupa ce s-au asigurat ca sunt bine si ca avem tot ce ne trebuie au procedat la munca. Aici doar neajunsuri.. oamenii se bucurau sa munceasca.. cu pofta.. am inteles ca era ceva legat de lucruri facute cu placere intre oameni misto.. nu stiam despre ce e vorba asa ca am mers pe burta si m-am supus. La finele trebii', a doua zi pe la amiaza, ne-am uitat in jur, ne-am asigurat ca panotarea a iesit multumitor in sensul de impecabil si am trecut la agapa. Am aflat ca in tarile astea civilizate betia vine dupa ce iti termini treaba si ca daca te strangi cu partenerii tai de santier in jurul mesei la asfintit, simti ceva pe care ei il numesc satisfactia lucrului bine facut. Obisnuit cu vernisajele mele din tara, am fost putin descumpanit cand am vazut ca in timpul evenimentului de deschidere nu a fost distrusa nici o lucrare si ca nu am vazut pe nimeni dansand pe masele pline de mancare urland slogane erotice de umplutura.. nici n-are nimeni pula pentru pizda mea si nici hai fa sa te desenez.. Curioase obiceiuri.. In plus insistenta oamenilor in demersul de a avea discutii placute si consistente imi pare cel putin deplasata. Mi-am trecut deci capul prin padurea de leandri care decora curtea interioara a imobilului si am facut si eu ca ei..

Intr-una din zile,  M-am trezit la usa cu un galerist italian si cu un critic de arta extrem de simpatic. Vroiau sa colaboram.. ei sa expuna in tara mea si eu intr-a lor.. Nu stiu ce sa zic in conditiile in care eu am invatat sa-mi urasc omologii si sa evit orice colaborare care ar putea injumatati profitul sau faima. Evit sa fac opinie separata fiind totusi in vizita si merg pe mana lor asa ca ma trezesc cu o expozitie in toamna la Roma si cu alte cateva evenimente comune pana atunci. Asa imi trebuie daca ies din tara in loc sa ma uit la ce-a patit Adam cand a facut pe desteptul. Cei doi, sunt si partenerii mei de discutie in cadrul conferintei pe care urma sa o sustin la Accademiadi Romania.. Oamenii s-au gandit sa ne punem la punct dizertatia la crasma.. asta pot intelege.. ce nu pot intelege? De ce chelnerii zambesc tot timpul si aduc mancarea la timp.. nu inteleg si pace. Seara de seara ma simt bine si nu stiu ce sa fac cu asta.. oameni misto si prieteni vechi pe care risc sa-i indragesc odata reveniti in mine, lume sanatoasa la cap chiar si pe tulburare. 

Stam in curte pe relaxare, cu dinaintea plna de strictul necesar si ne bucuram unii de altii intr-un tablou reusit, colorat de rozul vinului, de galbenul aluatului subtire si de aroma de oregano, proaspat aruncat intre feliile de usturoi fumegand. Sunt dupa o zi de plimbare de-a lungul careia fiecare usa deschisa insemna un Caravaggio.. coplesitor.. mai bine la Peris sprijinit de tractor si injurand guvernul.. oricare guvern.

Soferul meu, cel care adusese lucrarile in Italia le povesteste musafirilor nostri italieni, ca el apreciaza pastele doar daca sunt asezonate cu o ceafa cinstita de porc.. lumea zambeste intrigata, jenata, perplexa.. Domne' eu nu zic.. pastele aste sunt ele bune, da' daca nu punem o bucata de carne groasa si suculenta alaturi sunt de cacat.. Las ca maine ma duc sa fac eu cumparaturi si vin cu tot ce trebuie.. ceafa si tarie.. absint, ca te face sa dansezi pe masa.. Are dreptate bre'.. ce poate fi mai frumos decat sa fii satul si sa nu stii de ce te doare in cur dimineata.

Am parasit Roma cu camionul plin de lucrari.. pe la Ravenna transportatorul meu preferat decide sa astepte pana gaseste marfa de dus in Romania printre lucrari si o zi si o noapte mai tarziu suntem tot acolo.. Iau avionul de frica revenirii obiceiurilor mioritice si fug la Venetia de unde ma urc in avion spre casa. Inca mai simt o umbra de caldura si de interes placut. nu stiu daca e de la rozeu sau de la ochii care poposesc pe spinarea mea, dar nu comentez si ma bucur de tot. Dupa o aterizare antipatica si o calatorie prin Bucuresti ajung acasa si incep sa scriu.. nu stiu de ce dar tot foarte nasol.. si cred ca nu imi prieste de loc. Nici mie nici celor care n-au de lucru si ma citesc. Poate doar celor care rezoneaza poticnit cu gandurile mele.

Am decis sa raman in filmul roman chiar si de aici de la Bucuresti.. macar o vreme: doar tacla placuta, ochi senzuali dar ospitalieri, prieteni buni sau vechi.. si rozeu' de caliatate.. . Ma opresc ca imi dau pastele in foc si ar fi pacat de atata aroma si dor d'antan. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu