Priceperea la romani..

Am fost amuzat intotdeauna de oferta de solutii de pe piata.. solutii la orice. Romanul este o specie tare priceputa in cam toate domeniile de activitate, ca sa folosesc o expresie autohtona. Inainte de '89 majoritatea persoanelor trecute de majorat si chiar mai departe, stiau cu certitudine ce ar putea face cu un pistol.. ar fi schimbat istoria desigur. Stiau si cum se pot apropia de Ceausescu.. aveau solutia. In plus fiecare din cei in cauza aveau si capacitatile necesare reabilitarii tarii. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi auzit macar o data: Pai daca as fi eu la putere.. Am depasit momentul 1989 si de atunci nici un guvernant nu a fost capabil sa isi duca mandatul asa cum ar fi dorit tara. Oamenii se strang la Universitate, in pietele centrale ale marilor orase, in fata blocului, in Cismigiu la o tabla, oriunde.. se fac comozi si se apuca de pus tara la cale. Imi aduc aminte de o experienta avuta in Franta acum aproape 20 de ani.. cautam de lucru si o prietena de familie m-a intrebat ce stiu sa fac, poate ma ajuta ea sa imi gasesc un job. Ca orice roman respectabil si in putere am raspuns prompt: orice.. eram chiar mandru ca pot face fata la orice provocare. Raspunsul prietenei noastre mi-a marcat viata: orice, nu gasesti de lucru.. cand o sa stii sa faci ceva concret suna-ma.. atunci o sa gasim ceva. A fost momentul in care am decis sa imi iau meseria, oricare va fi aceea, foarte in serios. Indiferent ce urma sa fac, fie ca voi puine faianta sau ca voi zugravi biserici trebuia sa ma dedic 100%. Nu stiu daca cei care au beneficiat in timp de serviciile mele au fost multumiti in intregime dar pot spune ca in Romania e foarte greu sa fii profesionist. De cele mai multe ori, daca iti faci treaba cum trebuie, daca impui niste reguli stricte in tot ce faci, devii negrul redactiei. Ori cauti nod in papura, ori nu vrei sa castigi bani.. in general esti evitat.. Hai frate!.. mai lasa si tu de la tine. Azi vorbeam cu fosta mea proprietara; si ea si sotul ei sunt chimisti si traiesc din asta decent. Si-au dezvoltat o mica afacere de familie, o linie mica de productie a substantelor de larg consum in industria chimica. Imi povesteau amuzati despre unul din clientii lor, un ins cu un magazin de desfacere a produselor chimice. Ai putea sa crezi ca o persoana care se ocupa cu comertul, de orice, ar trebui sa stie cu ce se mananca afacerea proprie.. tzeapa. Omul suna de fiecare data cand are nevoie de marfa si face comanda fara sa aibe nici cea mai vaga idee despre ce cumpara.. cere configuratii care nu exista pentru ca la randul lui isi primeste comenzile pe fax.. daca nu mai are clientu' toner cine stie ce primeste pe reteta. Ma lovesc de lipsa de profesionalism si la cumparaturi. In occident orice vanzator, fie el proprietar de aprozar sau de farmacie, iti poate descrie cu amanunte fiecare produs comercializat sau diferentele dintre sortimente. Intru zilele trecute in magazinul Puma in cautare de ghete de condus. Puma a facut istorie in domeniu devenind celebri pentru talpile din compozit de azbest. pe fiecare gheata era cusuta o eticheta care iti certifica calitatile ignifuge ale pantofului. Pentru multi poate parea un moft, insa in cazul unui accident care implica un incendiu cat de mic, e tare bine sa iti poti folosi picioarele.. in plus e posibil ca talpa de azbest sa incetineasca inaintarea focului. Am luat din raft o gheata proiectata pentru pilotii de la Ferrari si am cautat eticheta.. Atentie aceasta pereche de pantofi nu este tratata ignifug. Contrariat, chem responsabilul de raion si il intreb daca se mai fabrica incaltari cu talpa de azbest.. Se uita la mine lung.. un baiat tanar care era convins ca vanzarea de pantofi nu implica mare lucru. Aduci omului pantofii si daca e multumit ii iei banii si ii urezi o zi buna. De ce sa trebuiasca sa stii povestea brand-ului, de ce sa fii la curent cu dezvoltarea produselor? Nimeni din magazin nu a fost capabil sa imi dea informatia de care aveam nevoie.. Ma uit la reclame si vad numai gunoaie, intru in magazine si ma enervez, deschid televizorul si ma minunez. In tot acest timp profesionistii reali ai tarii, jurnalisti, medici, comercianti, publicitari etc., sunt fie someri fie pritocesc sume mediocre ca sa poata ajunge intregi de la un salariu la altul. Am intrebat o buna prietena, actrita, cum reuseste sa se detaseze de mediocritate in meseria ei.. mi-a raspuns sec: ce tine de mine fac cum se cuvine, in rest.. nu ma vad cu colegii de breasla.. mai de loc. Incet incet, ne izolam de tot ce inseamna evolutie.. meseriile se pierd, valorile se altereaza, lumea nu mai intreaba.. nimic. Cei putini care mai au respect de breasla si de tot ce reprezinta o profesie, isi vad de treaba in speranta ca la un moment dat vor avea pe cine sa invete ce stiu. Ce sa zic.. altfel, sunt bine.. am facut o scoala mica de ceramica pe care incerc sa o tin cat mai mult pe picioare indiferent de profit, am primit de ziua mea un pitbull, copilu' da rezultate bune la scoala, eu ma curat de toate deraierile din trecut pastrand experiente.. mergem inainte. Drum bun cui se baga. Daca ne tinem asa priceputi, poate pana la urma o iesi ceva.