Crama Domneasca.. locanta cu iz de nunta si atmosfera pe alocuri socialista, a adapostit in seara de 31 iulie intalnirea de 20 de ani. M-a amuzat ideea unei intoarceri in timp desenata nu doar de chipurile familiare ale fostilor mei colegi ci si de revederea in genul de crasma in care ne ostoiam setea in anii de liceu.. si era sete nu gluma. Am intrat timid si curios in salon.. printre strigatele celor cu care de-a lungul anilor m-am mai intalnit auzeam susoteli candide. Asta e Mihai?.. mama ce s-a schimbat.. Oaauu.. Uite-o si pe Simona.. Dupa primele pahare am reusit cu totii sa ne acomodam cu noul look al fiecaruia si aproape instantaneu ne-am teleportat in curtea scolii, in gradina de la Cina, in beciul de la Simplon, la 2 Mai in fata corturilor, in ultima banca.. Genial. Am recladit bisericutele de alta data, am barfit caraghios evolutiile fizice si ne-am dat coate la vederea celor care au creat in noi pasiuni intense. Intr-o forma sau alta am ne-am redescoperit afinitatile si indeletnicirile.. Georgiana aduna numere de telefon, Irina emana aceiasi caldura prieteneasca, Andreea Athanasiu striga prin locanta de sarea camasa pe ea. Ingrid timida si retrasa, Ana-Maria tot frumoasa si Milica tot mucalit, Boby tot spiridus, Stoicescu tot cu capu' si tot pus pe shotii si eu tot gata sa particip. Diana Deaconescu tot cu bataie de falca si Carmen tot nebuna. Am fost impresionat de tinuta neschimbata a Andei si am ras cu lacrimi la remarcile lui Codrut, am ciocnit ca pe vremuri cu Bondarul si am depanat povesti cu Olariu, Irina Suteu avea aceeiasi prezenta placuta si Pistru' a ramas acelasi gentilom. M-am acomodat cu greu cu imaginea de parinti pe care majoritatea si-au asumat-o.. e ciudat sa vezi transformarea pe care o produc copii, chiar pe cei mai nonconformisti. Poate ca de vina e si timpul trecut de la ultima intalnire.. te-am lasat la spritz sub masa si acu' esti tata de familie sau femeie serioasa la casa ei. Au si lipsit multi.. asta a fost mai trist.. asta si momentul in care ne-am dat seama cat de maimute am fost sa nu ne cautam atata amar de vreme.. de ce a trebuit sa treaca 20 de ani ca sa ne imbatam din nou? Poate ca daca tineam mai aproape ca sa citez un jurnalist cunoscut, nu am fi ajuns in situatia de a face fata testului Stii cine sunt? si poate ne-am fi bucurat mai mult unii de altii. Eu unul am asteptat cu mare emotie revederea asta.. Poate tocmai pentru a relua legaturi pierdute de-aiurea, chit ca acu e mai curand sa ne vedem cu copii prin parc sau la sedintele cu parintii decat in carciuma la baut. Parcurgem o noua etapa; in liceu planificam traznaile proprii acu' trecem la cele ale copiilor nostri.. e si asta o treaba. Una peste alta fost o seara perfecta.. sper doar sa nu ne pierdem din nou..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu