In seara asta a mai avut loc un eveniment de strangere de fonduri pentru Culai si de mediatzare a starii de lucruri din spitalul romanesc. Imi declar deci, pe propria raspundere, lipsa de interes in viitorul apropiat si nu numai, fata de consatenii mei care se dovedesc o data in plus, lipsiti de interes pentru turbionul menajer in care se adanceste Romania incet dar sigur. Am ajuns la eveniment un pachet de nervi. Sistemul mi-a mai facut o bucurie, ignoranta romanului in putere mi-a dat-o din nou la gioale. Pe bulevardul Marasesti se repara asfaltul.. e un fel de-a spune. Muncitorii s-au apucat de raschetat startul vechi inainte de ninsoare oprind insa lucrul la prima boare de vant. Mergeam deci linistit cu 30 la ora incercand sa ocolesc o groapa doar pentru a cadea in alta mai mare, cand in fata mi-a aparut un canal inaltat cu cel putin 20 de centimetri de la nivelul solului. Nu am apucat sa mai reactionez pentru ca masina s-a proptit in canal, airbag-ul mi-a explodat in fata, masina s-a opintit violent pentru a ramane locului in mijlocul drumului cateva clipe mai tarziu. Nu stiu decat ca am simtit brusc o durere ascutita in crestet si ca Madalina, care se afla pe scaunul din dreapta, a tisnit afara speriata de fumul care iesea din volanul spart in urma decalnsarii sistemelor de siguranta. Am coborat din masina pe partea dreapta si m-am dus sa vad de ce ajunsesem in situatia asta.. La suprafata, masina nu avea nimic. Am descoperit ulterior ca nu mai am directie si ca bascula si puntea erau tzandari din cauza impactului cu fonta rezistenta. Toate astea se intamplau la 300 de metri de locatia unde urma sa aibe loc evenimentul pentru Culai iar eu eram incarcat cu 200 de litri de sucuri donate de Pepsi Cola pentru bunul mers al lucrurilor la serata. Si eu si Madalina eram foarte fericiti ca reusisem sa facem fata provocarilor de peste zi si ne facusem treaba in timp util. Cu fata explodata, fara sa imi pot folosi buzele la capacitatea maxima, cu un cucui in crestetul capului cat China, zdruncinati amandoi cum se cuvine si inca nauci am ajuns la JetSet Cafe. Deci.. in primul rand cantitatea de popor cu legitimatie de presa venita, conform invitatiei, sa sustina un coleg de breasla si sa caute solutii pentru iesirea din criza a sistemului medical a fost extrema.. extrema de jos. Din nou echipa de prieteni de la Reader's Digest, nelipsiti cand e vorba de Nic, cu ajutorul unei bune prietene am avut si Realitatea Tv, Adevarul a sustinut ca de obicei cu toate puterile din dotarea Mariei fara de care nimic nu s-ar fi intamplat, Carmen Voinea a convins JetSet Hall sa puna spatiul la bataie pentru o cauza nobila, Anca Radulescu a venit sa faca make-up moca, vedeta Megastar Catalin Josan a incercat sa incante audienta si cam atat.. Daca stam sa ne gandim putin, Reader's e deja familie, Dilema a fost frate-miu & co, Adevarul e prieten de familie, Realitatea prieten din nou.. musafiri.. cucu. Poate doar cateva pitzi care venisera sa se machieze sau sa ii cada la picioare megastarului, mai erau si cativa baieti veniti pentru pateuri si mirinda. Am aruncat un ochi in platoul cu carti de vizita si am inceput sa zambesc tamp la abundenta presarilor.. Zic deci sa nu ne mai asteptam la reusite sociale sau la evolutia spiritului civic romanesc, sa nu mai speram ca vreo data, majoritatea va da vreun ban pe minoritate sau ca nemultumitii vor iesi in urmatorii 25 de ani in strada (cam atata ar trebui sa facem treaba ciclic, nu?). Sunt convins ca daca sunam la MediaFax si ziceam ca Pepe o bate pe Querida in fata fostului club a lui Mutu strangeam cu siguranta mai multi ziaristi decat pentru un amarat de coleg de breasla pe care, la urma urmei nici nu il cunoastem. Putinii oameni din afara care au venit ieri pentru Niculae, si-au inceput discursul cu Nu il cunosc pe Nic dar am venit sa il sustin.. A fost de-a dreptul impresionant. Cu toate astea nu imi pot ascunde dezamagirea fata de impasibilitatea unei bresle, din care in adolescenta imi doream cu ardoare sa fac parte, fata de o problema extrem de grava: sistemul medical deficitar. Niculae ar fi trebuit sa fie un exemplu al unei stari de fapt.. ca el sunt inca multi care trec prin clipe de cosmar fara sa stie ce le rezerva viitorul intr-un sistem facut zob fix de ignoranta mass-mediei. Daca ziarele, publicatiile, televiziunile si radiourile ar aloca un ceas pe zi subiectelor care nu aduc audienta dar care sunt motivul pentru care ne stie tot targu' de loseri, ar fi imposibil sa nu se miste ceva. Ma bucur ca nu mai am emisiune la radio, ma bucur ca nu mai scriu nicaieri, ma bucur ca nu mai fac parte din breasla jurnalistilor de azi. Imi pastrez prietenii castigati in timp, ma bucur de cei noi si ma lepad de majoritate. Maine imi duc masina la groapa, imi sun avocatul sa dam primaria in judecata, mai injur putin guvernul si imi continui treaba asa cum stiu eu langa ai mei si langa Niculae.. In rest.. numai de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu