Mult timp liber.. cu japca..

Se intampla sa dai in viata peste oameni care ajung imediat.. e un gen distinct. Ai intalnire la 9 dimineata si pe la 4 dupa amiaza ei mai au inca 5 minute pana la tine. De doua zile astept un astfel de om.. azi mi-am luat liber din asteptare. Chestiunea devine iritanta nu doar pentru ca se alege praful de programul tau pe o zi intreaga dar nici nu te poti apuca de altceva. Orice proiect ai demara, exista riscul sa fie oprit odata cu venirea personajului in discutie si nu vrei sa faci lucrurile pe jumatate. De cele mai multe ori cetateanul ajung imediat, are de fiecare data o parere extrem de proasta despre oricine intarzie. Intotdeauna are remarci caustice cand vine vorba de lipsa de punctualitate,  mentionand permanent ca pentru el ora fixata e sfanta. Daca totusi se intampla ceva, e cu siguranta foarte grav.. ori se inspira din moda franceza si acuza traficul, ori a fost chemat de urgenta la banca ori, de cele mai multe ori, e de vina incompetentul cu care a avut intalnire inainte sa se vada cu tine si nu reusea sa il faca sa inteleaga pe prost cum stau lucrurile. Desigur ca data fiind situatia nici nu a putut da un telefon de amanare. Ce sa faci atunci.. de baut nu poti bea, sa te uiti la un film ti-e sila,  mai stergi prafu', mai pui oamenii la treaba.. practic nimic.. aici intervine vina celui care asteapta. Acu' cand e criza, nu iti permiti sa pierzi o oportunitate, cand pe piata e praful care e si ca romanu' te gandesti ca mai bine strangi din buci si stai.. daca vine omul, e de bine.. poate.. daca nu, asta e.. altceva ce era sa facem? Eu de exemplu imi iau cum spuneam, liber de la asteptare.. m-am suit in masina si am plecat putin.. atat cat sa am suficienti kilometri dinainte incat sa ma golesc de cacaturi si sa fac refill cu bine. La mine, un asemenea drum ma duce in timp. Incep incet sa imi aduc aminte de aventurile copilariei, de prietenii care mi-au tranzitat viata, de bautele in nisipul cald al vamii cu adevarat vechi, de doamnele pe sanul carora adormeam multumit, de traznaile adolescentei, de discursurile paterne si cafturile incasate de la mama. Imi aduc aminte de liceu si de manifestele anti-comuniste, de santierele pe care le-am batut, de infractiunile caraghioase pe care le faceam impreuna cu frate-miu, de poftele inocente, de trendurile propuse in timp. Revin in capitala plin de energie si de stare de bine, ma bucur ca am trecut si ma intristez ca generatiile care ne ajung din urma nu au nimic, intru in traficul bucurestean si incep sa cheltui energia de care am facut rost la drum.. Ma asez deci la birou si incep sa astept din nou.. in doua zile plec din nou la drum.. vine cineva?