UpDate.. analiza finala..

Am lipsit o vreme.. am incercat sa asimilez disparitia unui prieten. Luni dimineata, m-a sunat Dragos sa imi dea vestea.. Babalau s-a prapadit. I se spunea asa pentru ca optiunile din dotare faceau ravagii in orice competitie. Fratele unui bun prieten, Catalin a murit de inima la 41 de ani singur in casa.. l-au gasit a doua zi, duminica pe seara. Marti dimineata la ora 10, cativa prieteni zgribuliti in capela cimitirului impreuna cu cativa colegi de birou stateam si ne uitam unii la altii refuzand sa acceptam motivul prezentei noastre acolo. In ultima vreme Catalin nu fusese in cea mai buna forma, nimeni insa nu putea sa mearga cu gandul pana la groapa.. Cand ne-am cunoscut, il invatasem sa se scufunde dupa rapane la 2 mai.. acum, dupa mai bine de 15 ani, o mana de oameni il asezam tristi in barca lui Charon. Cand stai in fata finalului, incepi sa te gandesti la tot felu' de lucruri. Incepi sa iti aduci aminte de fiecare plecare.. iti construiesti in minte un registru al celor dragi, prapaditi de Dumnezeu inainte de vreme: familie, prieteni, catei si pisici.. In ultimii 10 ani am ingropat oameni in putere, oameni de care aveam cu totii nevoie, prieteni de care ne bucuram in jurul focului oriunde l-am fi facut. Mero a dat tonul.. a murit electrocutat de aparatul de aer conditionat.. avea 41 de ani.. am mai trecut de atunci printr-o leucemie, doua infarcturi, vreo' doua accidente de masina, un accident vascular cerebral.. media de varsta.. 40 ani. Babalau a fost pus jos de o boala extrem de rara de inima pe care o poti identifica facand o singura investigatie.. autopsia.. afli de ce-ai crapat doar cand te deschide de la revedere.. tarziu. Stateam cum spuneam si faceam contabilitatea.. ca te duci la un moment dat e cert.. desi nu vom accepta niciodata finalul, ne pregatim pentru el o viata; ca ajungi dupa o viata sa zaci pe o masa inconjurata de suferinta sau ca poti ajunge sa fii slujit pe ultimul drum de un preot care da reject la telefon in timp ce spune Tatal Nostru (caz concret).. asta e.. nu ai ce sa faci.. asta e mersul la groapa. Dar sa pleci de unul singur.. abia asta e greu de dus. O teama organica de singuratate apare de fiecare data cand pierzi pe cineva. Construim vieti gresite in cautarea unui final monumental ca sa ne trezim pana la urma in intuneric cautand de sus, de la grinda, lumanarea lipsa.. Construim imagini virtuale o viata, iar la inchidere ducem lipsa de udatura sarata a unui suflet pereche asezat pe marginea patului. Construim ziduri, ne transformam sufletele in silozuri de  durere ca sa fim puternici la suprafata. Dam dragostea pe nimic.. cu asta o sa si ramanem. Hai sa ne facem cate o autopsie sa fim siguri ca stim de ce murim.. pe urma zic sa facem o tumba.. orice..