Revenire.. sau textul nepublicat din 30 nov.

Am stat si m-am tot gandit la ce se intampla in tara de aproape doua saptamani. Tot ce nu s-a spus in Campania turului 1 rabufneste acum de peste tot. Fiecare candidat arunca cu acuze care de care mai agresiva si mai lipsita de bun simt. Ambele parti sunt deopotriva prinse in incrancenarea politica. Ambele tabere improasca cu aceeasi ardoare de parca ar face intrecere pe mp de brazda in capul romanului. Un bun prieten imi spunea zilele trecute ca vad lucrurile in alb si negru. Ca de fapt ambele parti sunt patate si nepotrivite. Ca poate varsta ma va face sa percep mediul mai moderat. Altul, ca imi irosesc povestile si scriu numa de politic. Azi, uitandu-ma la televizor l-am zarit pe Florin Iaru intr-una din emisiunile electorale. Era de fata si Silviu Prigoana in calitate de sustinator al lui Basescu si cineva de la PSD. Iaru a spus ca in momentul de fata nu mai conteaza ce are de zis sau de scuipat vreuna din parti. Toata agresiunea care curge din duelurile electorale este inutila, pentru ca alegatorii, aceia care isi vor exercita dreptul la libera alegere in 6 decembrie, si-au format deja o parere si stiu cu cine voteaza. Mai mult, injuriile ii vor face cu siguranta pe oameni sa ii aprecieze pe autori ca oameni lipsiti de caracter si sa isi schimbe poate, pozitia electorala. Prietenul de care aminteam avusese dreptate.. Iaru a pus punctual pe i. Hai frate sa ne vedem de ale noastre. E cert ca ale noastre nu au nimic de-a face cu politica. E sigur ca ale noastre sunt frumoase si vesele si discrete si blande si desigur ca ale noastre nu sunt asa pentru ca avem un presedinte sau altul. Sunt asa pentru ca noi le facem sa fie asa.. acasa in familie, intre prieteni, intre parteneri de orice fel. Ma gandesc deci sa ma opresc din drumul pe care il apucasem si sa ma intorc la flori, fete, filme, asezonate cu un zvon de nostalgie, ceva votca si mult timp presarat pe deasupra. Hai sa ne vedem de maine, la perceptiile cotidiene care ne-au consacrat: istorii amuzante, intamplari kitsch, traznaile cotidiene dintre noi. Daca nu reusim si ne ingroapa dusmanii pana la urma, vom avea intotdeauna, cum spunea un amic, un loc de munca la orice MacDo’ European, intr-o tara in care votul nostru inseamna ceva. Stima!