Creier pane..

Ieri am batut un record personal.. ma indreptam spre locul unde urma sa intalnesc un potential partener. Era o intalnire importanta. Eram stresat ca nu imi scrisesem textul pentru ziua in cauza si in plus aveam in fata o zi plina. Ma dau jos din masina verificand cu strictete daca usile sunt inchise bine; nu posed inchidere centralizata, deci operatia se face manual din interior. Am recuperat rucsacul din spate si cand sa ies din masina suna telefonul. Inchid din reflex portiera inainte sa ies vorbind la portabil. Trantesc usa cu putere si ma reped spre locul de intalnire. Totul bine, ceaiul cald la Rendez-Vous, omu' punctual, laptopul incarcat, chef de treaba. Doua ore mai tarziu ne ridicam de la masa platim nota si dam sa ne retragem fiecare la ale lui. Bogdanel, traffic manager la pravalia proprie, o ia inainte in timp ce eu, incep usor ingrijorat sa caut cheile de la masina.. pe jos, pe langa masa, sub pernele de pe canapea.. peste tot. Intuiesc oroarea si ies dupa Bogdan pe care il gasesc razand isteric langa masina. Pana sa ma dezmeticesc, constat ca trecatorii treceau pe langa masina mea si zambeau, care mai voalat, care pufnind.. imi inchisesem cheile in interior, in contact. Motorul..? Pornit desigur.. In parcarea de la Universitate, chiar in fata librariei, stateam stupid in fata masinii mele fara sa pot sa ma bucura de functiile cu care a fost inzestrata. Trec peste furia directionata catre capacitatile mele intelectuale ramase brusc in pana si incerc sa caut solutii. Ajutorul imediat, vine de la tiganii care isi asuma parcarile bucurestene in clipele de neatentie ale angajatilor primariei sau dupa plecarea acestora: Boss, da o pila de unghii si te rezolvam noi, doar ieri ce-am deschis un Tico.. Incet locul s-a aglomerat.. fiecare dadea cu parerea.. care ca tre sa deschid cu o rigla, care cu forfecuta, care cu cheile de la casa. Toata lumea avea solutii care mai de care mai potrivite situatiei. Pe fondul acesta se aude brusc o bubuitura puternica: de la etajul 9 al blocului cu libraria cazuse un suport de brad, confectie artizanala din fier beton si teava de 20, lovind in cadere alte doua masini parcate langa a mea. Ne-am uitat toti in sus suficient de prompt cat sa-l vedem pe proprietarul suportului de brad fugind in casa. Si daca murea cineva ce? Revenim la masina mea care era prelucrata in continuare de baieti. Intervin la timp.. omu' cu parcarea se pregatea sa cheme politia acuzand tiganii de spargere. Scena devenea usor grotesca asa ca am hotarat sa ii opresc pe lacatusii de okazie si sa fug acasa sa iau dublura. A fost un drum de cosmar intr-un trafic nebun. Revin la masina bag victorios cheia in broasca, deschid si dupa ce ma asez relaxat in scaun opresc motorul doar pentru a avea satisfactia repornirii. La geam apare un tiganus mai mic care isi reclama drepturile: boss, am pazit masina cat ai fost plecat..