Am intalnit si romani fericiti.. pe persoana fizica.

Nu a trecut multa vreme de cand un amic s-a ratacit prin Govora atat de tare incat si-a cumparat un depozit de butelii crezand ca-i casa.. cu aceasta ocazie, ca sa poata sa mai recupereze din pierdere, m-a dus si pe mine sa ma pierd si eu o data, doar ca de data asta in prezenta primarului ca de.. pentru asta sunt maimutele cu nume sonore.. ca sa faca din rahatul omului bici de subjugat prostia. In incercarile de a ma convinge sa ajung la Baile Govora, amicul in discutie mi-a sugerat ca primarul de acolo este primul primar care vrea sa faca ceva cu adevarat si ca iubeste copiii si ca toata lumea din urbe il saluta cu drag de fiecare data cand il vede. Am zis bine si am pus mana sa ma pregatesc pentru impresionarea omului de catre om, in speranta ca poate in felul acesta voi reusi sa implementez macar parte din proiectele mele cu dor de nivel national la proba de facut copiii fericiti si pregatiti de viata. Cam asa cum parintii nostri, ma rog.. ai unora dintre noi, ne-au invatat la vremea lor, atunci cand nu tablete ci decat carti... si suit in copac si sotron si sport si iar carti.

Cu okazia intalnirii cu domnul primar Mihai Mateescu, acesta m-a asigurat de sprijinul neconditionat al domniei sale in toate demersurile mele, cat timp este vorba de comunitatea locala si de tinerii Govoreni. Asa am inceput sa lucrez in parteneriat cu Liceul Tehnologic Baile Govora la proiecte de educatie alternativa si sa propun activitati diverse in orasul uitat de lume si sa propun, chiar si ca sponsor concediat, organizarea unui concurs de arhitectura pentru a identifica solutii de reabilitare a spatiilor lasate in paragina fie ele si monumente istorice.

Fiecare convorbire cu alesul din dotare se termina cu rugaminti de genul.. si de ziua florilor? si la amfiteatru? si facem si un festival medieval? si asa mai departe.. mult mai departe in conditiile in care toate proiectele propuse de administratia locala erau duse la bun sfarsit pe banii mei si ai celorlalti prieteni implicati in actiunile PleshooContemporary.

La sfarsitul lunii aprilie am reusit sa conturam un proiect de campus educational care urma sa ia forma unei tabere deschise gratuit copiilor de peste tot si localnicilor Govoreni. Tabara, in sensul de spatiu de activitati, are ca punct principal de atractie tirul cu arcul si este sustinuta de activitati creative de tot soiul. Asa a aparut The Archery Camp. Get a Room a venit cu corturile, PleshooContemporary cu implementarea si Shaddy, John, Radu, Jeff si Sandra cu restul de sprijin necesar, iar EEA Archery Sports&Events alias www.arcuri-sageti.ro a pus la bataie arcuri si sageti si tot ce ne mai trebuia ca sa ducem treaba la bun sfarsit. Pe ultima suta de metri, asociatia noastra fiind inca in curs de infiintare, s-a alaturat si asociatia Haicubicla ca sa fim in regula si juridic vorbind.

In pofida rugamintilor mele de a monta tabara doar in momentul primirii aprobarilor necesare functionarii din parte primariei Baile Govora, domnul Mateescu a insistat alaturi de cativa alti angajati ai administratiei locale sa montam cat de repede, hotararea consiliului local fiind pro The Archery Camp cu unanimitate de voturi. Am mers pe cuvant si am inceput sa montam corturile pe terenul de fotbal aflat in paragina de aproape 5 ani. Am intocmit un proces verbal de predare primire a terenului si a altor cateva articole: WC mobil, tomberoane, curent electric, canalizare si cladirea vestiarelor.

Chiar daca am descoperit ca vestiarele sunt praf si ca electricitatea vine doar noaptea fiind conectati la reteaua de iluminare stradala si chiar daca am gasit si canalizarea.. un sant sapat pe terenul de alaturi care se scurgea in parcul central din oras, am deschis totusi spatiul pentru comunitatea locala si am inceput sa lucram cu copiii. Doua saptamani mai tarziu aveam peste 50 de copii care uitasera de tablete si telefoane si care in schimb trageau cu arcul, faceau sageti si ascultau povesti.. Trup si spirit au inceput sa se dezvolte armonios iar copiii au inceput sa ne indrageasca si chiar sa participe la viata campusului.. spalat un pahar, umflat o saltea sau turnat apa in pahare pentru cei insetati.

ilustratie de Radu Burduj

In timpul acesta, noi asteptam ingrijorati documentele care ne justificau prezenta.. telefoanele si intalnirile cu administratia se terminau cu romanestile Nu-ti fa griji, Am rezolvat tot, Maine va fi ok etc. Dupa doua saptamani de activitate, am aflat ca secretarul primariei imi facuse raport si la Govora si la Rm-Valcea cum ca am ocupat abuziv terenul de fotbal in vederea implementarii unor programe educative.. chiar asa a scris. Am aflat si ca zambetul oamenilor la vederea primarului se naste din frica si nu din respect si am aflat ca in genere Baile Govora nu difera cu nimic de restul tarii la capitolul administratie locala.. coruptie si manareli. Am fost catalogat ca infractor, evazionist si inca o lista de patru pagini in care eram condamnat ca am venit pe banii mei ca sa fac scoala cu copiii. Joi ne-am trezit cu politia pe cap.. jenata ca se afla acolo pe motiv de recipisa depusa la Valcea. In tot acest timp primarul nu raspundea la telefon, secretarul nu mai trecea pe la servici si concluzia comunitatii era ca in primaria Baile Govora se au toti pe toti la mana in asa un hal, ca in fapt nimic real nu se poate intampla. Toata lumea fute pe toata lumea si la propriu si la figurat iar expresia preferata a domnului Mateescu este: Sunt foarte cuminte.. Nu-i asa? oamenii raspund intotdeauna cu Sigur ca da dom` primar si pleaca mai departe sa isi duca crucea.

Pe scurt.. In timp ce primaria ascunde hartiile care dovedesc legitimitatea PleshooContemporary si plangerile noastre in aceeasi masura, copiii din Govora au ramas fara activitate.. tot pe scurt, strigatele si protestele lor nu ajung nicaieri, iar presa este fie tinuta in frau de primarie, fie neinteresata de alt subiect in afara violului de batranele si a vietii private a Elenei Udrea.

Este prima data cand ma lovesc la nivelul asta cu dezinteresul administratiei pentru educatia copiilor sau pentru interesarea celor mici in activitati reale si consistente. Cand am zis secretarului din primarie ca nu face decat sa anuleze toate activitatile PleshooContemporary incluzand Ziua Govorei si cursurile de creativitate mi-a raspuns sec.. asta e.. Si chiar asta e.. in loc de tabara de arc si concerte placute si festival medieval si targ de mestesugari in cooperare cu Muzeul National Al Satului din Bucuresti, govorenii au mici si bere si dj govorean si muzica populara la sintetizator si copiii nefericiti dansand in caldura pentru autoritati samd. Imaginile arata cat de rau se simteau cu noi copii si cat de nefasta putea fi influenta noastra asupra copiilor.

Nu ne intoarcem la comunism si durere in cur.. nu.. Nu am parasit niciodata paradigma. Cei care dovedesc ca se poate trebuiesc opriti si cat timp copiii nu au inca drept de vot, mai da-i in masa..

Mare om romanu‘.. si prost de bun..

A trebuit sa ajung in Bucuresti cu niste trebi‘ asa ca mi-am luat nevasta si am purces la drum. Sunt cateva numere de inmatriculare pe care daca le vezi atarnate de masina din fata trebuie sa devii prudent.. Ne aflam inainte de padurea Romanesti, ieri pe la amiaza.. Desi rulez in general mai curand repede, stiind de camerele de pe pasarela din apropiere, am lasat-o in 70 si m-am tras pe banda unu.. la fel si un Range Rover la fel de grabit ca mine. Intre noi un Fiat Punto condus cum am aflat ulterior de o fata de maxim 22 de ani dintr-un sat de langa Ploiesti. Cu 100 de metri inainte de virajul care te scoate in fata pasarelei, Fiatul intra in depasire de plictiseala sau din lipsa de experienta si se trezeste in plin viraj cu vreo 100 la ora in fata parapetului de beton care desparte sensurile de mers si se sperie.. calca frana si isi ia practic zborul. Pe jos umed, parapetul a functionat ca rampa de lansare pentru micuta masina in depasire asa ca Fiat-ul o porneste in sus, face trei piruete in aer si ajunge in zbor dincolo de banda unu, secerand un copac aflat pe marginea drumului.. Si eu si cel din Rover am oprit si am alergat catre masina fumeganda infipta cu partea din spate in pamantul reavan de pe marginea drumului. Copila de la volan a avut prezenta de spirit sa desfaca centura la aterizare si sa iasa din masina.. nici o zgarietura.. a avut zile fata cum ar spune romanu‘. Chemam politia in timp ce Sandra incerca sa opreasca tremuratul fetei trecute printr-o experienta oribila si un satean se plange ca abia a terminat de reparat gardul distrus de accidentul similar de dimineata.. Daca ati sti cati se opresc la mine in gard.. In acelasi timp o sateanca aduce un scaun, o patura si o cana cu apa pentru soferita, iar eu ies la drum sa strang cracile groase imprastiate peste toata banda unu si sa cer ajutor altor participanti la trafic.. in fapt pana nu-ti zice doctorul ce ai, nu stii nimic iar pana la urma, oricare din noi am vrea sa avem o voce buna in preajma dupa ce am vazut moartea cu ochii.

Ma gandesc la cum se vedea de la volanul celor care treceau pe DN 1 dupa accident.. Iesi din sat si vezi pe dreapta o masina facuta zob din care iese fum, alte doua masini oprite pe dreapta pe avarii, un copac spulberat de accident si un bezmetic care face cu mana.. Ce faci?.. Tu romanul care sufera public si populist pentru cei disparuti la Colectiv sau la Paris sau oriunde altundeva, atunci cand vezi scena descrisa mai sus.. Pai calci fratioare acceleratia si ii dai blana pana la Bucuresti ca nu ai tu timp nici de declaratii, nici de prim ajutor nici de nimic.. Timp de 3 minute pana la venirea politiei, care apropo‘ s-a purtat exemplar, nimeni nu a oprit.. puteam cere ajutorul pentru ca in masina sangera cineva.. sau pentru ca luam foc si extinctorul mic din masina nu a fost suficient.. sau pentru oricare motiv.. Nu.. Romanu‘ nu opreste.. El doar se plange sau se alarmeaza sau se alatura cauzei.. Concret o suge. Mi s-a reprosat ieri ca generalizez si ca dau in toata lumea in timp ce pe planeta exista oameni buni.. Sunt perfect de acord. Imi aduc chiar aminte de una Maica Tereza care a facut ceva treaba la viata ei dar nu cred ca generatiile viitoare o sa mai aibe vreun recollection about it ca sa folosesc un limbaj in trend. Imi asum deci respectul pentru cei putini care fac si care construiesc si care se lupta si ma declar satul de restul..

Superscrieri si haimanale..

Am fost aseara la Gala Premiilor Superscrieri organizata de Fundatia Friends for Friends si cativa sponsori traditionali in arealul hipsteresc autohton.

Ma ocup de niste ani de educatie.. ma rog.. de un soi de dezvoltare a creativitatii la copiii pana in 12 ani, folosind ceramica si alte metode alternative care tin de arte in general. Stim deja ca din acest moment, odata intrati in pubertate, tinerii de azi trec de la Hanna Montana la Miley Cyrus ca model al unei generatii. Revenind, am fost real atins atunci cand Mona Dirtu si-a anuntat targetul de vis.. 100 de burse oferite de catre Fundatie pentru speranta in jurnalismul romanesc de calitate. Strigarea desi parca utopica astazi, face parte din genul de derapaje de care vorbeam ieri si pe care le cred atat de necesare dezvoltarii unei noi generatii frumoase. Asadar felicitari Mona Dirtu.

O sa trec peste cine sunt astazi considerati de catre societatea civila contemporana superscriitorii care preiau stafeta de la niste figuri monumentale de jurnalism.. un David Frost, un Joseph Pulitzer, un Walter Cronkite si tot asa.. O sa trec direct o ora mai tarziu, la decernarea premiului cel mare.. Stefan Mako. Sala in picioare, sustinatorii in urale..

Nu i-am citit textul iar dupa prestatia de aseara sunt convins ca in viitoarele mele lecturi numele lui va fi ocolit cu grija, chiar cu riscul de a pierde un text monumental.. EI bine baiatul asta, dupa ce un alt jurnalist, girat de HotNews a plecat acasa cu doua sute de euro castigati pentru un reportaj de front realizat in Ukraina si dupa ce respectivul a multumit emotionat pentru recunoasterea unor merite la scena deschisa, domnul Mako s-a plans de nevoile tanarului jurnalist roman cu un cec de o mie la subrat.. Ca sa fie tacamul complet, a mai continuat sa ii propuna Monei ca in locul burselor pe care aceasta isi doreste organic sa le ofere, sa sprijine mai bine Casa Jurnalistului si pe altii ca el..

Pai bai Fane.. de ce n-ai dat tu tonul donand premiul pe care tocmai l-ai incasat catre Casa Jurnalistului sau altii ca tine? Tocmai mi-ai dovedit ca generatia care are nevoie reala de ajutor se afla fix in spatele celei pe care o reprezinti tu.. pe scurt tocmai ai aratat ce plangea cu tristete Vintila Mihailescu.. niste responsabilitate nu strica nimanui.. eu unul cred ca nici putina omenie, sa nu ajungem sa alegem sa tinem camera in timp ce cineva striga dupa ajutor.. si apropo, mai putina pizma.

PS: Jurnalism nu inseamna bloggereala.. nici acum, nici in 2437 cand o sa zburam cu masinile prin oras..

Despre clacare in general..

De data asta articolul meu  va fi continut de un text al unui prieten drag care a clacat pe facebook dupa o pauza autoasumata.. Este pentru prima data cand folosesc a clacat in sensul cat de bun pe care il poate contine. Spun asta entru ca eu cred ca e cazul sa clacam fiecare in felul nostru in ideea in care mai vrem inca sa facem diferenta sau sa schibam ceva pe alocuri dar nu in sensul propus de Nenea Iancu.

Atasez mai jos textul prietenului meu fara sa fac nici lobi acestuia, dar si fara sa il condamn sau blamez.. Trebuie insa sa mantionez ca desi sunt impotriva conceptului de bucurie comunista, m-am amuzat extrem atunci cand astazi, revazandu-mi amicul in discutie, acesta purta un tricou pe care scria: NATO nu ma apara pe mine! Macar cand vine vorba de NATO care trece strada batranici care nu se vor de loc vis-a-vis, amicul meu si cu mine avem pareri comune.

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi asume o clacare.. un derapaj in orice directie.. Singura conditie pentru ca trebile sa reinceapa sa mearga bine, este ca derapajele noastre sa fie reale si resimtite de putere oricare ar fi aceasta. Iata deci un text pe care il consider absolut impecabil si cat se poate de autentic.. Baroane' ai cuvantul.. si una peste alta, ai si dreptate.. plm.. traim o lume gresita.

De cand am dat faliment m-am gandit sa ies de pe fb ca na, ce sa caut io cu asa lume urbana si activa si intelectuala... dar acum chiar vreau sa stiu, cum o mai duceti? Am auzit ca ati iesit in strada acu' cateva zile sa puneti un premier francez pe langa presedintele neamt fiindca a explodat o butelie intr-o bucatarie sau ceva (sa le fie tarana usoara).

Dar cel mai tare as vrea sa stiu cum mai merge treaba cu capitalismu' si NATO? Va simteti suficient de cosmopoliti si impliniti? Dar implicati si empatici cu tragedia franceza va simteti?

Si mai ales, VA SIMTITI IN SIGURANTA? Cand mergeti pe strada cu familiile voastre frumoase si cu copiii vostri care canta la vioara de la 3 ani si merg la psihanalist de la 5... NU?! e... al dreaku comunismu ala ce rau era... 

Cretinilor! De 20 de ani sunteti partasi alaturi de aliatii (stapanii) vostri americani la crime de razboi si acu' va mirati ca vin bombardatii de prin tarile lor bombardate sa va impuste... Sictir!

Cam acesta a fost textul pe care il propun si il sustin fara sa pot fi vreodata acuzat de aplecari spre stanga in calitate de persoana fizica.. chiar de loc.

P.S. Am pierdut pana acum 5 prieteni in oroarea de la Colectiv si am inca trei la Paris care nu raspund inca la telefon.. Stiu ca multi vor reactiona urat la sintagma lui Baronu' cu butelia dar va rog sa ma credeti.. la cum se misca treaba, Colectiv o sa fie vazuta ca o entorsa pe langa cum se prezinta viitorul daca nu reactionam cu totii real.. hai sa incepem, sa zicem, cu pastratu' in piata de 60000 de oameni mai mult de trei ore si sa nu mai ajungem cu viteza sunetului la 30 de bezmetici care strigam ca vrem capace de bere mai trainice..

Despre fasaiala la romani..

Acum cateva zile, pe cand eram extaziat de numarul mare de romani adunati in strada liberi si de bune moravuri, un amic imi spunea ca pariaza orice suma ca intr-o saptamna o sa se vorbeasca mai curand espre cum a marcat PSG in minutul 28 decat despre drama de la Colectiv sau despre o cautare reala de solutii pentru schimbare in Romania. Cu tristete ma pregatesc sa ii platesc pariul.. Dupa o demisie mediocra si de fatada, dupa o simulare de intalnire intre societatea civila si Presedinte si dupa inca cateva intamplari mai curand hazlii, Piata Universitatii e goala.. Nu ma refer la cei cativa infrigurati care au ajuns mai curand la o varsta la care un sah la fantana e mai ofertant decat apartamentul confort doi din Berceni si nici la cei suficient de tineri incat nu au cum a inteleaga mersul.. Astazi Iohannis s-a tinut de cuvant si a venit in Piata.. Pe inserat, suficient de devreme incat jurnalistii sa fie mai multi decat poporu‘.. 27, 29, 31, 37, 45.. au devenit in doar cateva zile cifre asemeni celor de pe panourile in care McDonald anunta vanzarea hamburgerului cu numarul 5,835,756. Popor de mana a treia.. ne obisnuim repede cu muia si uitam cu o viteza uluitoare. Ne urcam demni in pat spunand grav ca s-a ajuns la 45.. ne doare in cur.. ne vedem de vieti cum da frigu si ne trimite sub plapumioara noastra cea confortabila.. pacat. Am sperat iar ca un bou ca romanii sunt in stare sa fie uniti.. teapa.

Dupa mineriada, dupa ce am vazut romani sarutand mana unor oameni care ne masacrau, mi-am revazut un prieten si ne-am zambit.. batrane daca mai prindem o revolutie, bagam vastu‘ prin magazine sa ne facem si noi macar plinu‘ ca astia nu merita sa mori pentru ei..