Ok de plecare.. masina nu avem..

Azi Niculae a primit ok de la spitalul Matei Bals.. Infectia, chiar si fara interventii cu otet si cearsafuri ude, a cedat insa Niculae trebuie sa inceapa cat mai repede tratamentul cu citostatice pentru ca fereastra pe care ne-a dat-o domn' doctor e mica. In mod normal eu trebuia sa merg inainte cu bagajele dar surpriza.. reparatia masinii este o procedura de durata. Constatarea finala..? Bascula torsionata, punte zob, flansa de amortizor pa, bara stabilizatoare muci si ea. Costul reparatiei face cam cat o luna de stat in Italia. Nu e simpatic cand se intampla chestii de-astea? Fix cand ti-e lumea mai draga cum spune o vorba din popor. Eram foarte relaxat.. aveam banii de benzina, un job de descurcare la Brescia, hainele curate, moralul sus, speranta cat casa. Totul era ok pana mi-a facut ADP-ul bucuria cu canalul. De ce oare trebuie sa plateasca majoritatea pentru insolenta administaratiilor publice nu stiu. Asta e! Indiferent de cacaturile inerente traitului in Romania cea plina de canale si de gropi, de functionari aroganti si de spitale gaunoase, Niculae isi incepe drumul spre insanatosire, intr-o tara normala, intre oameni grijulii, intr-o camera aseptica asa cum scrie la carte, totul datorita efortului facut de prietenii noi si vechi. Am toata increderea ca in urmatoarele luni se vor strange toti banutzii necesari interventiei asa ca singura treaba importanta e sa fim in continuare alaturi de el.. cu gandul, cu sufletul, cu ce putem. Sper sa fac rost de o masina de imprumut cat de repede ca sa pot fi de folos mai mult decat o pot face in postura de pieton. Daca nu, the sky is the solution.. Pana una alta si pana fac rost de net in Italia mai stau cu voi trei zile si revin cu perceptiile intr-un nou format.. unul European.. tare mi-e ca nu prea o sa am ce scrie ca de Niculae stim cu totii ca o sa fie bine.. Stima'

Cu presa la eveniment, cu masina la groapa..

In seara asta a mai avut loc un eveniment de strangere de fonduri pentru Culai si de mediatzare a starii de lucruri din spitalul romanesc. Imi declar deci, pe propria raspundere, lipsa de interes in viitorul apropiat si nu numai, fata de consatenii mei care se dovedesc o data in plus, lipsiti de interes pentru turbionul menajer in care se adanceste Romania incet dar sigur. Am ajuns la eveniment un pachet de nervi. Sistemul mi-a mai facut o bucurie, ignoranta romanului in putere mi-a dat-o din nou la gioale. Pe bulevardul Marasesti se repara asfaltul.. e un fel de-a spune. Muncitorii s-au apucat de raschetat startul vechi inainte de ninsoare oprind insa lucrul la prima boare de vant. Mergeam deci linistit cu 30 la ora incercand sa ocolesc o groapa doar pentru a cadea in alta mai mare, cand in fata mi-a aparut un canal inaltat cu cel putin 20 de centimetri de la nivelul solului. Nu am apucat sa mai reactionez pentru ca masina s-a proptit in canal, airbag-ul mi-a explodat in fata, masina s-a opintit violent pentru a ramane locului in mijlocul drumului cateva clipe mai tarziu. Nu stiu decat ca am simtit brusc o durere ascutita in crestet si ca Madalina, care se afla pe scaunul din dreapta, a tisnit afara speriata de fumul care iesea din volanul spart in urma decalnsarii sistemelor de siguranta. Am coborat din masina pe partea dreapta si m-am dus sa vad de ce ajunsesem in situatia asta.. La suprafata, masina nu avea nimic. Am descoperit ulterior ca nu mai am directie si ca bascula si puntea erau tzandari din cauza impactului cu fonta rezistenta. Toate astea se intamplau la 300 de metri de locatia unde urma sa aibe loc evenimentul pentru Culai iar eu eram incarcat cu 200 de litri de sucuri donate de Pepsi Cola pentru bunul mers al lucrurilor la serata. Si eu si Madalina eram foarte fericiti ca reusisem sa facem fata provocarilor de peste zi si ne facusem treaba in timp util. Cu fata explodata, fara sa imi pot folosi buzele la capacitatea maxima, cu un cucui in crestetul capului cat China, zdruncinati amandoi cum se cuvine si inca nauci am ajuns la JetSet Cafe. Deci.. in primul rand cantitatea de popor cu legitimatie de presa venita, conform invitatiei, sa sustina un coleg de breasla si sa caute solutii pentru iesirea din criza a sistemului medical a fost extrema.. extrema de jos. Din nou echipa de prieteni de la Reader's Digest, nelipsiti cand e vorba de Nic, cu ajutorul unei bune prietene am avut si Realitatea Tv, Adevarul a sustinut ca de obicei cu toate puterile din dotarea Mariei fara de care nimic nu s-ar fi intamplat, Carmen Voinea a convins JetSet Hall sa puna spatiul la bataie pentru o cauza nobila, Anca Radulescu a venit sa faca make-up moca, vedeta Megastar Catalin Josan a incercat sa incante audienta si cam atat.. Daca stam sa ne gandim putin, Reader's e deja familie, Dilema a fost frate-miu & co, Adevarul e prieten de familie, Realitatea prieten din nou.. musafiri.. cucu. Poate doar cateva pitzi care venisera sa se machieze sau sa ii cada la picioare megastarului, mai erau si cativa baieti veniti pentru pateuri si mirinda. Am aruncat un ochi in platoul cu carti de vizita si am inceput sa zambesc tamp la abundenta presarilor.. Zic deci sa nu ne mai asteptam la reusite sociale sau la evolutia spiritului civic romanesc, sa nu mai speram ca vreo data, majoritatea va da vreun ban pe minoritate sau ca nemultumitii vor iesi in urmatorii 25 de ani in strada (cam atata ar trebui sa facem treaba ciclic, nu?).  Sunt convins ca daca sunam la MediaFax si ziceam ca Pepe o bate pe Querida in fata fostului club a lui Mutu strangeam cu siguranta mai multi ziaristi decat pentru un amarat de coleg de breasla pe care, la urma urmei  nici nu il cunoastem. Putinii oameni din afara care au venit ieri pentru Niculae, si-au inceput discursul cu Nu il cunosc pe Nic dar am venit sa il sustin.. A fost de-a dreptul impresionant. Cu toate astea nu imi pot ascunde dezamagirea fata de impasibilitatea unei bresle, din care in adolescenta imi doream cu ardoare sa fac parte, fata de o problema extrem de grava: sistemul medical deficitar. Niculae ar fi trebuit sa fie un exemplu al unei stari de fapt.. ca el sunt inca multi care trec prin clipe de cosmar fara sa stie ce le rezerva viitorul intr-un sistem facut zob fix de ignoranta mass-mediei. Daca ziarele, publicatiile, televiziunile si radiourile ar aloca un ceas pe zi subiectelor care nu aduc audienta dar care sunt motivul pentru care ne stie tot targu' de loseri, ar fi imposibil sa nu se miste ceva. Ma bucur ca nu mai am emisiune la radio, ma bucur ca nu mai scriu nicaieri, ma bucur ca nu mai fac parte din breasla jurnalistilor de azi. Imi pastrez prietenii castigati in timp, ma bucur de cei noi si ma lepad de majoritate. Maine imi duc masina la groapa, imi sun avocatul sa dam primaria in judecata, mai injur putin guvernul si imi continui treaba asa cum stiu eu langa ai mei si langa Niculae.. In rest.. numai de bine.

Cu mortu' altuia in casa.. Stiri TV

Acum doua zile un anonim plin de zel ma condamna pentru una din postarile in care condamn atat medicii care fac abstractie de pacienti, cat si majoritatea spitalelor din Romania care fac abstractie de tot. Mi se spune suficient de des ca fac tapaj degeaba si ca de fapt lucrurile in Romania merg bine si ca exista oameni care isi impun punctul de vedere cu inversunare si cu sanse de reusita. Am deschis adineaori televizorul si am ramas tablou.. rad inca isteric de stirea pe care postul Realitatea a dat-o pe post. Un cetatean, a dat ortu' in spital si a ajuns la morga.. familia a venit sa recupereze cosciugul cu mort cu tot ca sa il pregateasca de ultimul drum. Fiind anuntati in prealabil de instituia mentionata ca totul este pregatit si ca pot veni, mebrii familiei au fost uluiti sa descopere in cosciugul lor un alt mort. Atunci cand ginerele mortului a sesizat situatia, cei de la morga i-au sugerat sa se multumeasca cu ce are sau sa isi vada de drum.. Frate pe asta il avem.. iti convine bine, nu?.. lasa-l aici si du-te in ale tale. Sa inteleg ca daca tot a murit taica-tu nu mai conteaza ce ingropi.. mortu' tot mort. De ce faci scandal daca ai ce ingropa. Mare chestie.. nu-i al tau.. si?.. esti pricinos.. Daca credeti ca asta e tot va inselati prieteni.. Pana la urma familia a acceptat mortu' strain si s-au conformat cu oferta primita de la morga. Tareeee!!! Pai bai anonimilor din toata tara! Uite cum stau lucrurile: traim in Romania, tara in care este posibil sa te duci sa iti iei parintele la ingropaciune si sa primesti alt mort la morga. Tara asta e populata de oameni care in atare situatie nu comenteaza si fac cum spune sistemul.. care sistem tot din romani e facut. Daca ai noroc si se da stire cu tine oricum nu rezolvi nimic pentru ca in afara de o crestere minimala a audientei, vax.. Rad inca.. un primar s-a dat singur in judecata si a castigat procesul reusind sa isi maresca cu aceasta okazie salariul. Vodafone  si Cosmote au refuzat dosarul in care am solicitat numere de teledon pe motiv ca nu avem acoperire TV nationala. Profesorii au iesit azi dimineata in strada in toata tara pentru ca nu se aplica legea 330 efectul fiind diminuarea salariilor in timp ce noi avem pretentii sa avem copii educati. Metroul intra din nou in greva iar somajul atinge cote alarmante. Cat de jos trebuie sa cadem ca sa reactionam cumva? Cum dracu' e posibil sa taci din gura cand cineva il schimba pe tactu' cu cine stie ce necunoscut.. mai mult familia necunoscutului ce Dumnezeu face? Cat de zob a ajuns spiritul poporului asta, incat sa-si ia demnitatea si sa si-o bage in cur. Pai ce sa ne mai mire zapezile, frigul, foamea, solutiile anti-criza..? O sa ajungem sa ne dam mortii la mica publicitate.. Schimb barbat trecut de 50 de ani cu studii medii lovit de tren pe blonda cu studii superioare decedata din cauze naturale..

Toulouse Lautrec & Friends.. La DejaFu..

Inca de cand faceam parte din echipa SapteSeri imi era greu sa asociez imaginea cotidiana a colegului si prietenului meu Ciprian Macesaru, baiat linistit si devreme acasa cu drag de citit si atent la lansarile de carte, cu tobarul infocat al trupei Los Imbecilos si acum al celor de la Toulouse Lautrec. Ne-am reintalnit aseara dupa o pauza de cinci ani intr-un context pe care nu stiu cum sa-l definesc.. Sa spunem nefericit pentru ca motivul reintalnirii a fost boala lui Niculae dar si minunat pentru ca Ciprian, impreuna cu baietii de la clubul DejaFu au organizat un concert caritabil.. sa mai strangem ceva banutzi de tratament. Am fost realmente impresionat de gazde, care desi nu-l stiau pe beneficiar au pus la bataie spatiul cu mare drag si ne-au ajutat cum au putut mai bine cu invitatii, cu biletele, cu tot.. Super oameni. In plus, trebuie sa recunosc ca trecuse ceva vreme de la ultima mea iesire in lume tocmai din lipsa de locuri in care sa ma simt bine primit, acasa.. duceam lipsa de atmosfera.. Ei bine s-a rezolvat. DejaFu e locul perfect. e bun de scris ceva pe zi, dar e si pub-ul in care mai asculti o muzichie pe seara, atunci cand mai vine cate o trupa de care se intampla sa nu fi ai auzit dar care rupe si asta te face sa te simti cumva ciudat, incepi sa crezi ca esti cam necitit si lipsit de lucru' bun. Ce sa zic.. cred ca in seara asta am castigat niste prieteni minunati. La opt pe seara am inceput sa ne strangem. Eram usor ingrijorat de numarul celor care se anuntasera.. pe cauza de pe facebook isi confirmasera prezenta peste 100 de insi ca sa nu mai vorbesc de cei care promisesera ca incearca sa ajunga respectiv inca vreo 200.. doua ore mai tarziu eram doar 80 da' buni. Cineva venise cu niste tricouri imprimate cu insemnele luptei impotriva Leucemiei, tricouri care s-au vandut imediat in favoarea lui Culai'.. In timp ce inauntru Toulouse Lautrec baga mare IndieRock de calitate, afara trupa Crispus se juca cu focul.. cativa copii din Sibiu au facut un super spectacol de jonglerie cu flacari. Nici ei nu il cunosteau pe Nic.. au venit si au ajutat. A fost de fata si Tudor Georgescu.. cel care a reusit sa invinga boala si care acum lupta pentru altii. Este omul care a participat imens la recuperarea prietenului meu.. intai i-a dat speranta pentru ca apoi sa preia responsabilitatea internarii in Italia: a vorbit cu cei de la clinica din Brescia, a rezolvat cazarea pentru familie si va fi in avion alaturi de Nic. A venit la concert impreuna cu familia.. mama, sotie, prieteni. Ma gandeam cum o sa socializeze grupurile.. mi-am facut griji de pomana.. Reader's, SapteSeri, DejaFu, muzicieni, Lowe, presa.. toata lumea era acolo pentru acelasi lucru deci s-au simtit bine impreuna cu gandul la amicul de la Matei Bals. Am cantat, am strans bani, am baut beri germane gustoase (Matei, frate-miu era fascinat de varietatea de beri de negasit in alte pravalii bucurestene), ne-am jucat cu focul, am dansat (cel mai abitir Stefana de la Reader's care s-a dovedit o data in plus un sustinator de marca al lui Culai'), am facut poze, am facut planuri, ne-am regasit.. a fost minunat. Inca aproape o mie de euro s-au adaugat in cont, inca 100 de fluturasi s-au impartit, inca o data m-am bucurat ca suntem mishto'. Cat despre mine, intr-un final, de atata bucurie m-am asezat la o vorba cu amicul Absolut si m-am trezit cu greu de dimineata.. tarziu. Si pentru ca suntem in perioada de Oscar, as vrea sa multumesc Academiei, lui Ciprian, Clubului DejaFu, Trupei Toulouse Lautrec fara de care nu aveam subiect de revedere, echipei Reader's Digest care da tot, multzam tare putinilor SapteSeri prezenti, tuturor celor care s-au dovedit prieteni adevarati si au fost alaturi de noi duminica seara.. Stima'

Alpha Dog.. program de weekend..

Am devenit incet de-a lungul ultimilor ani un personaj solitar. Ca din cauza grijilor, ca pe motiv de restructurare a prietenilor, am ajuns sa prefer o liniste interioara in defavoarea unei petreceri fara substanta. Am primit primul caine la varsta de cinci ani, atunci cand tatal meu mi-a facut cadou un tekel simpatic foc.. l-am primit intr-o caciula.. atat de mic era. In scurt timp a devenit prietenul vecinilor, al prietenilor de la bloc si al intregului cartier. In fiecare dimineata postarita il lua in geanta mare de piele si imparteau impreuna mandatele postale in cartier. Primea cadouri cat e ziua de lunga. Il chema Tom. doi ani mai tarziu un vecin, frustrat de reusita sociala a catzelului meu si enervat de bucuria cu care ma astepta la usa, l-a otravit. Multi ani am refuzat compania unui alt animal de teama unei noi suferinte. Cam atunci am inceput sa fiu atent cu oamenii din jurul meu si cam pe atunci am inceput sa imi formez o parere despre oameni. Au trecut anii si am ajuns la scoala apoi la liceu. Am reusit sa trec peste frica de care aminteam si mi-am luat din nou caine. Un Barzoi superb.. era o bucurie sa il privesti alergand.. A trebuit sa cedez in fata evidentei si l-am trimis la tara unde a trait fericit pana la adanci batraneti, fugarind cat e ziua de lunga vietati paesane. In 1993 dupa ce ma bucurasem de un doberman fara cusur am cumparat un copi ardelenesc care a murit de batranete acum doi ani. Intre timp am mai gasit in strada un pui vlaguit de brac german cu par sarmos.. cel mai devotat caine pe care l-am avut. Era sa dau si coltul din cauza lui.. imi era rau si in incercarea de a ma proteja nu le-a permis medicilor sa se apropie. Viata m-a dus pe tot felul de coclauri asa ca nu am putut sa cresc animale. Acum patru luni un prieten bun, posesorul unei perechi superbe de Husky, a facut pui.. Nu m-am putut abtine si mi-am ales un baiat.. negru ca iadul in cerul gurii, cu o personalitate puternica si niste culori frumos asezate. Pentru ca urma sa imi fie partener de hoinareala l-am numit Alpha cu gandul la un viitor prolific. Pentru prima dat in cariera mea de crescator,  nu m-am documentat cum se cuvine. Nu stiam nici ca rasa asta are o anatomie diferita de celelalte, nu stiam nici ca instinctul de haita nu dispare niciodata, nici ca nu suporta singuratatea si nici ca este o rasa complet needucabila.. Catelul meu si-a luat in serios numele si a devenit rapid masculul in casa. Ma trezesc zilnic la ora sapte dimineata cu chef de joaca, fac slalom printre balti uriase si printre gramezi consistente, am renuntat la linistea pe care o caut de atata vreme in favoarea cantarilor periodice (husky nu latra.. miauna..), ne certam non-stop pe teritoriu si ca sa fie tacamul complet ocupatia lui de baza este sa imi arate ca pricepe absolut tot ce ii spun dar este mult prea ocupat cu activitatile de ignorare.. Da, stiu ce vrei de la mine dar nu ma intereseaza de loc.. fac exclusiv ce vreau eu. Fac un caca elegant pe balcon ca sa stii ca am inteles ce vrei de la mine, dupa care revin in living si mai prestez unul doar asa.. demonstrativ. Weeend-ul asta speram intr-o pauza.. Am iesit cu catelul afara intr-o incercare de team building in doi. Conceptul de zgarda / lesa s-a dovedit a fi neinspirat. Odata legat de mine s-a asezat pe coada, a luat pozitie de refuz si nici macar atunci cand am inceput sa-l tarasc prin noroi nu s-a lasat. Am renuntat la zgarda.. perfect. a inceput sa alerge ca un apucat in toate directiile, calcand in absolut fiecare cacat lasat de omologii sai, a topait in toate baltile fara exceptie, a mancat cu toate urletele si injuraturile mele tot ce a gasit pe jos including zapada din perimetru. Daca primaria generala il angaja pe Alpha la dezapezire scuteam o gramada de bani. Dupa o ora de alergare, urlete, injuraturi, suturi in fund, panica de masini (le ignora prezenta cu indarjire), incercari nereusite de dresaj finalizate cu epuizarea mea completa, am urcat in casa.. desigur dupa ce a trebuit din nou sa il tarasc pana la usa liftului pentru ca ma trata cu refuz. Primul lucru pe care l-a facut ajuns in apartament a fost un mare pipi aniversar.. dupa prima lui iesire din casa trebuia sa sarbatoreasca cum se cuvine.. afara este deci pentru distractie.. casa ramane pentru pipi, caca si distrugeri masive. Era sa fac apoplexie. Toate astea erau mult mai usor de suportat daca cainele isi facea macar treaba de consilier dar nu este cazul.. este primul caine pe care il am care intelege o discutie ca un preludiu la morfoleala si zbenghi. Ce faci batrane? zic.. Se uita lung, da urechile pe spate pana cand se prinde ca nu il cert ci ca am chef de o discutie de principiu si se apuca de muscat maini, smotocit papuci, mancat scaune, distrus pantofi.. totul cu pauze in care ma priveste victorios ca sa se asigure de intreaga mea participare. Incerc sa castig macar cateva minute de liniste si sa scriu ceva.. degeaba.. vine si isi pune labele pe taste. Daca il dau la o parte se indreapta tantos spre pantoful pe care i l-am refuzat cinci minute in urma.. santaj.. ne jucam sau pierzi o cizma.. treaba ta! E adorabil. Singura treaba cu care il am la mana este medicul veterinar.. e singura amenintare valabila.. cand aude de el se panicheaza instantaneu. Urechi pe spate, privirea unei domnitze de pension dupa ce a terminat de citit Ana Karenina, un cheunat discret menit sa amplifice privirea tragica, totul din fundul camerei de sub pat.. Nu sunt invingator de durata.. Vede ca l-am dus cu presul si se razbuna.. weekend-ul nu imi mai apartine.. chiar si acum incerc cu mare greutate sa nimeresc butoanele laptop-ului.. Nici sa ma plang nu pot ca' lumea. Acu am mai primit o veste.. Cum stiti deja, voi pleca intai in Italia cu Niculae la tratament, urmand ca dupa ce rezolvam acolo, eu sa imi continui drumul spre acea casa pe care o caut de atata vreme. Ei bine in comunitatea Europeana nu pot intra cu un catel decat daca are un an de la primul set de vaccinari. adica pana pe la un an juma' nu pot trece granita decat in conditiile in care sunt de acord cu carantina impusa de comunitate. Carantina pentru animale, chiar si in spatiul european, e nasoala. Chiar si acum, in timp ce scriu, Alpha se strecoara incet in pat. Stie ca nu are voie deci avanseaza tacut, milimetru cu milimetru pana la victoria finala. Cinci minute mai tarziu o sa stea cu burta in sus, impingand in mine cu toate picioarele din dotare.. E momentul in care ma gandesc serios sa schimbam rolurile.. Eu sa latru si sa imi fac de cap iar el sa stranga dupa mine.. Ma duc sa il spal.. doar am fost afara.. Weekend placut.. in general. Are cineva o ferma, o curte, ceva?