De sarbatori.. criza mare..

In fiecare an auzim aceleasi cateva linii.. Iarna ne prinde intotdeauna pe neasteptate, brazii sunt tot mai scumpi, strazile sunt prea aglomerate, cozile prea mari la alimentara, primele mici sau de loc si lista poate continua. Spuneam intr-o mai veche postare ca nu ineleg cum de suntem nauciti de iarna atata timp cat din punct de vedere geografic suntem pusi in drumul zapezii de cand ne stim. Vorbeam si de trafic si de aglomeratie si am ajuns la concluzia ca romanul evita sa munceasca.. face rau.. noi umblam. Tema mea de azi se refera insa la problema cozilor. Toti cunoscutii mei au fost atinsi de criza financiara intr-un fel sau in altul. Mergi pe strada, cu mijloacele de transport in comun, prin parc si auzi pe toata lumea vorbind doar despre disponibilizari, taieri salariale, necazuri, nemultumiri etc. Aud, pe de alta parte, ca la Avatar 3D IMAX nu sunt bilete pana in ianuarie, Mall-urile sunt arhipline, la IKEA e coada permanent iar in hypermarket-uri e mai plin ca la cantina saracilor. Cum se face ca desi ne plangem cu totii de bani, reusim sa ne invartim de-un mall? Si de unde Dumnezeu bani de cumparaturi daca suntem asa de rupti in cur. Mi-am adus aminte de un banc mai vechi: ce face un moldovean cand nu mai are bani?.. schimba 100 de euro.. constat amuzat, ca am inceput sa ne aliniem si noi la politica asta, pentru ca altfel nu imi pot explica cum de la Carrefour trebuie sa iti lasi rand la coada cand intri ca sa nu fii nevoit sa ceri gazduire peste noapte printre rafturi. Daca intrebi trecatorii cum a fost la cumparaturi, raspunsul vine din spatele unui cos umplut peste limita: e greu.. bani putini.. am cumparat pe jumatate fata de anul trecut. Anul trecut erati cu furgoneta oameni buni? Sa trecem putin si la magazinele in discutie.. IKEA concediaza oameni pe motiv de criza desi vanzarile din Romania depasesc pe cele europene cu brio. Carrefour taie bugetele de publicitate desi magazinele nu fac fata valului de cumparatori. Toata lumea se strange in carciumile de fite unde se discuta lipsa banului. Daca mergi pe Dorobanti de exemplu, vezi clientii in vitrina ciorchine in toate restaurantele si cafenelele de lux discutand aprins despre minusurile contabile de peste an.. cel mai greu an de pana acum. Fiecare an devine cel mai greu. In timp ce plangaciosii de lux se scalda in deplorabile depresii, oamenii simpli, oamenii adevarati, cei care trag la jug ca boii lu' Grigorescu pentru portofelul TESA, pun sub brad un cozonac de 5 lei si cate o nuielusa pentru copii care o sa se culpabilizeze un an intreg pentru ca nu au fost suficient de cuminti. In cartierele muncitoresti a inceput sa se taie curentul ca pe vremuri, pe masa sarmalele sunt de post, vinul e la pet si in baie hartia igienica e roz si lasa urme. Pai daca asa stau lucrurile, zic ca daca ne-o fi rau, poate o sa ne fie totusi un pic mai bine..

La veterinar.. ca la Fundeni..

In ultimul an am avut tot felul de contacte cu spitalul romanesc. Am avut necazuri cu ai mei, cativa prieteni au ajuns in situatii delicate si in plus eu a trebuit sa imi refac unele analize. Suntem deja obisnuiti cu totii sa injuram guvernul, nivelul de trai, sistemul, programul la televizor si nu in ultimul rand spitalul.. spitalul la pachet.. cu asistente, doctori, conditii mizere de internare etc. Una din problemele de care m-am lovit in timp este varietatea de diagnostice pe care un pacient le poate primi daca nu se multumeste cu o singura opinie. In general, daca te duci la doctor si iti zice ca esti bine, bagi bucurie si sarbatoresti cu prietenii. Daca insa medicul de serviciu iti mai da trei luni.. trebuie sa mai consulti pe cineva pentru ca, de fapt, e atat de greu sa acceptam vestile proaste. Ei bine in momentul in care ne programam la un alt doctor incepe aventura.. cati absolventi de medicina atatea pareri. Din zece doctori, cu sapte mergi la groapa.. Restul e nesemnificativ. Am primit acum cativa ani asigurarea ca sunt pe val.. sanatos tun.. tensiune de astronaut, organe de fier. Un an mai tarziu eram pe masa de operatie.. ecografia initiala nu fusese citita bine. Eram posesorul a zece pietre cat bobul de fasole, indesate langa ficat in numita bila. In primavara anului trecut am ajuns la urgenta cu probleme de vedere, echilibru precar si tensiune 18 cu 14.. m-i se facuse rau la volan si venisem sa vad ce am. La camera de garda e un ghiseu mic unde se face triajul bolnavilor.. O gasculitza intepata ma intreaba ce am. Urmare a descrierii, imi recomanda aspirina cu paracetamol sugerand ca sunt ipohondru si ca mai mult de-o gripa usoara nu am putut.. o juma' de ora mai tarziu eram perfuzabil. Stim deja cu totii ca daca te operezi in Romania, sansele de reusita se micsoreaza considerabil, ca daca nu prestezi la asistente dormi in sucul pacientului dinainte si ca fara spaga nu urci pe nici o masa.. poate doar pe cea din bucatarie. Am auzit de situatii diverse: un bolnav de apendicita a primit o vasectomie, un altul a intrat pe masa baietel si a iesit fetita. Revenind insa la problema mea de azi, toata lumea se gandeste cu frica la o potentiala necesitate medicala. Fiecare doctor trebuie sa isi surclaseze antevorbitorii.. colegii de breasla. Trebuie sa fie cinci minute mai destept si atunci ce se intampla in sufletul pacientului isi pierde din importanta.. Uite asa ajungem sa ne uitam invidiosi la viata companionilor din regnul animal.. Ei bine ieri am dus cainele la deparazitare. L-am inscris la o clinica veterinara deschisa non-stop tocmai ca sa evit calatorii in necunoscut cand mi-e lumea mai draga. Doctorul care a facut in urma cu doua saptamani prima deparazitare si care l-a luat in evidenta , mi-a dat unele sfaturi: pana cand nu are toate vaccinurile facute (adica pe la 5 luni), nu trebuie sa iasa din casa cu nici un pret, exceptie facand vizitele la medic in vederea vaccinarii. Mi-a spus si ca micutzul e ok si da semne bune de viitor, mi-a recomandat macarea ideala si produsele de igiena canina cele mai bune.. Buuun. Am revenit dupa doua saptamani.. doctorul in discutie nu era de garda asa ca am intrat pe mainile unei domnisoare doctor foarte dragute cu care Alpha, cainele meu, s-a imprietenit imediat. Ma mananca in cur si intreb din nou cand pot scoate cainele afara..  imi zice scurt ca la doua saptamani dupa prima seria de vaccinari (adica la 3 luni), pot sa il tavalesc si in noroi. Stau perplex si pregatesc moneda.. cand doi doctori se cearta eu dau cu banul.. o sa scot cainele la trei luni.

Myth Busters: Vlad Craioveanu

Urmaresc constant campaniile de modele ale trustului Realitatea-Catavencu incercand o curiozitate mai veche de-a mea: chiar au efect asupra consumatorului asemenea campanii? Ideea e geniala.. Mari Romani, Anti-Mitocanie, Modele Romanesti.. structura excelenta, idei foarte bune. Cum ramane insa cu cei care pun in practica campaniile, cei care prezinta pe marii romani sau cei care sesizeaza mitocania? Am invatat de-a lungul timpului ca pentru a covinge trebuie sa fii convingator si pe dinauntru; caracterul, calitatile morale sau umane trebuie sa fie un model in sine. Ei bine in cazul de fata imi scapa ceva. Constat ca in Romania, un brand care fabrica audienta pe banda echivaleaza cu toate calitatile pe care le mentionam. Nu mai trebuie sa reprezinti nimic.. faci audienta.. esti bun. Sa luam cazul Vlad Craioveanu. Ne cunoastem de ceva vreme.. in ultimii doi ani am atins chiar o constanta in amicitia noastra. Oricati oameni mi-au spus ca nu sunt in corabia corecta am insistat in ai acorda circumstante care mai de care mai atenuante. descopar insa ca Vlad este si el implicat in campania pentru modele romanesti.

Sa vedem deci cine este Vlad Craioveanu.. Numele real, Tuluca, a disparut odata cu bunul simtz in momentul in care o porecla la plasat pe piata ca brand. Craioveanul care a patruns in media bucuresteana a devenit produsul unuia sau altuia.. o fabrica de audienta tip Howard Stern. Conceptul era nou in Romania asa ca ajutat din plin de oameni tradati ulterior, Vlad a dat drumul la treaba. Ajuns in Pro unde a invatat calcatul moralitatii in picioare. Scoala inalta in domeniu mancatoriei, tradarii, mizeriilor umane, recunoscut ca atare, Trustul s-a saturat la un moment dat de santajele preopinentului, de vorbele din targ si de prestatia olteneasca a craioveanului asa ca l-a dat afara. A ajuns in radio Guerilla unde il secondeaza inca pe Mihai Dobrovolschi. Brand-ul s-a alterat.. Craioveanu' nu mai poate face audienta de unul singur.  Am incercat sa ii propun o reteta noua. Incepusem sa pun pe picioare o televiziune on-line care avea sa improspateze segmentul media. Am reusit sa conving investitorii sa ii ofere un pachet interesant. Mai mult decat atat, desi comoditatea oferita de pozitionarea sa pe piata nu ii permitea sa vina la treaba, avea cel mai bun salariu si cele mai multe actiuni in firma. Statea acasa si trimitea arar cate un mail cu o idee.. Eu vin cand e gata tot.. till then.. va sustin moral. Dupa o vreme si-a insusit proiectul cu totul. Eu lansez televiziunea in ianuarie, intr-o alta formula, iar Craioveanu, dimpreuna cu un mafiot galatean si cu un securist insurat cu una din mainile drepte ale lui Boncea, pregatesc o forma proprie de produs on-line. Nu intru in alt tip de detalii dar nu pot sa nu remarc la romanul sadea, o consecventa uluitoare in a face albie de porci pe toti cei care in timp l-au creditat. In ceea ce il priveste pe Vlad Craioveanu, stupefactia mea e cu atat mai mare cu cat personajul in cauza isi baga la un moment dat organele din dotare in toata familia Plesu cu o pofta greu de tinut in frau. Am intrat si eu in gasca celor blamati de dj-ul din banie.. atunci cand nu au mai fost avantaje de obtinut, cand nu a mai avut mobila de mutat si prize de montat, cand a primit o oferta mai buna, cand a gasit drumuri conexe si-a bagat-o si a intors spatele. Dand la o parte meschinariile personale si gelatina care ii tine loc de coloana vertabrala, vreau sa inteleg cum e posibil ca un om care injura un nume marcant ca la usa cortului in particular, sa se auda in eter ca mare sustinator al acestuia.. Cum a ajuns trustul Realitatea-Catavencu sa promoveze interfete mediocre si curvasareli de gen.. cat tupeu sa ai sa pronunti nume care au ridicat tara asta cand tu crezi ca revista presei e lectura intelectuala si cam ce dever iti trebuie pe esofag incat sa nu te ineci cu cacat? Cand o sa traim ziua in care securistii o sa fie condamnati, mancatorii de cacat si impostorii o sa fie nevoiti sa poarte etichete vizibile de departe; cand o sa ajungem sa facem audienta cu subiecte reale, si cam cand un bataus de cartier, indiferent de context, va fi tratat ca atare?

La cafea de sarbatori..

Bucuresti.. micul Paris.. Fuse si se duse.. Toata minunea care a dus la catalogarea Bucurestiului de alta data ca fiind egalul orasului luminilor s-a alterat in ultima jumatate de secol; cafenelele, spectacolele de revista, centrul vechi, bulevardele care te duceau cu gandul la surorile mai mari din vest, plimbarile cu trasura, paradele de automobile, frumusetea oamenilor care se bucurau de promenada.. toate au disparut ca un fum. Comunismul a distrus tot. Ok.. Comunismul insa a cazut.. Desi am fost intotdeauna de parere ca tot raul din lume ar fi fost imposibil fara suportul majoritatii, ca oamenii sunt de fapt vinovatii principali pentru orice nenorocire care persista peste pragul rezistentei comunitatii, nu am sa arunc cu nimic in nimeni dar.. azi dimineata m-am trezit cu chef de cafea si croissant. Una din marile bucurii pe care la ofera Parisul iarna, este plimbarea de dimineata, cam pe la 6, atunci cand pravaliile de paine isi deschid cuptoarele. Strazile prind imediat un miros placut de paine proaspata, mille-feuille inflorat si fructe coapte in aluat iar bistro-urile de cartier isi deschid usile si dau drumul aromei aburinde de cafea proaspata. E deja sapte juma' si vecinii se strang zgribuliti la tejghele, isi citesc ziarele si schimba vorbe amicale.. ce-a mai fost de ieri pana azi, ce zi ii asteapta, ce-au mai facut copiii, politica.. vrute si nevrute. Stam la tejghea pentru ca pretul cafelei este la jumate daca stai in picioare si in plus poti da scrumul pe jos.. Revin in Bucuresti. Azi dimineata, ma urc in masina si plec sa caut o cafenea in speranta unei  farame de Paris. Nici un noroc.. toate cafenelele sunt inchise. De fitze sau nu, localurile bucurestene isi afiseaza meschin programul de sarbatori.. 25, 26 si 27 decembrie: Inchis. Oare de ce proprietarii de carciumi din oras se gandesc ca oamenii stau in casa de sarbatori?.. Avem atat de putin timp liber in general, ducem vieti grabite, acumulam cantitati enorme de stres, griji majore cat cuprinde si fix cand putem profita de cate o duminica nu avem unde sa iesim.. Totul e inchis. In Micul Paris sarbatorile apartin in primul rand carciumarilor. Patronii se odihnesc dupa o saptamana sau un an de munca grea. Am ajuns la concluzia ca majoritatea oamenilor de afaceri din segmentul comercial se simt daramati de afacere.. de la vanzatori la manageri, de la picoli la sefii de sala, toti iti lasa impresia ca isi fac treaba sub amenintare.. par pusi la treaba cu forta.. automat clientul este culpabilizat. Chiar nu avem alta treaba decat sa le stricam serile si diminetile?.. Ce ne trebuie tzoale, cafele, mancare, filme.. orice. Sa stam dracu' acasa.. Daca nu intelegem de buna voie atunci inchid pravalia. Poate asa intelegem. Este deci duminica, 27 decembrie 2009, a doua zi de craciun, ora zece de dimineata.. tot inchis. Dupa o plimbare cu masina prin ploaie am reusit sa gasesc French Bakery, in spate la Eva.. pustiu, lumina placuta, oameni primitori. Croissant-ul rece, cafeaua slaba, tartele de ieri dar in ansamblu e ok.. stau cu Oac si povestim vrute si nevrute.. ce-a mai fost de ieri pana azi, ce zi ne asteapta, ce-au mai facut copiii, politica. Ne-am construit asa cum am putut petecul nostru de occident.. mai stam.. Sarbatori Fericite!

20 de ani..

Butonez telecomanda si ca prin minune dau peste postul preferat al romanului autentic..  OTV. La fel de senzational, exploziv si in direct ca de fiecare data. Invitatul emisiunii Dan Diaconescu In Direct este nimeni altul decat revolutionarul absolut, acest Bogart de Romania, regizor complex, actor de geniu, scenarist rafinat, cascador plin de curaj, 1001 oameni intr-unul singur: Nicolaescu.. Sergiu Nicolaescu. Vorbeste desigur despre Revolutie; despre cum a fost de fapt, despre adevaruri socante dar ascunse bine etc. Ascultand discursul elocvent, aud o fraza care ma face sa tresar: niciunul din romanii care au strigat dupa libertate printre gloante in decembrie 1989 nu a fost sanatos la cap. Formularea nu se vroia jignitoare ci incerca sa clarifice starea de spirit a celor care au luptat real pentru drepturile de care fusesem pagubiti. M-am afundat incet in ganduri, iar OTV a redevenit doar un zgomot de fond. Imi aduc aminte.. Am fost pe strazi.. am fost inca de la inceput.. pe 21 tocmai fusesem sa imi vad mama la serviciu undeva langa Piata Amzei. Cand s-a auzit pocnitura eram la coltul Athenaeului.. Am fost si la televiziune si am fost si in Piata Universitatii. Am furat si eu steagurile din scoala si am dat si eu foc, impreuna cu cativa colegi la portretele conducatorului iubit. Imi aduc aminte insa si de momentele in care am fost Rambo.. momentele despre care cred ca vorbea Sergiu Nicolaescu. In liceu facusem si noi, ceea ce se numea PTAP.. Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patriei. Pentru ca Liceul Tonitza tinea de securitate noi nu mergeam insa la cartofi.. noi faceam poligon, invatam balistica si ascultam bancuri cu militieni spuse de securistul insarcinat cu pregatirea noastra. Ajunsesem acasa sa mananc si sa imi linistesc mama. In Bucuresti era un moment de liniste asa ca bunica mea a gasit de cuviinta sa ma cheme la ea.. adusese cineva un porc de la tara si trebuia sa il recuperez. Bunica locuia in Brezoianu, foarte aproape de militie.. colt cu Strada Eforie. Am luat bucata de porc intr-o geanta enorma pe care am pus-o pe umar si am iesit. Cand sa traversez straduta care leaga Eforie de bulevard, acolo unde pe atunci era o alimentara, incepe un schimb de focuri intre Palatul Militiei si Hotelul Capitol de peste drum. M-am tras langa niste coloane si m-am pus pe gandit.. solutia a venit imediat.. daca tin porcul pe post de scut voi putea trece prin ploaia de gloante care traversau zanganit bulevardul.. Vocea Irinei Nistor imi suna puternic in cap.. Esti John Rambo.. esti in mijlocul bataliei.. halca de carne te va proteja.. Am trecut. Toate lectiile de balistica, legile fizicii.. totul a disparut in ceata asezata rapid pe creier si am trecut. Am ajuns vis a vis, acolo unde acum se afla Pizza Hut si m-am ascuns dupa un zid. In spatele meu, un pusti venise dupa mine. L-au secerat.. statea pe jos intr-o balta de sange si urla. Il lovisera la picior. Am profitat de o pauza a tragatorilor si l-am recuperat ajutat de cineva. Cred cu convingere ca in zilele acelea s-a produs un lucru unic.. am devenit supereroi.. inconstienta a dat jos regimul Ceausescu. La Timisoara, o mana de oameni curajosi au ridicat vocile iar noi ceilalti am vazut brusc o farama de promisiune.. Sansa sa fim partasi la schimbarea istoriei.. toate filmele de actiune vazute pe ascuns la cate un prieten mai descurcaret, dorinta viscerala de libertate, teribilismul adolescentei, toti acesti factori, ne-au transformat aproape instantaneu in soldati universali. Cei care au manevrat logistic euforia celor multi stiau bine de ce suntem in stare cand ni se umple paharul. Am fost victimele colaterale atat de necesare oricarui razboi. Pacat insa ca momentele de solidaritate trec repede. Ma uit in jur la generatile care vin si care habar nu au prin ce a trecut Romania in decembrie 1989. Anulam cu constiinciozitate tot.. Revolutia Romana din 1989 a devenit un documentar SF difuzat in fiecare an la TV, comunismul e doar un vis urat folosit in cate o campanie electorala la ananghie iar la scoala se preda uitarea. Suferinta indurata de un popor intreg e trecuta la file de poveste. Macar de-ar mai citi cineva..