Generatia post eu..

Soare afara, cafea in ceasca, tigara in coltul gurii, laptop in brate, Facebook... Parcurg neatent coloanele si citesc postarea lui Lucian Mandruta: 

Scot din context si ma prabusesc... pe jos, de ras. Aparitia   inteleptului din imagine era la vremea ei de bun augur. Jurnalist tanar cu capul la el, Mandruta facea stirile comestibile iar prezentele publice propuneau un tanar dezghetat. Postarea de astazi a domniei sale ma trimite cu raspuns de primire intr-o comedie bufa, regizata si pusa in scena de sectia irecuperabili a televiziunii nationale Balaceanca. Nu facem aici filozofii complicate in care sa explicam ca secunda de secunda se schimba generatiile odata cu parasirea vintrelor materne.. Nu.. Aici facem haz de necaz cand vedem ca ne-am mai luat o teapa cu un baiat promitator devenit dupa miezul noptii si dupa exilarea din presa cat de cat serioasa, un retard arogant care scoate cate o maxima pe minut. Desi domnul Lucian Mandruta se ascunde in spatele unor ironii rafinate, cand auzi ca omu' descopera o generatie post el.. plm.. ce sa mai zici? La urma urmei, stiu profesori mai batrani care isi construiesc generatii post ei cat e ziulica de lunga..

In dimineata asta ma loveste norocul si tot facebook-ul exceleaza in stiri care ma ajuta sa scriu. Printre deja celebrele pisici care topaie pe tastatura si catei care canta jazz, il descopar pe Sorin Georgian Salinievici, virgin. Omu' felicita sexul frumos in numele generatiei post Mandruta si cu ocazia martisorului anunta ca isi vinde virginitatea pentru a-si rezolva niste probleme personale. 2.000 de euro, mai putin nu! Voi atasa in final un link catre articolul in discutie pentru ca merita.. Sorin Georgian este intruchiparea unei generatii post apocaliptice.. Vrea sa futa o piesa si sa fie si platit pentru asta.. ca cica merita.. La cum arata paznicul din Galati cred ca e doar marketing de cacat dar cine poate sti? Imi continui lectura si aflu ca Pat si Patason au castigat o medalie.. Mircea Badea si colegul de camera au participat la Global Media Summit unde s-au remarcat prin demers si prezenta numarandu-se printre cei 400 de castigatori de medalii contra cost. Atasez si link-ul asta..

Ma duc la teatru, la Ivanov, si raman cu un bilet in plus.. Stiind ca e relativ greu sa gasesti bilet la Bulandra, ma gandesc sa gasesc pe cineva interesat si strig in holul teatrului ca un bisnitar care se respecta: are cineva nevoie de un bilet? O tanara se intoarce zambind fericita si imi zice Eu!.. Ii intind biletul.. il apuca, imi multumeste, imi intoarce spatele si il prezinta plasatoarei. Ma uit in urma ei amuzat.. Uite frate ca si generatia asta o sa se descurce cumva..

http://stirileprotv.ro/stiri/social/isi-ofera-virginitatea-drept-cadou-de-martisor-dar-pe-bani-cum-suna-oferta-de-nerefuzat-a-unui-tanar-din-galati.html

http://www.antena3.ro/romania/mihai-gadea-speaker-principal-la-global-media-summit-2015-voi-spune-povestea-infinit-mai-283914.html

Ma duc sa scot cainele la plimbare si sa ma gandesc la ale mele.. generatiile mele. Vorba unui prieten bun: imi odihnesc cazul..

Perplex.. adica eu.

De ceva vreme trebile tarii au luat-o complect razna.. mascatii ridica mascati, politia aresteaza politie si clasa politica naparleste teatral. Observ deja amuzat cum vin arestatii la DNA imbracati in mercedes ultimul tip, cum descoperim gesturi mafiote la toate fufele si cum facem ce stim mai bine noi romanii.. ne amenintam, ne batem joc si ne furam caciula.

In tot acest timp, pe scena politica mondiala ard oameni de vii sau sunt aruncati de pe cladiri, jurnalistii sunt asasinati si rusii mai incearca o data sa ruleze. Lumea sta practic pe un butoi de pulbere, frica se generalizeaza si soarta umanitatii atarna de un fir de ata. Felul in care romanul participa la ostilitati este absolut abracadabrant. Azi dimineata de exemplu, am citit perplex comentariile cetateanului la stirile care anuntau un eventual conflict international la granitele Romaniei. Am sa dau cateva citate. Incetati sa mai sustineti economia Rusiei. Nu mai beti vodka! sau Tot ce au cumparat rusi de la noi (fabrici uzine) sa fie nationalizate sau Câteva rachete bine dirijate spre crimeia și sa terminat cu amenințarea. Mai avem si varianta docta: Dobitocii au economia la pamant, lumea moare de foame, rubla e mai ieftina decat orice moneda din lumea a 3-a, si ei vor sa sustina un razboi ? ma apuca rasul. Nu stiam ca Rusia e vecinul nostru este preferata mea urmata indeaproape de textul inteleptilor care sunt convinsi ca tara noastra este de neatins si ca tot tambalaul asta media este menit sa sperie sau pur si simplu pentru audienta. Comentariul absolut este desigur PE AICI NU SE TRECE! Cu gramatica textelor e la fel de greu ca intotdeauna dar cand avem ceva de zis zicem cu orice pret. Facem glumite si ne bagam in seama convisi fiind ca pe noi nu ne atinge real nimic.. pana si Nostradamus a zis ca Romania e miezu' pizdii si vorba aia'.. omu' stia.

Ma uit si prin scoli si ma ingrozesc. Relaxarea cu care parintii isi scutesc copiii de cunoastere pregatindu-i pentru o cariera manageriala este un alt subiect care se alatra listei mele de ingrijorari. Copilului modern roman nu ii mai trebuie Lapte Gros si nici sport si nici carte.. principiul are mama banutzi si daca ramane fara ei mergem la alt bancomat, modeleaza caracterul viitorului tarii. Tinerii din ziua de azi nu mai stiu sa faca nimic.. nici sa rada, nici sa munceasca nici sa se joace si nici sa isi faca o omleta, in schimb consolele nu mai au secrete. Nici facultatea nu ii ajuta prea tare.. spre deloc chiar. In scolile noastre preda cine e de fata.. cand un student, cand femeia de serviciu,  cand profesorul de la etaj. E de la sine inteles cum arata viitorul, daca un profesor isi trage cate trei patru materii fie ca sa mai scoata un ban fie pentru ca nu s-au gasit alti fraieri pe specialitatile in cauza. Esti artist pe meserie?.. predai ce vrea muschiul tau.. si cum vrea el desigur. Esti strungar? Te bagi prof la medicina ca tot despre ajustari e vorba. Esti ceramist?.. hai sa predai studiul culorii la restaurare ca poze de pe net gaseste oricine sa dai de lucru la maimute. Cultura generala oha in schimb harfe la greu. Bunaoara la admitere la arte, au intrat anul asta tineri care nu sunt la curent cu istoria artei recente, asta ca sa nu vorbim de clasici. Trebuie bani la buget asa ca admitem pe cine se prezinta. Una dintre cele mai bune scoli de arta din Europa, scoala care a dat nume mari in cultura europeana a ajuns un matrapaslac mediocru in care toata lumea da vina pe toata lumea. Egoismul si lacomia fac parte din viata noastra inca din pruncie pe plaiurile mioritice asa ca perioada uriasa de relaxare democratica din ultimii 25 de ani si faptul ca traim intr-o tara in care pedeapsa vine doar la schimbarea guvernelor si atunci doar daca ai ghinion, ne-a transformat intr-o marmelada mediocra care crede totul se rezolva de la sine. Nepotismul cat casa peste tot, chiar si cu mormanul de arestari tot ne ascundem jegul sub acelasi pres indiferent ca este vorba despre educatie sau despre orice altceva protejand mediocritatea.. E mai prost dar pune botul.. si e si var de al treilea.

Am aflat ca exista o boala, deobicei genetica, care ofera posesorului o speranta de viata de maxim 16 ani. Boala se manifesta prin lipsa sau atrofierea senzorilor de durere.. pe scurt, daca iti da cineva cu un ciocan in cap, desi nauc nu simti nimic. Fara capacitatea de a percepe durerea, persoana in cauza nu are nici un reper privitor la pericole.. in plus daca te tai la jugulara si nu vezi sangele curgand, risti sa te ofilesti in direct fara sa stii de ce. Te poti sprijini relaxat de polizor si nu intelegi de ce nu mai ai cu ce trage fata de tzatze. Pai daca pui o poza cu boala langa una cu romanu' o sa ai surpiza vietii tale.. sunt gemeni. Relaxarea societatii civile este ca si boala de care vorbeam, ereditara. Asa suntem noi.. prosti, rai si ignoranti. Si cand ne vine sorocul inainte de vreme o dam cu Hai frateee.. pai daca stiam ca asa stau lucrurileee..

Cand ziceam anul trecut ca vine razboiul ma lua lumea de paranoic sau de retard. Cand am zis ca in manualul de istorie, daca eram atenti prin clasa a V-a, ne zicea clar ca ne-am otravit fantanile si ca ne-am ars singuri ogoarele secole intregi, credeati ca o ard arogant?  Cam ce ar trebui sa se mai intample ca sa ne vina mintea la cap si sa tinem si cu noi un pic. Sau mai bine mai dam foc o data?.. Da poate de data asta ramanem in locatie ca un prost in minus a fost intotdeauna o veste buna.

Cu cantect inainteeee.. Mars!

Aveam un unchi, un om extraordinar, care de fiecare data cand ajungea la vreo crasma corecta, trebuia sa se delecteze cu fudulii la gratar. Omul in cauza, arihitect celebru si rector o buna bucata de vreme al Academiei de Arhitectura Ion Mincu, considera ca termenul fudulii este neportivit pentru un vocabular de bune moravuri asa ca de fiecare data cand cerea coaie la gratar vorbele erau: baiete, si o pereche de demnitati te rog.

Doamna mea decide sa trateze intr-un demers artistic militantist problema inlocuirii patrimoniului arhitectural bucurstean cu deja celebrele constructii socialiste. Urmarind acest traseu,  a inceput sa descopere cu amaraciune ca perioada de trista amintire este departe de a se fi sfarsit si ca in capitala se ridica tot felu de traznai pe fundatii istorice, fara sa se irite nimeni. Terenurile virane lasate mostenire de Ceausescu, sunt fie impanzite de buruieni fie impodobite cu monumente deja celebre: Catedrala Mantuirii, Bibioteca Nationala, Casa Radio, Centrul Civic, toate cladiri izvorate din mana arhitectilor nostri si aduse ofranda cuplului din primaverii. In plus, imitand minunatul proiect OAR din Piata Revolutiei, arhitecti cu drag de munca ridica competent din ruine provocate cu utilaje moderne, hoteluri de mana a treia si cladiri de birouri de ultima generatie.

Intre subiectele tratate in proiectul de care povesteam, se afla si noua cladire a Teatrului de Opereta. Proiect initial indraznet, noul sediu al teatrului trebuia sa fie placat cu panouri din cupru. Daca va iese un exercitiu minimal de imaginatie, va puteti face o idee despre ce vorbesc.. arata intr-adevar spectaculos.. nu stiu daca era bun de opereta dar arata bine ca obiect. De jur imprejur, o serie de artisti romani urmau sa imbogateasca cladirea  cu o serie de lucrari uriase cu tema Pasari, dand astfel noima formelor si unghiurilor atipice ale cladirii. Estimez ca la implementare, cineva avea probabil nevoie de tabla cuprata din moment ce cladirea este alcatuita acum din bond rosu si gri. Cat despre  sculptura romaneasca.. nu au mai ramas BANIsuficienti. Conceptul Ioanei, vezi imaginile, era atat de reusit incat amuzat, am cautat pe net o poza a imobilului si am atasat imaginii sigla controversatului lant de magazine. Am facut asta atat pentru ca ma aflu in acord cu demersul Ioanei dar si pentru ca eram curios.Vroiam o simulare in situ. Odata terminata procesarea imaginii, i-am trimis-o prietenului meu Liviu.. sa se bucure si el.. Liviu posteaza pe Facebook si.. Tanaaa!!! Incepe circul.

Observ ca in scurt timp ca postarea in discutie face o audienta di granda. Nu stiu cate like-uri si o droaie de comentarii.. Citesc si imi zic.. Bai trista tara.. imi tot zic da' degeaba. Angajati ai institutiei reactioneaza plenar si acuza lipsa de cultura, respect, morala si de toate cele, de care da dovada in primul rand Liviu, pe urma facatorul trucajului mizerabil care aduce un nor de rusine peste arta productiei muzicale adica eu si respectiv Ioana pentru protestul ei, act nelalocul lui, satira deochiata la adresa culturii romanesti (!?). Arhitecti majori apara breasla atacata in mod miselesc de noi mediocrii si toape care se simt ne.. glijate si care profita de ocazie sa ne zica vreo doua, ne aduc aminte ca in toata lumea modernul se baga in seama.

Bai, dragi baieti si fete.. in primul rand as vrea sa amintesc printre altele, ca la Paris opera care se viziteaza, in care se tin spectacolele importante si cu care se mandreste toata Franta e Grand Marnier si nu cea moderna de la Bastiliacare se destrama pe din-afara si care umbreste cu modernitatea domniei sale monumentul din piata insangerata la revolutie. Nici Scala din Milano nu se rusineaza ca-i mica si neinsemnata pentru ca la urma urmei continutul face diferenta. Pe urma as vrea sa amintesc discret, ca treaba asta cu imbinarea istoriei cu modernismul se face si ea cu cap, nu chiar asa la intamplare doar ca sa mai epatam si noi un pic.. Nu.. aia facea Ceausescu cand vroia sa isi scrie numele din blocuri ca sa vada musafirii din avion ce frumos stie el sa faca. Si musafirii pe vremea aia erau canibali, teroristi si dictatori nu ca acu'.

Imagine trucata.

Dar ce vreau eu sa stiu este pe unde umbla respectul pentru ce se afla inainte acolo?.. Cine isi mai aduce aminte de cartierul Uranus si de maidanele Dudestilor? Da.. o societate evolueaza si da, un oras se modifica aspirational. Noi insa reusim doar haotic asa cum putem vedea ca se intampla de altfel in urbea lui Bucur Ciobanul.. Planurile de urbanism aprobate in ultimii 25 de ani par a fi desenate in scolile primare pentru copii cu probleme emotionale si deficit locomotoriu. Cartiere intregi fara cai de acces in caz de catastrofa, fose septice peticite in cartiere rezidentiale si cladirile dizgratioase care abunda stau marturie trecerii pe pamant a unor baieti cu bun gust si spirit modern in timp ce noi ne simtim jigniti de adevar.. Nu mai poate omu sa cante la nunta in familie de rusine ca am facut noi misto de cladirea in care presteaza pentru salar'. Hai sa fim seriosi.. va rog 'io.. ca si demnitatile tot coaie sunt. Pe bune.

P.S. Pentru cei ingrijorati ca as putea vorbi in necunostinta de cauza.. Am fost inauntru.. e urata rau' opereta asta noua si moderna, iar accesorizarile decorative extrem de reusite nu pot camufla asta. Dar de loc..

Cum mi-am petrecut sfarsitul... in general.

Ca orice sfarsit de an care se respecta, 2014 a luat sfarsit cu surle, trambite si desigur cu un murmur national de nemultumire. Oricum o dai, romanul e nemultumit.. presedintele neamt dar vanzator de copii, Ponta perdant dar servil cu noul regim, benzina inca scumpa, mancarea inca putina, conducerea tot de cacat si conspiratia cat casa. Indiferent de context, romanul evita cu consecventa autocritica si refuza sa se gandeasca la motivele pentru care cel putin unele dintre nemultumirile nationale au fundament.

Dupa ce am trait ca orice om sanatos la cap emotiile provocate de potentialul rezultat nasol al alegerilor, m-am dat un pas inapoi si am inceput sa asist la evolutia evenimentelor social politice din spatiul mioritic, uneori direct implicat. In 17 decembrie de exemplu, am avut un vernisaj important la galerie. Marius Leonte a propus o expunere de desene absolut minunate. Dupa ce timp de un an am dat din coate printr-o lume dominata de bezmetici aroganti care cred ca alcolul certifica si ca nesimtirea te impune pe piata, pregatirea expozitiei lui Leonte a fost mana cereasca. Profesionist cu defecte de suflet, Marius face planuri minutioase pentru fiecare demers. Pasii sunt corecti, preturile la fel. Obsesii de om batran si tabieturi exasperante, dar totul cu finalizare.. Deschidem usile si ne simtem bine. Tot felu' de lume buna prezenta la chermeza. Parea dupa multa vreme, ca oamenii venisera pentru arta si nu pentru gratuitati. Pe la ora zece si jumatate ma retrag. Il las pe artist cu cativa invitati de bune maniere si plec la a doua slujba..

A doua zi de dimineata ma suna de la intreprindere ca sa vin negresit ca e groasa si ca toata lumea urla. Ei bine in intervalul orar 23.00 - 02.00 in galeria mea s-a dezlantuit iadul. In sala de expozitie, balti mari de vin negru de calitate patasera cimentul galeriei si parte din soclurile lucrarilor din metal. Un covor de cioburi ma conduce in camera din spate unde pierd controlul, simt ca se dezumfla cauciucurile si ca imi palpaie led-urile. Barul este mutat intr-o parte iar accesul la depozitul pravaliei pavat cu sticle sparte si pahare varsate. Masa distrusa ireversibil si lucrarile din gestiune in pericol. Ridic privirea si descopar stupefiat stropii de vin greu ajunsi pe hartia alba a unui desen. Lucrarea, expusa timp de doi ani in Olanda, ajunge dimineata in Bucuresti si sfarseste  la drum de seara, patata cu vin rosu in galeria mea. Lucrarea fusese rezervata in seara vernisajului. Crizele mele de nervi au scos la iveala lucruri cu mult mai tari.. Pe la unu noaptea cativa invitati au organizat un concurs: Hai sa ne pisam in sticlele goale!!. Sora-mea  fusese subiect de tacla erotica iar PleshooContemporary teren de detensionare. Inca trag dupa seara aceea si nu reusesc sa inteleg de ce se intampla trebile astea si nici de ce orice fapta buna e pedepsita cu consecventa. Raspunsul la intrebarea cine plateste pagubele este intotdeauna nimeni. Erau oamenii bauti, ce vrei?.. Si la urma urmei asa sunt artistii.. mda.. si sunt indreptatiti.. la orice.

Amuzant este ca odata deconspirati, parte din vinovati au reactii impecabile.. Unul dintre personajele in culpa mi-a sugerat chiar sa-mi aduc doamna din dotare la curatenie, ca si ea a consumat si a fost de fata. Asta dupa ce daramase tot in calea lui, dupa ce sarise la bataie cu un cetatean prezent la ostilitati si dupa ce facuse un mare tapaj ca sora-mea e prea buna de pula si ca el de ce nu a stiut nimic. Si la urma urmei cine plm e Plesu asta si ce cacat a facut el de fapt. Omu' in cauza expune la PleshooContemporary. 

O alta constatare trista a venit odata cu alegerea noului presedinte. Odata instaurat, Johannis a devenit rapid subiectul revistelor de scandal cu chef de devers. Titluri majore... Vanzatorul de copii, Hotul infidel, Distrugatorul Sibiului etc. Au ajuns sa il acuze si de mers pe bicicleta. Prea bun, prea ca la tara.. nu ne place inca de pe-acum. Punem piedici si bombanim ciufuliti de pe margine fara scrupule si fara coloana vertebrala.. Dam la gioale si ne furam caciula crezand ca ducem mai departe afacerea familiei. Credem ca totul ni se cuvine neconditionat si nu suntem dispusi sa asteptam rezultatele. Preferam sa ne plangem de un potential negativ, presupus bezmetic.

La televizor ca in totdeauna.. Becali se plange de frig din parnaie dar si din paltonasul lui cu guler de blana, la Taraf Tv manelistii ameninta ca o sa il razbune pe Camataru' iar Maruta face lobby pentru Beyonce de Romania & Co. Antenele nu sunt inca la curent cu realitatile vietii si intelectualii se gratuleaza cu circuit inchis in timp ce Mega Image e pe peste tot ca e foamea mare. Capra vecinului trebuie sa moara si tepele curg siroaie in timp ce prostimea asteapta cumsecade la strapontina iar corporatiile se dau ranite, de acolo din lipsa lor reala de griji.

Povestesc cu diversi intamplarile mele si primesc la pachet rasete.. hai frate ca-i misto'.. ai ce povesti.. Pai nu ar fi mai simplu sa am de povestit ca Bojin a luat premiul Uniunii si ca Dragomirescu a rupt din nou cu lucrarile de la Republica? Ca facem salon de sculptura in mai si ca oamenii fac lucruri bune sau ca ne gandim mai abitir la viitor? Hai mai bine sa ne bucuram un pic de cei care nu considera ca tot cacatul de mai sus e fun..

Ma trezesc din nou pe picior de plecare. Invart globul si pun degetul pe destinatii exotice in speranta ca ceva bun o sa bata totusi la usa, dand in mine cu satisfactia expresiei hai bai ca se poate si la noi... Nu bate nimeni si eu raman sa ma gandesc de ce pacatele mele sa continui ce-am inceput. Argumentele nu sunt la indemana, dar totusi cele putine atarna greu. Un bun prieten mi-a zis de curand ca daca ne prabusim noi, ei castiga.. Había gandul asta nu e genul meu. Un altul, un alt prieten, s-a impotrivit pana a sfarsit prost dar sta inca in picioare cu determinare.

O sa vedem ce-o fi.. pana una alta am de facut trei saloane anul asta, pictura sculptura si grafica, mai am si niste mui de dat si mai am si o scoala de terminat, si niste facturi de incasat, si niste vacante de recuperat. La urma urmei romanul nu se va schimba niciodata, sfarsitul asta este ca oricare altul si la anul poate o sa fie mai bine. Si daca nu, plecam dracu din tara si asta e.. oricum am auzit ca riscam sa ramanem si fara gravitatie.. Ce-o sa ne mai ia acu'?..

Despre mersul bun al lucrurilor..

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme expresia orice sut in cur e un pas inainte da din coate prin viata mea dupa bunul plac fara sa tina cont de dorintele sau dememersurile mele. Daca in luna mai a acestui an as fi putut lua rolul principal in Cadere Libera, datorita unor prieteni de nadejde sunt proprietarul unei galerii de arta contemporana iesita putin din standardele care definesc o asemenea institutie in general. Daca acum patru ani esuam incoerent pe toate coastele care imi ieseau in cale, Acum doi, pusesem pe picioare o scoala de modelaj pentru copii iar daca pana de curand eram sclavul propriilor mele iluzii acum ma afund in concret.

Sut dupa sut am parcurs drumuri bezmetice si m-am insinuat in rolul mesterului Manole sperand in linistea de dupa furtuna.. Nu mai am 20 de ani si nici nu mai cred in duhul apelor. Am decis deci, pentru a doua oara in viata, sa schimb macazul mentalitatilor si principiilor mele de viata. E cumva amuzant ca acum 30 de ani numaram orele pana la majorat asteptand bucuria independentei promise iar acum numar speriat minutele pana la pensia care te trage pe linie moarta.

Constat in jurul meu ca romanii, pierzatori prin definitie, au mai ramas fara ceva.. au ramas fara intrebarea ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?.. Panica oferita de gandul unui viitor sumbru a disparut, inlocuita fiind de o relaxare tampa sora cu inconstienta. Oamenii vor doar sa traiasca clipa in asa hal, incat ne-am putea gandi ca vine cu adevarat sfarsitul lumii. Acu' sa traim intens, pana nu murim neanuntati. Flagelul reuseste sa absoarba chiar  oameni din generatia mea.. Nu se mai poate intampla nimic rau in general si in nici un caz in ceea ce ne priveste.. Viitorul este fie lasat la voia intamplarii fie este pur si simplu ignorat. Toate semnalele de alarma sunt ascunse in spatele milioanelor de tineri proaspat intrati in paine pe intreg mapamondul. A pastra in preajma ta oameni buni si solidari nu mai este un must. A te defini frumos, a devenit o piatra de rau mediocra de care trebuie sa scapam. Nu mai citim si nici nu mai mergem la teatru.. nici la expozitii, nici in cantonament si nici nu ne mai cataram in copac. Vrem langa noi oameni fara substanta care nu creeaza probleme, obligatii sau responsabilitati. pastram in preajma nimicuri de care sa putem scapa usor iar daca nu reusim in totalitate si daca un intrus reuseste sa se strecoare, il minimalizam pe loc.. Ne pacalim dupa script-ul de la Brazil si traim nimic cu o pofta cu iz patologic. Rezultatul devine evident atunci cand stand la televizor pe canapea incepi sa simti cum caldura invadeaza textura piesei de mobilier si realizezi ca nu e nimeni pe tura la schimbatul cearsafului.. Singurul gand care te linisteste acum  este acela ca la vremea ta erai celebru si iubit si in putere. Esti singur, operatiile estetice incep sa pocneasca, pielea atarna lalau in jurul coapselor,  coaiele devin un accesoriu nelalocul lui iar emisiunile TV sunt doar pete colorate in miscare sonorizate incert.

In lumea contemporana a artelor se ruleaza acelasi scenariu cu mici ajustari de bit. Ministerul invatamantului a decis sa scoata bani din piatra seaca asa ca anual UNARTE produce in medie 40 de pictori doar in Bucuresti. Pentru alimentarea orgoliilor personale ale profesorilor, majoritatea absolventilor sunt tineri de 10.. asa paraseste facultatea un tanar absolvent al sectiei de pictura. Am avut numai 10, deci exist.. Si uite asa an dupa an vorba cantecului, ne umplem de artisti care de care mai geniali si mai pretuiti. Spalatoriile de bani ajuta si ele la dezvoltarea scarii valorice.. asa am ajuns sa asistam la aberatii fara precedent.. Stundent de an II care cere pe o lucrare triplu pretului cerut de profesorul sau; pretuiri la metru patrat.. asta e 5000 ca e mare; Gorduz 3000.. Nimeni 6000. In tot acest timp, artistii care au intr-adevar ceva de zis, foarte putini in ultimii ani, se pierd  in zeama lipsita de valoare a culturii contemporane.

Nu vreau sa ma plang... Sunt si lucruri care s-au pastrat din vremurile demult trecute.. Vernisajele arata la fel.. atarnatorii sunt prezenti de la primul pahar de vin moca pana la ultimul pateu in timp ce subiectul intalnirii se modifica din act cultural in simplu pretext de betie. Se pastreaza si dusmaniile.. galeristii se urasc organic sau se tolereaza diplomatic, artistii se bat pe galerii si/sau intre ei iar in lipsa de ocupatie expun bezmetic in spatii neconventionale. Criticii scriu pe bani orice despre oricine si uite asa la examenul de admitere la UNARTE se prezinta relaxat tineri care nu stiu nimic despre Grigorescu si au dificultati cu intelegerea cubului. In tot timpul asta parte din catedra isi asigura un viitor sigur, anuland discret, din timp, concurenta.

Insist deci sa refuz alinierea la majoritate si sa visez la un viitor placut in care respectul pentru inaintasi si pentru seniori sa fie o virtute si nu o slabiciune. Insist si in a supravietui  suturilor in cur. Ma gandesc sa rezist in general tentatiei contrafacerii.. insideout. Si in timp ce simt caldura care se impregneaza in textura piesei de mobilier, intind mana si.. mi-e bine.