marți, 13 ianuarie 2015

Cum mi-am petrecut sfarsitul... in general.

Ca orice sfarsit de an care se respecta, 2014 a luat sfarsit cu surle, trambite si desigur cu un murmur national de nemultumire. Oricum o dai, romanul e nemultumit.. presedintele neamt dar vanzator de copii, Ponta perdant dar servil cu noul regim, benzina inca scumpa, mancarea inca putina, conducerea tot de cacat si conspiratia cat casa. Indiferent de context, romanul evita cu consecventa autocritica si refuza sa se gandeasca la motivele pentru care cel putin unele dintre nemultumirile nationale au fundament.

Dupa ce am trait ca orice om sanatos la cap emotiile provocate de potentialul rezultat nasol al alegerilor, m-am dat un pas inapoi si am inceput sa asist la evolutia evenimentelor social politice din spatiul mioritic, uneori direct implicat. In 17 decembrie de exemplu, am avut un vernisaj important la galerie. Marius Leonte a propus o expunere de desene absolut minunate. Dupa ce timp de un an am dat din coate printr-o lume dominata de bezmetici aroganti care cred ca alcolul certifica si ca nesimtirea te impune pe piata, pregatirea expozitiei lui Leonte a fost mana cereasca. Profesionist cu defecte de suflet, Marius face planuri minutioase pentru fiecare demers. Pasii sunt corecti, preturile la fel. Obsesii de om batran si tabieturi exasperante, dar totul cu finalizare.. Deschidem usile si ne simtem bine. Tot felu' de lume buna prezenta la chermeza. Parea dupa multa vreme, ca oamenii venisera pentru arta si nu pentru gratuitati. Pe la ora zece si jumatate ma retrag. Il las pe artist cu cativa invitati de bune maniere si plec la a doua slujba..

A doua zi de dimineata ma suna de la intreprindere ca sa vin negresit ca e groasa si ca toata lumea urla. Ei bine in intervalul orar 23.00 - 02.00 in galeria mea s-a dezlantuit iadul. In sala de expozitie, balti mari de vin negru de calitate patasera cimentul galeriei si parte din soclurile lucrarilor din metal. Un covor de cioburi ma conduce in camera din spate unde pierd controlul, simt ca se dezumfla cauciucurile si ca imi palpaie led-urile. Barul este mutat intr-o parte iar accesul la depozitul pravaliei pavat cu sticle sparte si pahare varsate. Masa distrusa ireversibil si lucrarile din gestiune in pericol. Ridic privirea si descopar stupefiat stropii de vin greu ajunsi pe hartia alba a unui desen. Lucrarea, expusa timp de doi ani in Olanda, ajunge dimineata in Bucuresti si sfarseste  la drum de seara, patata cu vin rosu in galeria mea. Lucrarea fusese rezervata in seara vernisajului. Crizele mele de nervi au scos la iveala lucruri cu mult mai tari.. Pe la unu noaptea cativa invitati au organizat un concurs: Hai sa ne pisam in sticlele goale!!. Sora-mea  fusese subiect de tacla erotica iar PleshooContemporary teren de detensionare. Inca trag dupa seara aceea si nu reusesc sa inteleg de ce se intampla trebile astea si nici de ce orice fapta buna e pedepsita cu consecventa. Raspunsul la intrebarea cine plateste pagubele este intotdeauna nimeni. Erau oamenii bauti, ce vrei?.. Si la urma urmei asa sunt artistii.. mda.. si sunt indreptatiti.. la orice.

Amuzant este ca odata deconspirati, parte din vinovati au reactii impecabile.. Unul dintre personajele in culpa mi-a sugerat chiar sa-mi aduc doamna din dotare la curatenie, ca si ea a consumat si a fost de fata. Asta dupa ce daramase tot in calea lui, dupa ce sarise la bataie cu un cetatean prezent la ostilitati si dupa ce facuse un mare tapaj ca sora-mea e prea buna de pula si ca el de ce nu a stiut nimic. Si la urma urmei cine plm e Plesu asta si ce cacat a facut el de fapt. Omu' in cauza expune la PleshooContemporary. 

O alta constatare trista a venit odata cu alegerea noului presedinte. Odata instaurat, Johannis a devenit rapid subiectul revistelor de scandal cu chef de devers. Titluri majore... Vanzatorul de copii, Hotul infidel, Distrugatorul Sibiului etc. Au ajuns sa il acuze si de mers pe bicicleta. Prea bun, prea ca la tara.. nu ne place inca de pe-acum. Punem piedici si bombanim ciufuliti de pe margine fara scrupule si fara coloana vertebrala.. Dam la gioale si ne furam caciula crezand ca ducem mai departe afacerea familiei. Credem ca totul ni se cuvine neconditionat si nu suntem dispusi sa asteptam rezultatele. Preferam sa ne plangem de un potential negativ, presupus bezmetic.

La televizor ca in totdeauna.. Becali se plange de frig din parnaie dar si din paltonasul lui cu guler de blana, la Taraf Tv manelistii ameninta ca o sa il razbune pe Camataru' iar Maruta face lobby pentru Beyonce de Romania & Co. Antenele nu sunt inca la curent cu realitatile vietii si intelectualii se gratuleaza cu circuit inchis in timp ce Mega Image e pe peste tot ca e foamea mare. Capra vecinului trebuie sa moara si tepele curg siroaie in timp ce prostimea asteapta cumsecade la strapontina iar corporatiile se dau ranite, de acolo din lipsa lor reala de griji.

Povestesc cu diversi intamplarile mele si primesc la pachet rasete.. hai frate ca-i misto'.. ai ce povesti.. Pai nu ar fi mai simplu sa am de povestit ca Bojin a luat premiul Uniunii si ca Dragomirescu a rupt din nou cu lucrarile de la Republica? Ca facem salon de sculptura in mai si ca oamenii fac lucruri bune sau ca ne gandim mai abitir la viitor? Hai mai bine sa ne bucuram un pic de cei care nu considera ca tot cacatul de mai sus e fun..

Ma trezesc din nou pe picior de plecare. Invart globul si pun degetul pe destinatii exotice in speranta ca ceva bun o sa bata totusi la usa, dand in mine cu satisfactia expresiei hai bai ca se poate si la noi... Nu bate nimeni si eu raman sa ma gandesc de ce pacatele mele sa continui ce-am inceput. Argumentele nu sunt la indemana, dar totusi cele putine atarna greu. Un bun prieten mi-a zis de curand ca daca ne prabusim noi, ei castiga.. Había gandul asta nu e genul meu. Un altul, un alt prieten, s-a impotrivit pana a sfarsit prost dar sta inca in picioare cu determinare.

O sa vedem ce-o fi.. pana una alta am de facut trei saloane anul asta, pictura sculptura si grafica, mai am si niste mui de dat si mai am si o scoala de terminat, si niste facturi de incasat, si niste vacante de recuperat. La urma urmei romanul nu se va schimba niciodata, sfarsitul asta este ca oricare altul si la anul poate o sa fie mai bine. Si daca nu, plecam dracu din tara si asta e.. oricum am auzit ca riscam sa ramanem si fara gravitatie.. Ce-o sa ne mai ia acu'?..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu