Lucru' tau.. variante..

Indiferent cate lucruri ajungem sa posedam in trecerea noastra prin viata, nu se poate sa nu ajungem la randul nostru lucru cuiva. Incepem cu deja celebrul Eu te-am facut eu te omor. Singurul fapt pentru care nu suntem vinovati direct, este nasterea. Nu suntem noi cei care alegem sa venim pe lume.. cand si cum vrem. Cu toate astea, cel putin o vreme, ni se reproseaza acest lucru. Exista chiar si injuraturi care te trimit inapoi de unde ai venit. Fie ca aparem accidental fie ca suntem fructul iubirii unui cuplu reusit, la un moment dat devenim motiv de fuga. O statistica mai veche spunea ca 74% din proaspetii tati vor sa fuga de acasa in primele sase luni. Totusi in momentul in care parintele constientizeaza situatia, tu ajungi sa devii pe loc lucrul lui. Indiferent ca ajungi papucul din gura cainelui sau implinirea unui cuplu, esti al lor. Dupa ce parcurgem adolescenta visand la majorat, intram in cea de-a doua parte a vietii.. aici se schimba putin lucrurile. Cu totii visam la varsta de 18 ani (21 in alte state), varsta pe care o percepem ca fiind eliberatoare.. Cucu.. daca nu te invarti de niste bani, tot la mama si tata ajungi sa prestezi. E adevarat ca de data asta nu mai esti copilul decat atunci cand exista riscul sa incerci independenta spirituala.. Cat timp locuiesti aici faci cum spunem noi. Dar pana la urma, etapa asta se sfarseste si iti gasesti pe cineva. Aici lucrurile difera de la caz la caz. Cu cat parcurgi mai multi parteneri, societatea a hotarat sa te catalogheze.. daca esti baietzel si parcurgi doamne esti ok in ochii comunitatii.. baiat. Daca pe de alta parte esti fetitza si nu te limitezi la maxim doua trei experiente, orasul se umple de afise cu ultima curva.. tu. E amuzant cum fetele se indragostesc de iarba rea doar pentru a-si putea incerca ulterior abilitatile de dresor. Iar alunec.. Apartii deci in primul rand parintilor, apoi scolii, apoi de la caz la caz, statului major. Cand crezi ca ai scapat si esti liber sa faci ce vrei, sa iti traiesti viata, se intampla ceva la cutia cu maimutze si iti sare CD-ul de zici ca e plin de praf. Te faci cuplu.. intri deci incet argat la alt boier. Fix cand ti-e lumea mai draga incepi sa dai raportul despre tot.. Unde crezi ca te duci?.. Ai nevoie de altceva?.. Vrei sa o arzi liber/a? Esti deja lucrul partenerului. Dai sa pleci si te trezesti singur dar liber.. my ass. In timpul liber apartii locului de munca ca altfel se alege praful de viitorul tau luminos si nu mai ai cu ce sa faci rost de un alt stapan. Am auzit de multe ori la barbati care au parte de viata de cuplu fara acte, cum ca nu finalizeaza pe motiv de prelungire a statutului de burlac alias om liber. Tzeapa.. e fun cat de cretini putem fi cateodata. Adica aduci bani acasa la femeie, iesirile sunt de cele mai multe ori insotite, mergi la masa in familie, esti penalizat pentru fiecare incercare de baietzeasca dar totusi esti liber.. hihi.. doar pentru ca nu ai acte... autism.  Vine apoi o varsta, aceea despre care parintii cred ca se numeste maturizare, cand te retragi la casa ta ca sa iti indeplinesti destinul. De cele mai multe ori esti convins ca dupa cautari indelungi ti-ai gasit sufletul pereche si vei avea parte doar de liniste si impliniri. Abia atunci ajungi cu adevarat lucrul cuiva. Responsabilitatile de familist, trebi' care ar trebui facute cu drag si in parteneriat, devin puncte pe ordinea de zi iar partenerul are de cele mai multe ori calitatea de a le transforma in obligatii contractuale.. doar ale tale. Despre suport moral sau mangaieri la drum de seara nici nu mai poate fi vorba. Indiferent ca esti baietzel sau fetitza, in cele mai diverse forme, ajungi definitiv unealta partenerului tau. Daca cumva incerci o echilibrare a termenilor se numeste lipsa de amor si dedicatie.. termen de altfel cunoscut oricui inca din copilarie. Mai trec niste ani, sau nu, si incepi sa te gandesti la propagarea realizarilor tale si dai nastere unui copil. Fara sa vrei intri in circuit si incerci sa iti scoti parleala de-o viata.. Esti in sfarsit in masura sa ai si tu lucrul tau. Spun asta pentru ca daca crezi ca efectele adunate in timp iti apartin, te inseli.. se numesc bunuri achizitionate pe perioada casniciei deci comune. Putinele chestii pe care le-ai achizitionat doar pentru tine ajung subiectul poftei partenerului si deci ale lui. Nimic nu poate schimba asta. De cele mai multe ori, chiar si dupa un eventual divort, fostul partener te considera lucrul lui. Suntem niste maimute penibile care refuzam vehement sa renuntam la lucrurile care ne-au apartinut la un moment dat.  Fostul partener se vede indreptatit sa iti urmareasca parcursul, urmand sa il comenteze pofticios sau nevrotic la bisericutze cu prietenii. Whatever.. Revin la copil. Odata cu trecerea timpului copilul isi face publice dorintele si nevoile si in cele mai multe situatii dorinta noastra de bine pentru urmasii nostri devine atu pentru tabara adversa. Sunt unii parinti care clacheaza pe parcurs.. asa apar copii de bani gata care cred ca li se cuvine tot. Sunt altii care aleg retragerea din departamentul familie si puncteaza din exterior. Copii cresc si pleaca la randul lor in cautarea utopicului iar noi ramanem cu ce avem.. de cele mai multe ori cu pensia. Pe intreg parcursul vietii, cautam material in cele mai adanci cotloane. Lucrul nostru este moto-ul caruia ne dedicam fara sa tinem cont de nimic. Calcam in picioare tot.. oameni, suflete, contexte doar ca sa fim posesori. Ne cumparam din timp pana si groapa.. avem grija ca finalul sa fie asigurat cumva. Suntem victimele unei politici de viata gresite pe care nu avem cum sa o schimbam.. nu e a noastra.. e plasmuita de mult in negura timpului de inaintasi. Ne vine insa sorocul si dam in primire.. nici atunci nu ne gasim linistea atat de mult asteptata.. libertatea la care am tanjit o viata. Acum apartinem pamantului.. cu tot ce implica asta.