Cleptomanii de langa noi..

In perioada in care ma ocupam de restaurare, sunt multi ani de atunci, calatoream regulat prin tara de la un santier la altul. In general stateam in Bucuresti maxim trei luni pe an, restul timpului fiind cand la Suceava cand la Blaj cand la Lupsa cand cine mai stie pe unde. In fiecare loc tranzitat, gaseam de bucurii diverse asa ca am inceput sa ma gandesc la asumarea a unei vieti nomade; mai mult, ma gandeam la cat de placut ar fi sa am cate o casa in fiecare loc. Nefiind var cu nici un interlop plin de bani si neavand nici o matusa bogata a trebuit sa renunt la planurile mele imobiliare si sa caut o alte solutii la visarile mele calatoare. Mi-am amintit atunci de definitia neoficiala a conceptului de musafir in Franta. Ei bine daca un francez te-a invitat fie pentru un pranz fie pentru un sejur prelungit expresia mi casa su casa sta in picioare. In Franta nu exista nimic care sa semene cu ospitalitatea romaneasca.. aia gen mananca, bea, uite si nevasta numai sa te simti bine. Odata intrat in casa unui om, poti intelege ca daca ti-e foame trebuie sa te duci la frigider si ulterior la aragaz. Simte-te ca acasa inseamna ca odata inauntru, pe perioada sejurului esti liber sa te desfasori.. asta este si unul din motivele pentru care nu veti primi des invitatii de vacanta de la un francez. Sunt multi romanii care considera ca e de cacat sa inviti pe cineva si pe urma sa il lasi balta dar asta e o alta discutie. O alta trasatura franceza este snobismul.. in toate formele cunoscute de om. Daca faci un cadou cuiva, daca oferi unui francez o lucrare (pictura, sculptura mica etc.) acesta va dori sa iti arate de-a pururi ca obiectul oferit e apreciat (te cheama in vizita, iti trimite poze pe mail etc.); in plus, oricine va vizita casa respectivului va auzi povestea cadoului in discutie, asta daca desigur nu este vorba de cine stie ce prostie caz in care obiectul paraseste casa cu prilejul cel mai apropiat. Concluzia pe scurt este: daca te-ai purtat frumos si daca obiectul cadou se remarca, atunci esti binevenit oricand doresti. Revenind la visele mele de expansiune, am hotarat sa incerc varianta franceza in calatoriile mele de lucru. Am lasat usi deschise peste tot, fie pictand un perete de sufragerie fie povestind snoave si aventuri traznite fie adoptand graiul locului fie gatind pentru gazde. Incet experimentul mi-a intrat in reflex drept pentru care in general trec ca o prezenta placuta in lume indiferent ca ma aflu in tara sau pe cine stie ce coclauri. De multe ori, de-a lungul unui drum obositor am tras la cate un vechi prieten indiferent de oras si de fiecare data gaseam prin port-bagaj o prostioara pe care sa o ofer cu drag. In timp, am inceput sa impart micile bucurii personale si cu musafirii mei sau cu apropiatii de bere sau cu colegii de munca. Nu cred sa existe cineva care sa ma caute cu o rugaminte la care eu sa nu fi raspuns, in masura posibiitatilor, indiferent ca era vorba de un film sau despre un fapt concret. In general plec, si eu ca francezul, de la premiza ca un om care mi-a trecut pragul este cel putin un om onest pe care il pot considera prieten. Daca am considera ca fiecare tertz este un potential excroc am fi nevoiti sa ne cam descurcam cam singuri pe drumul vietii. Obisnuinta creeaza insa deraieri.. Imprumuti o carte unui prieten si pentru ca acesta din urma nu e in starea de citit, cartea intra incet in proprietatea amicului.. daca cumva, luni de zile mai tarziu, incerci o recuperare pici prost.. uneori primesti o palma gen: da ce credeai frate ca am uitat de ea? ai rabdare ca nu ramai fara ea. Alteori, daca obiectul imprumutului e apreciat de amicii amicului, esti tratat direct cu indiferenta, telefon inchis sau uitare: nu e la mine frate.. incearca sa te gandesti cui i-ai dat cartea aia ca e pacat.. pe bune. Obiectul in discutie se transorma pentru noul posesor in my precious iar amicul in Gollum. Exista si alte forme de abordare a obiectelor primite imprumut.. Da frate.. e la mine.. si? ce eu nu te-am ajutat sa traversezi strada? Ia uite frate ce chitros.. mare smecherie de carte ce sa zic.. acu te-a apucat nevoia de ea! Treaba devine interesanta atunci cand personajul in discutie e un om de la care nu te astepti. Acum cateva luni de exemplu, sotia extraordinarului Vlad Craioveanu mi-a dat telefon de pe numarul sotului si m-a rugat sa ii imprumut un telefon. Al ei se stricase si ii trebuia un aparat pana la salariu cand urma sa isi cumpere altul. Cu ceva vreme in urma, ii imprumutasem lui Vlad niste filme de colectie in editii limitate: ceva Linch, ceva Kubrick.. raritati. Pe vremea aceea Vlad se numara printre putinii oameni pentru care as fi bagat mana in foc evitand sa tin cont de lucrurile pe care le auzisem despre el. E inutil sa mai spun ca nici pana acum nu am recuperat nici telefonul nici filmele si ca toate incercarile mele de contact au asuat intr-o voce blonda care ma anunta ca abonatul mi-o da prin gura. Eram deja obisnuit.. ca doar cand ti-o furi ti-o furi la pachet. Gasisem inainte de sarbatori, inregistrat pe mesageria vocala un gand bun de la Vlad, fumat si baut, care ma anunta ca isi baga dependintele in toata familia mea. Asa se intampla daca credtitezi ca fraierul pe cineva doar pentru ca.. de fapt nu stiu de ce. Exista si cei care uita sa returneze.. cei mai simpatici de altfel. Te roaga sa le imprumuti ceva dupa care, trei luni mai tarziu, revin cu o noua rugaminte facand abstractie de cea dinainte. O alta categorie de culegatori sunt femeile de servici.. nu vreau sa generalizez dar trebuie sa recunosc ca am avut niste experiente inedite. Sunt un om ordonat in dezordinea mea si in plus sunt si tipicar.. doresc sa imi fie lasat in pace spatiul personal indiferent cat de haotic poate parea unui ochi neavizat. Nu a trecut multa vreme pana sa descopar ca toate produsele din baie (sampon, parfum, deodorant etc.) au o durata de viata mult mai scurta in perioada de curatenie. Nu de putine ori, sub pretextul ordinii au disparut obiecte nu neaparat importante. Daca ma sesizam, replica era: am crezut ca e de aruncat.. in geanta. Am hotarat sa fac tapaj de fiecare data cand ma lovesc de atari probleme insa de fiecare data imi dau singur in cap cu ospitalitatea franceza.. doar i-am primit in casa.. nu?