Romanul in situatie de criza.

Anul trecut ma aflam in Elvetia intr-o vacanta care urma sa se combine cu utilul. Ca sa ma pot misca mai spornic, am inchiriat o masina pentru durata sederii mele pe plaiurile neutre ale vacilor albastre. Cum ma aflam pentru prima data pentru o perioada mai lunga de o zi, pana atunci tranzitasem de cateva ori fara sa ma lungesc, am hotarat sa imi iau un reper la intamplare pe harta si sa pun masina la treaba. De fiecare data cand ajung intr-o tara noua, incerc sa vad cat mai mult, evitand zonele turistice unde traditia si culoarea se estompeaza in favoarea suvenirurilor de prost gust. Am ajuns deci pe un varf de munte undeva la tara, intr-o parte de Elvetie neatinsa inca de blitzurile japoneze sau de poftele est-europene. Am fortat capacitatile Avensis-ului de inchiriat incercand sa fac o intoarcere pe un drum forestier flancat pe-o parte de o vale acoperita de zapada; nu am apucat sa calc prea mult pe langa drum, ca masina a inceput sa alunece in jos lipsita de putere pe balegarul ascuns de zapada. Am aflat mai tarziu ca derapasem pe un camp fertilizat natural si ca sansele de revenire pe drumul forestier erau de fapt nule. Se intunecase, era destul de frig, telefonul nu avea acoperire iar lanturile.. ati incercat vreodata sa puneti lanturile in conditii similare?.. este practic imposibil. Incepusem sa ma gandesc la solutii de iesire din criza, cum sa abandonez masina peste noapte in camp si sa caut gazduire pe la vre-un localnic etc. Tocmai cand ma pregateam sa intru in panica, a aparut pe drum un Subaru Forester in care se aflau doi adolescenti elvetieni. Le-am facut semn in ideea ca ma vor putea indruma catre o solutie. Ei bine, ca sa nu o mai lungesc, nu numai ca au oprit dar au incercat intai sa ma tracteze, dupa care, neizbutind, si-au chemat parintii care dupa ce s-au asigurat ca sunt bine si ca mai rezist putin, au plecat sa caute un tractor. O jumatate de ora mai tarziu rulam linistit spre hotel, ud fleasca, inghetat dar in siguranta. Inca nu imi revin din lectia de civilizatie pe care am primit-o in seara aceea. Am vazut Europa din toate unghiurile.. latura umana, respectul pentru civilizatie, grija pentru cineva aflat in dificultate.. Elvetia rules! Revenind in tarisoara noastra de bastina, nu stiu daca din punct de vedere politic estimarile raposatului Brucan au vre-o sansa sa se materializeze, dar sunt absolut convins ca la capitolul omenie, respect, grija si / sau alte calitati vest europene putem sta relaxati.. nici un pericol.. cacanaria, mitocania, egoismul, mediocritatea si durerea-n cur sunt in siguranta si extrem de bine conservate. Am lasat plafoniera masinii aprinsa toata noaptea rezultatul fiind desigur moartea lenta a bateriei deja obosite. Timp de aproape patru ore am incercat sa gasesc ajutor.. Intai am incercat sa gasesc pe cineva care, fara sa ceara bani, sa ma ajute sa imping... cucu. Nu mai aveam baterie la telefon, de incarcat la bricheta nu aveam cum iar in buzunar mai aveam cativa lei. Am reusit sa platesc cu ei un taximetrist ca sa ma lase sa imi incarc putin telefonul la priza lui.. nimeni disponibil. Am inceput sa cer curent la semafor.. taximetristii erau pe fuga, majoritatea se faceau ca nu ma vad, iar restul, ori aveau bateria prea slaba ori nu riscau distrugerea aparaturii de bord. Inghetat bocna, cu buzele crapate, cu vezica plina, nemancat si deja isteric am luat un taxi si am fugit la un magazin de piese auto de unde am cumparat o baterie noua. am ajuns inapoi la masina si am constatat ca nu am cheia necesara. Imi trebuia o tubulara de 12 iar eu cumparasem la recomandarea vanzatorului una de 13. Dupa 3 drumuri la magazin si dupa patru ore de stat in frig in speranta ca singurul samaritean din Romania are drum prin zona, am reusit sa pornesc masina. Stau in pat cu un ceai fierbinte in mana, ma incalzesc la caine, ma uit in gol la un film prost si ma gandesc cum sa fac sa imi sterg creierul de tot, sa nu mai stiu cum arata normalitatea si bunul simtz'..