Bani de drum..

1983.. Tatal meu se pregateste sa plece bursier la Heidelberg si incerca sa ne ia cu el, pe frate'miu si pe mine, pentru o prima scurta vacanta in occident. Nu ma lungesc asupra detaliilor.. cert e ca securitatea a concluzionat ca nu meritam sa ne petrecem vacanta impreuna asa ca fratele meu a primit pasaport primul urmand ca la revenirea lui in tara sa pot pleca si eu. Aveam 11 ani cand am fost chemat la sectia de militie de care apartineam, la interviul pentru obtinerea dreptului de iesire din tara. Mama a fost obligata sa ramana afara in timp ce eu am fost invitat intr-o sala uriasa, cam ca o sala de curs, in care era o masa, un taburet pentru mine si un scaun pentru cel care urma sa discute cu mine. In sala se mai aflau trei ofiteri de securitate si un militian.. probabil ca acesta din urma avea rolul martorului din partea sectiei de militie. Am stat inauntru aproape trei ore in care am auzit cele mai mizerabile lucruri referitoare la familia mea.. totul a inceput cu intrebarea clasica: de ce vrei tu sa te duci in Germania la tata, si terminand cu mata e o curva.. cum spuneam aveam 11 ani.. fun. Rezultatul celor trei ore de monoloage scabroase s-au finalizat cu refuzul dreptului de a parasi tara. Pe atunci puteai primi valuta din strainatate in doua feluri. Expeditorul sumei trebuia sa specifice la trimitere, pe mandat, care este destinatia banilor.. daca banii urmau sa fie folositi in scopul unei calatorii, atunci inainte de a parasi tara, cu pasaportul in mana, te prezentai la un ghiseu al Bancii de Comert Exterior cu mandatul si primeai banii cash. Puteai insa sa primesti bani de cumparaturi.. atunci, la aceeasi banca, primeai o chitanta in care era specificata suma. Cu chitanta respectiva te puteai duce la orice Shop si iti puteai cumpara ce vrei. Paradoxul era ca banii de drum nu puteau fi folositi la cumparaturi si nici invers.. daca aveai chitanta de Shop, aceasta nu putea fi incasata pentru calatorie.. una din bucuriile comunismului. Tata imi trimisese prin mandat, inainte de a afla de refuzul oficialitatilor, 145 DM (Marci Germane, pentru cei mai tineri care s-au nascut sub zodia EURO) pe care urma sa ii am la mine pentru orice eventualitate. Au trecut sapte ani.. Revolutia e inca proaspata iar eu fac ordine prin casa.. Intr-un sertar plin de hartii gasesc mandatul prin care eram anuntat ca sunt posesorul sumei de 145 de marcutze germane. Mai mult sau mai putin de curiozitate, ma duc la Banca de Comert Exterior si prezint biletul. Surpriza.. dupa o scurta verificare doamna de la ghiseu se intoarce cu banii. La inceputul anilor '90 in Bucuresti puteai cumpara orice, de la orice magazin, cu dolari.. aparusera si primele reprezentante ale unor brand-uri importante. Magazinele desfaceau marfa in valuta. Puteai sa cumperi si cu lei dar eticheta arata pretul in dolari. Unul din primele magazine de firma din Bucuresti a fost magazinul RIFLE. Brand cu traditie pe segmentul jeans, RIFLE era blugul meu preferat.. la nivel de povesti desigur.. auzisem de exemplu ca poti bate cuie in ei si nu se strica. Cum am iesit din banca, dupa ce am reusit sa ma acomodez cu ideea ca detin valuta, am zburat la magazinul cu pricina. Contra sumei de 121 DM mi-am cumparat primul costum jeans complet din viata mea: camasa, pantaloni si jacheta. Cu banii ramasi, am dat fuga la hotel Dorobanti la shop si am cumparat doua sticle de votca frantuzeasca si de restul Toblerone si Smarties.. era 30 aprilie 1990. A doua zi, imbracat in occident, am plecat cu prietenii la mare.