De-a lungul anilor am beneficiat, datorita contextelor diverse in care m-am aflat, de o multime de invataturi.. am cunoscut tot felul de oameni, am stat in preajma unor profesori minunati, am lucrat alaturi de toate felurile de oameni si prin tara si pe-afara iar in facultate am facut practica prin muzee si pe santiere arheologice. Am locuit prin manastiri in perioada in care imi practicam meseria, cea de restaurator si mi-am facut o relatie personala cu divinitatea in timp. Toate informatiile culese pe parcursul vietii referitoare la romani converg catre aceeasi concluzie: suntem un popor de lenesi cu accente de lasitate in momente critice.. in plus caracterul lasa de dorit in cele mai multe cazuri; peste tot pachetul acesta minunat, mai presaram si putina hotie, nu ceva notabil.. doar gainarii de mahala, si iata.. avem Dacia Felix. Constat cu tristete ca marile nume, oamenii care ne-au reprezentat cu onoare in timp, oameni care au lasat opere considerabile culturii si stiintei universale sunt lipsite de putere in fata tendintei native a romanului. Vorbeam despre traficul Bucurestean.. Ma intrebam atunci cine mai munceste in capitala daca toata lumea e pe strazi.. A trebuit sa treaca multa apa pe garla pana sa inteleg discursurile moraliste ale parintilor mei. A trebuit sa ajung cu adevarat jos ca sa pot aprecia inaltimile. Am facut parte si eu, din tagma celor care cred ca in vest umbla cainii cu covrigi in coada si am crezut si eu ca nu sunt realizat din cauza ca Romania nu ma lasa.. ca sistemul e de vina pentru delasarile mele. Am plecat afara si am aflat pe pielea mea ca lucrurile nu stau chiar asa. Trist e ca pentru mine, toate astea se intamplau cu multi ani in urma, atunci cand varsta mea permitea inca tipul asta de deraieri in timp ce azi cautam cai verzi pe pereti dupa 35. Paradoxul romanesc apare odata cu celebra expresie Lasa frate ca ne descurcam noi cumva.. Suntem rupti in cur, abia ne tragem o pereche de ciorapi obositi in picioare, nu avem ce manca, nu avem job si nici un proiect concret de viitor dar.. suntem mandri.. Fiecare roman este de fapt, un nobil nerecunoscut, un profesionist condamnat de confrati, un profesionist neinteles.. lista poate continua nerusinat de mult. Expresia Munca innobileaza, expresie care a ridicat Germania postbelica si care a transformat Japonia intr-o putere mondiala a fost ascunsa bine.. Cum adica.. sa spal vase? Sa ma angajez pe 1200 de lei?.. Exclus!! Eu?!.. Am o imagine de aparat.. Si chiar daca nu am, nu sunt dispus sa ma cobor intr-atat.. Daca iei la bani marunti un asemenea personaj nu o sa gasesti nici reusite profesionale, nici calitati iesite din comun, nici ambitii reale.. doar fum.. fum si ifose de primadona total neacoperite. Imi aduc aminte ca la Paris, in ziua in care veneau gunoierii, locatarul care iesea primul din imobil scotea si tomberoanele pe trotuar. Era o treaba de bun simt: pe de-o parte ajuti gunoierul sa isi faca treaba, pe de alta iti faci o minima datorie civica. Nu o data, am fost apostrofat de conationalii mei, care aflati in vizita, care cu treaba: Cum Mihai.. tu duci gunoiul blocului? Daca te vede cineva? Odata ajunsi in tara, povesteau ori de cate ori aveau ocazia cum baiatul lui Plesu ducea gunoiul la Paris. Mai exista si genul emigrant.. Sunt dispus sa car gunoiul dar nu in Romania.. acolo e altceva.. Astia suntem.. mai bine murim de foame decat sa facem o munca pe care o consideram injositoare. Asa cum am inteles gresit conceptul democratic, asa intelegem si calitatea de cetatean.. Vorbim mult despre civilitate dar in functie de cum ne pica' bine.. Amuzant insa e ca toti cei care se afla in situatia de muritori de foame isi petrec timpul proiectand variante utopice de viitor.. toti o sa se ajunga.. care scriitori celebri, care regizori sau actori de oscar, ingineri de marca, oratori preaslaviti de comunitate etc.. Cu totii isi petrec timpul cautand solutii de iesire din criza oriunde numai la munca nu. Cu totii condamna vehement pe cei care au, considerandu-i niste gunoaie care s-au ajuns pe pile si in general stau cu mare placere la primire.. totul li se cuvine.. parintii tre' sa ii tina, prietenii sa le dea cico, proprietarii sa le faca discount, mogulii sa ii plateasca degeaba si restaurantele sa se sima onorate sa ii hraneasca pe moca. Suntem un popor care cere bani pe darboj.. Vreau bani!! este pe toate buzele oamenilor tolaniti in propria comoditate contrafacuta. Vreau sa muncesc ceva!! orice!. Vreau sa traiesc onorabil!!.. Asta nu se mai aude de niciunde. Imi amintesc un banc vechi.. Un muribund face o ultima rugaciune catre Dumnezeu: Doamne.. toata viata te-am rugat sa ma sustii la loterie.. poate acum, in pragul sfarsitului.. fa cumva si ajuta-ma.. Vreau sa castig.. Deodata, cerul se deschide cu tunet si de sus se aude o voce.. Dar joaca odata omule.. JOACA!!
no comment
RăspundețiȘtergere