duminică, 25 decembrie 2016

Cu Craciunul la urat.. pe marginea drumului.

Stau inauntru, la cald, pe canapea uitandu-ma la padurea de peste drum.. un soi de terapie fata de orice sarbatoare legala bucuresteana. Realizezi cum arata de fapt capitala, doar atunci cand te trezesti oriunde altundeva cu sentimentul ca din acel moment te vei trezi doar acolo.. sau cel putin o vreme. Cand iti dai seama ca e liniste in jurul tau si ca daca ai termopane bune, melodia trenuletului care plimba turisti cu buget redus, e doar o boare indepartata, intelegi pentru prima data ce vroia sa spuna doctorul cand recomanda o viata fara stres. Cel putin la prima vedere..

Acum 15 ani cand se nastea primul meu copil, nu ma gandeam ca odata posesor de buletin o sa prefere sa doarma cu mama-sa, ca o sa considere antrenamentele de inot o metoda sadica gasita de parinti pentru a-si ucide copii sau ca tabla inmultirii o sa fie in clasa a 6 un mister la fel de mare ca si in prima. Am asteptat un telefon.. Eram cu mama la masa.. si am primit un ken-dama de la mosu.. mosul Ariadna a considerat ca cel pe care l-a primit cadou de la mine era urat.. de fapt lui ii trebuia altul si de fapt e mai smecher cu doua.. ca nu stie sa foloseasca niciunul, asta nu mai are importanta. I-am propus o vacanta la munte.. E periculos tata, si nici nu mi-a trecut raceala. Ariadna confirma totul si ma anunta si ca Andrei are mult de recuperat asa ca o vacanta nu este tocmai potrivita acum. De ce crede ea ca daca 8 sedinte pe luna de meditatii s-au terminat cu nota 1,30 in teza la mate, in vacanta de sarbatori are toate sansele sa se inscrie la olimpiada de matematica dupa o rapida lectura a catorva culegeri. Asta e...

Traiesc si eu ca toata lumea in bucla si fiecare cu bucla lui. A mea e treaba cu insuratoarea si cu facerea de copii pe care mamele ii recupereaza la timp si ii ascund.. ii ascund sa nu ii gaseasca nici viata si nici oamenii misto. Trebuie sa recunosc insa ca Sandra a fost mai buna decat Ariadna.. ea a reusit sa imi ia copilul inca inainte sa se nasca.. plm.

Vorbeam zilele trecute despre ce mai putem face pentru un ban daca tot nu merge sa facem ceva pentru tara ca nu avem cu cine. Vorbeam despre o potentiala emisiune radio. Imi e din ce in ce mai dor de microfon si ma gandesc serios sa revin in aer. Spuneam ca protestul e inutil atata timp cat generatia tanara crede ca protestul incepe la berarie la Cina si se termina la after hour in Regie. Ce imi pare absolut amuzant este ca daca le spui in fata ca bat campii se jignesc. In general nu numai ca detin adevarul absolut si ca inteleg totul, dar se simt indatorati sa isi dea cu parerea chiar si atunci cand e vorba despre probleme personale sau care pur si simplu nu ii privesc. Nu a venit nimeni pana acuma la voi sa va spuna ca nu mergeti pe drumul corect? Ca va invartiti intre oameni de proasta calitate? Nu a vrut nimeni sa va salveze cu japca? Oameni care cred ca au rezolvarea.. la tot. Purtatorii sabiei dreptatii. Am studiat de-a lunul anilor rasa asta de gainari. Sunt cateva variante posibile.. Ratati cu vieti anoste si/goale, Copii de securisti cu palarie si baston care isi ascund karma sub pres, Cei care trateaza intotdeauna strugurii la care nu ajung ca fiind acri iar pe cei din galeata ca fiind automat ai lor. Aia care primesc jenat de ziua de nume cheile de la masina si la bac dupa ce pica, pe cele de la casa. Cei care pe scurt nu mai stiu sa faca diferenta intre realitate si fictiune, intre bun simt si grija, pe de-o parte si mitocanie sau egoism de trei lei, de cealalta parte.

Ascult stirile si imi dau seama ca am in final raspunsul la intrebarea pe care am primit-o in plex de atatea ori: de ce te-ai intors in tara?.. de bou.. de ce sa ma intorc intr-o tara in care se sapa, dar se sapa pe alaturi. Descopar ca cel care acum putin timp condamna numele cu iz strain din guvernul de tehnocrati si despre cum suntem condusi de Germania a propus un prim ministru musulman dar femeie.. bingo.. s-a strigat bingo! Ori am ajuns in WestWorld si robotii au inceput sa se scurt-circuiteze ori suntem atat de prosti incat nici nu mai conteaza ce se spune pe post. Luam totul de bun si ne razgaiem cand suntem plictisiti. Facem putin scandal din timp in timp dar doar daca au murit mai mult de 20 de insi sau daca mai castigam la vreun meci.

Hai sa facem totul mai amuzant.. oricat de mult isi dau tertii silinta zi de zi sa ma ingroape, reusesc sa stau in picioare. Am o galerie de arta, ma pregatesc sa redeschid tabara de arcasi in care voi putea sa imi pun in practica metodele de educatie testate deja, Seth sta doar la picior, la Sinaia e liniste, am medicamente pentru 3 luni, imi astept prietenii in vizita si ma bucur ca in ciuda tuturor piedicilor, am reusit sa incerc lucruri intr-o tara in care treaba asta e pedepsita de lege.

S-a facut tarziu.. ma bag la cotet si ma las de personale.. promit sa revin cu cataturi mult mai cotidiene slava domnului decat astea din casa.

Craciun fericit! (asta daca va prindeti voi ce inseamna)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu