duminică, 25 decembrie 2016

Amnezia auto-dobandita.. despre ipocrizie

Vorbeam la un moment dat despre discutia de complezenta ca fiind una dintre micile particele care intregesc ipocrizia.. dam un buna ziua sfarait printre dinti, chiar daca pe dinauntru fierbem furie fata de interlocutor. Facem asta doar pentru ca asa da bine in societate si nu e bine sa fim vazuti neprietenosi cu multimea sau pentru ca nu se stie niciodata cand avem nevoie de serviciile boului din fata noastra. Se poate intampla si sa creditam din greseala pe cineva cu calitati de care preopinentul sa faca misto‘ la drum de seara si se poate si sa ne trezim ca unii reusesc sa se repare si sa se transforme din boi in oameni de calitate, rar de tot.. Daca insa dam la o parte exceptiile ramanem cu o gloata de gresiti mizerabili carora fie o functie fie un statut sau o conditie le permite accesul la zone in care nu ar avea ce cauta intr-o lume curata la cap.

Am intalnit in parcursul meu tot felul de oameni.. ei bine, pe segmentul cultura ipocrizia ruleaza mai abitir ca in politica unde macar este justificata de cele mai multe ori si nu-i asa, are si nume.. diplomatie. Daca am inregistra insa discursurile ipocrite in domeniul culturii, am putea intra pe short-list la Cannes fara mari probleme. Stiu ca traim intr-o tara bezmetica in care de exemplu, un actoras de mana a treia cum este domnul Gabriel Fatu, ajunge consilier general in primarie dupa cateva piese in care il distribuia sotia (alta podoaba a culturii romanesti) si dupa ce a fost mana dreapta si glumeata a lui Dan OTv Diaconescu, dar totusi.. Cum i se permite unei asemenea maimute sa pateze imaginea Teatrului Odeon si in special al Doamnei Dorina Lazar?! Cum a ajuns baiatul asta intr-o asemenea postura?..

Acum putina vreme am auzit vorbind de pe scena nationalului despre cat de necesara este promovarea culturii si a valorilor autohtone, pe aceeiasi persoana care, cu ani in urma, imi anula dialogurile radiofonice cu personalitati din cultura romaneasca pe motiv de lipsa de audienta.. O buna prietena care isi declara, in vizitele rare la pravalia din strada Paris, nemultumirea fata de deversurile mizere ale Antenelor, zambea fericita intr-o poza alaturi de Mihai Gadea la un party monden.. A trebuit.. era sarcina de servici..

Exemplele pot continua la nesfarsit.. deci?.. hai siktir!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu