Pana de curand credeam ca durerile de dinti sunt cele mai aprige din tot spectrul exceptand desigur pe cele ale nasterii cu care ma indoiesc ca poate concura ceva. Spun pana de curand, pentru ca de doua saptamani incerc varianta renala. Ca majoritatea barbatilor trecuti de 19 ani, m-am pricopsit cu o piatra la rinichi.. cel putin pana acum asta am aflat ca am.. sunt inca in cercetari. Initial am crezut ca reminescente ale cazaturilor si loviturilor incasate in copilarie ma sicaneaza ca sa nu uit de unde am plecat. Am luat in consecinta un pumn de pastile care de care mai anti-inflamatorii si mai analgezice. M-am dat si cu diverse creme si unguenti de care am auzit la televizor in reclamele facute de colegii mei de breasla. Dupa doua saptamani de dureri atroce si un pipi insangerat, am renuntat sa o mai ard autodidact si m-am dus la urgenta incercand din greu sa fac fata drumului care imi parea fara de sfarsit. Am ajuns intr-un final la ghiseul de triaj (buna denumire) unde am primit o fisa completata cu numele meu. Personajul incerca sa faca fata afluxului de clienti fara sa piarda prea mult din telenovela care rula pe ecranul micului televizor asezat in dreapta, langa computerul din dotare. Cu fisa in mana am plecat catre ultima usa pe dreapta, acolo unde urma sa fiu preluat de medicul de garda. Circa 15 persoane stateau cuminti in asteptarea unui Urmatorul care nu mai venea.. era ora cinci dupa masa. Am intrebat cine este ultima persoana la rand si am dat sa ma asez cand se deschide usa cabinetului. Din toata invalmaseala produsa in ante-camera nu am auzit decat un Domne dar se poate?.. Asteptam aici de la ora 12.. Chiar nu ne baga nimeni in seama?.. Stiam ca suntem la Spitalul de Urgente.. Intru in panica. Durerile mele erau din ce in ce mai mari facand imposibila orice forma de comunicare articulata. Imi dau seama ca stau degeaba si ies pe poarta spitalului in cautarea unei clinici particulare care sa faca o ecografie in regim de urgenta. Am trecut in revista EuroClinic, Diagnosis si Spitalul Panduri.. Neam. Fie ca plecasera doctorii, fie ca nu aveau regim de urgenta, am plecat cu coada intre picioare de peste tot. Sa nu uitam ca tot traseul asta a fost facut in traficul de seara bucurestean.. In criza si cu nervii zob am dat niste telefoane si am aflat ca singurul spital cu serviciu de urgenta de urologie este Sfantul Ioan. Cunosteam bine spitalul in cauza, pentru ca in urma cu cativa ani suferisem acolo o interventie chirurgicala si pastrasem cu cativa medici o relatie de prietenie dupa incident. Il sun deci pe doctorul care m-a operat si ii zic daravera. Du-te la camera de garda si cand esti cu medicul de garda ma suni.. zis si facut. Am ajuns la spital pe seara, in jur de ora 8. O doamna extrem de draguta de la receptie ma intreaba ce am si ca urmare a raspunsului meu imi intinde un borcanel cu capac rosu.. Pana la jumate va rog.. Ma retrag cuminte in baia curata ca un closet public si imi fac datoria fata de borcan. In camera de garda, un doctor fara chef dar plin de frustrari ma intinde pe masa fara sa ma intrebe ce caut acolo si imi face rapid un EKG. Ma dor rinichii spun eu jenat.. cu inima stau bine zilele astea.. Atat mi-a trebuit. De ce nu te duci domne' la medicul de familie? Toata lumea vine la urgenta! Aici vin oameni cu probleme importante nu cu toate tampeniile. Asteapta pe hol rezultatul sumarului de urina.. te strigam noi. Am iesit uluit din camera de garda.. durerile devenisera insuportabile si tratamentul de care beneficiasem nu atenuase cu nimic starea de nervi in care ma aflam deja. Doamna draguta de la receptie, ma chemat si m-a sfatuit sa astept fie in masina, daca am, fie pe unul din culoarele spitalului pentru ca in receptie e frig si treaba asta nu imi face bine. Era singura prezenta ok din seara cu pricina. Analizele urmau sa iasa in 30 de minute si nu avea rost sa stau in frig. Doua ore mai tarziu, doamna draguta isi terminase tura si plecase acasa in timp ce eu continuam sa astept sa treaca 30 de minute dupa 30 de minute. Il vad pe doctorul care ma cosultase atat de amabil si il rog sa imi dea un calmant pana imi ies rezultatele. Pai ia nene un diazepam.. imi arunca omul fara chef. Stupefiat il intreb de cand se da diazepam la afectiuni renale.. Pai de unde sa stiu eu ce ai dumneata.. cine te-a vazut? Dumneavoastra ii zic perplex.. Nu-mi aduc aminte zice dom' doctor, jignit ca nu-i dau pace. Am inceput sa urlu in timp ce in cap imi reveneau imaginile de asta primavara de la spitalul Coltea. Jegul si atitudinea aia care mi-a luat prietenul inainte de vreme m-au transformat intr-un megafon isteric. Continui, ca si atunci, sa nu inteleg ce cacat cauta in spitale oameni de tipul asta. Rezultatul tipetelor mele a fost o injectie care mi-a luat durerea instantaneu. Am pus mana pe telefon, mi-am sunat doctorul si i-am povestit toata tarasenia.. eram cu moralul la pamant, obosit si neprietenos. In timp ce vorbeam ma striga prietenul omului si ma anunta ca au venit rezultatele.. Ai o infectie urinara foarte urata.. nu stiu de unde ai facut rost de ea. Du-te la farmacie cu reteta asta si pe urma consulta un specialist. Am intrebat de ce nu mi-a facut o ecografie si daca nu cumva ar trebui sa fac mai multe investigatii inainte sa imi torn pe gat medicamente de care nu auzisem niciodata. Astea le faci matale cu trimitere de la medicul de familie a venit raspunsul prompt al medicului de garda. A doua zi de dimineata am revenit la Sf. Ioan unde prietenul meu ma astepta la ecograf. A luat reteta primita cu o seara inainte, a citit-o si a aruncat-o in cosul de gunoi. La ecografie am aflat ca o piatra care parasise rinichiul stang imi reducea functiile renale la jumatate; cat despre infectie.. nimic. Am primit un tratament in concordanta cu rezultatele cele noi, urmand sa fiu supravegheat cu grija timp de doua zile pentru a nu se ivi complicatii. Intre timp mai fac niste investigatii ca sa vedem daca e vorba totusi doar de o piatra sau mai multe, sa vedem despre ce tip de piatra e vorba si daca va fi nevoie de operatie sau daca o voi da afara pe viu. Ii urez deci sanatate domnului doctor Sorin Dragomir, omul cu infectia si cu diazepamul, sperand sa nu ajunga niciodata pe mana domniei sale. In rest ma intreb retoric ce se intampla cu oamenii care in momente de criza nu au pe cine suna.. Sa ne traiesti spital romanesc.. altfel de ce am mai muri si despre ce am mai scrie.
Ca bine spui..
RăspundețiȘtergere