Ce-am mai ras..

Am fost intotdeauna fascinat de viteza cu care unii uita de unde au plecat.. sau de cei care considera ca au ajuns indeajuns de sus ca sa isi mai piarda timpul cu plebea. E plina tara de frustrati ajunsi la inaltime pe pile si pe limbi in urechea disponibila. Usor amuzat, am numit petrecerile de firma sau receptiile oficiale barometrul monden.. Te poti distra de minune salutand fosti colegi de pripon, acum mari nume in emisiunea lui Cristi Brancu, asteptand reactia acestora la vederea cuiva care le poate intina traseul. Tin minte de exemplu ca m-am intalnit la o inregistrare cu Cheloo. Era cu toata gasca si la vederea mea a inghetat. Il cunosc de cand era mic si pe deasupra a facut si Tonitza pe vremea cand eu ma numaram printre aia mari de la a XII-a. A venit la mine englezeste si mi-a soptit.. Bai sa nu cumva sa te scapi cu palmele pe care mi le luam dupa ceafa in generala sau cu uniforma curata si calcata ca am pus-o.. te rog io'. Dintre toate intrunirile de lume buna, se distanteaza Balul Academiei Catavencu. Aici ai okazia sa intalnesti oameni din toate categoriile mondene.. Politicieni, scriitori, jurnalisti, oameni de afaceri mai mici sau mai moguli, cantatori, publicitari, creatori de moda sau de zvonuri etc. Ca lumea se strange la un spritz monden nu e mare scofala.. se intampla des. Eu unul ma mai bucur sa intalnesc prieteni pe care nu am ocazia sa ii intalnesc des si care vin ca si mine la vitrina. Miezul consta in punctul culminant al deja celebrelor Baluri.. Premiile Academiei. Daca in general o festivitate de premiere certifica valoarea, Balul Academiei Catavencu face ofranda prostiei, infatuarii, caraghioslacului politic sau de orice fel. Perlele cele mai groase, iesirile cele mai burlesci sunt premiate ironic si fara perdea. Te astepti ca merituosii premiati sa se ascunda undeva in adancul debaralelor de-acasa si sa nu scoata capul pana cand trece apa si le spala rusinea. Ei bine, politicienii romani se inghesuie sa isi primeasca statueta, diploma si vinul la litru cu o pofta de nedescris. Ipocrizia nu are limite in seara premiilor.. Pe scena urca unul dupa altul, care de care mai zambaret si mai cu chef de glume, invatati probabil fie de consilieri fie de cine stie ce neaveniti, ca daca e Catavencu e de ras si nu trebuie carecumva sa fie acri sau antipatici. Am fost un cititor inversunat al fituicii iesite din disperarea unor oameni de calitate. Catavencu este inca singura publicatie care reuseste sa intretina la cald umorul trist al romanului in deriva. Sunt prea putini insa, cei care au inteles substratul glumelor echipei Catavencu. Bineinteles ca marele campion al prostiei, a fost Marean Vanghelie care a fost simpatic propunand doamnelor sa il ia acasa si domnilor sa stea in banca lor cat timp se afla in sectorul lui.. A luat si Ponta si a luat si Basescu doar ca cel din urma nu era de fata.. Premiul presedintelui a fost ridicat de UDMR care a tinut sa ne spuna ca ungurimea din parlament ne sta pemanent la dispozitie.. dar stiam si asta. In copilarie aveam un vecin poreclit partz.. puteti intui motivul. Ei bine marea bucurie a amicului in discutie era sa faci mishto' de el.. venea si ma ruga sa il iau la cioace.. Hai Mihae.. mai razi si tu de mine putin ca e misto'.. mai radem si noi. Cam de el imi aduc aminte de fiecare data cand sunt invitat la Balul Academiei.. Nu pot intelege neam, cum e posibil sa fi chemat pe scena pentru ineptiile pe care le scoti pe gura in timp ce o sala intreaga rade si cu curu' de tine, iar tu sa fii fericit de bagarea in seama. Mai mult, sa incerci sa fii si simpatic, lucru care supradimensioneaza situatia deja penibila in care te afli. Sa mai zica cineva ca nu traim in tara tuturor posibilitatilor. Vorbe moncher'.. vorbe.