Asteptarea.. Deja vu'..

De cand scoatem capul pe unde doare mai tare si pana ne-ntoarce Dumnezeu in tarana, avem de asteptat cate ceva, pe cate cineva.. Asteptam momente, asteptam sa se intample, asteptam sa depasim stari sau evenimente. Cand suntem mici asteptam sa fim mari iar cand suntem mari asteptam sa dam in mintea copiilor. Asteptam sa implinim 14 ani pentru a intra in posesia buletinului de identitate.. pe urma asteptam la coada in Herastrau ca sa putem inchiria o barca in care sa plimbam o fata asteptand un sarut, o imbratisare, un gest. Asteptam cu emotie si angoasa prima zi de scoala doar pentru ca 5 minute dupa inceperea orelor sa incepem sa asteptam sa scapam de ele.. de tot. Asteptam mai intai vacantele pe urma concediul si pe urma pensia. Odata cu vacantele incepe asteptarea materiala.. asteptam sa vedem cati bani crede mama ca ne sunt suficienti pentru o vacanta reusita, apoi stam dupa banii de concediu si ulterior asteptam sa vedem cat crede statul ca face munca noastra din ultimii 35 - 40 de ani. Asteptam o viata raspunsuri.. intai de la parinti pe urma de la prieteni, de la partenerii de viata si in final de la divinitate. Desi de cele mai multe ori, raspunsul fie se lasa asteptat fie este nemultumitor, continuam sa ne traim asteptarile la nesfarsit plini de sparanta. Asteptam schimbari in cei de langa noi.. Daca sufletul pereche se dovedeste a fi ratacit in trafic, asteptam sa il modificam pe cel care ne e mai la indemana.. Daca repectivul nu se lasa modificat, asteptam sa se dea macar pe brazda cat de cat. Asteptam rezultatele examenelor, analizelor, activitatilor profesionale, actiunilor proprii. Asteptam o viata mai buna cu sau fara credite, deciziile curtii supreme si alegerile anticipate. Facem anticamera la doctor, la maternitate, la administratia financiara, la examen si de fiecare data se dovedeste ca asteptarea noastra nu da roadele mult asteptate. Ne culcam devreme ca asteptam mai putin dimineata.. Asteptarile noastre sunt cumva caraghioase.. asteptam sa ne suim in tren doar ca sa putem incepe sa asteptam statia de destinatie. Suntem pregatiti inca de mici pentru asteptare.. nu trebuie decat sa reusim sa asteptam fara sa ne plictisim.. asta s-ar putea numi realizare. Asteptarea produce asteptare. Ne asteptam prietenii, pe urma asteptam ca unul din noi sa invarte o tigare ca sa asteptam mai relaxati sa inceapa filmul pe care trebuie sa il aduca altcineva de undeva cu mari sacrificii.. Fun. Se intampla insa ca unii sa nu suporte asteptarea.. eu de exemplu urasc sa astept, in special cand e vorba de o potentiala intalnire, o potentiala indeletnicire, un potential musafir.. Vorbesti de exemplu cu cineva care iti spune ca te suna cand termina treaba.. tu poate ai deja un program. Ce e de facut? Anulezi programul si te pui pe asteptat sau iti vezi de treaba urmand sa iei o decizie la venirea telefonului? De cele mai multe ori se intampla ca daca renunti in favoarea asteptarii te alegi cu praful de pe toba. Dupa cateva ore de asteptare in gol primesti in cel mai bun caz un telefon care te anunta ca azi nu se mai poate si ca urmeaza sa o iei de la capat maine. La urma urmei omu' ti-a zis ca nu stie cand termina.. tu aveai doar de asteptat un telefon. Am o prietena foarte buna care nu a ajuns niciodata la timp la o intalnire.. In cazul ei, ora stabilita e doar un guideline de principiu.. Ne vedem maine la 11 dimineata la Universitate inseamna in general ca daca te pornesti spre locul de intalnire pe la 11.45 esti in regula.. ajungi la timp. Sunt de asemenea situatii in care daca trebuie sa iau pe cineva cu masina, sa zicem din Drumul Taberei, ma anunt ca fiind in fata blocului inca de pe la Eroilor altfel risc un consum de benzina inutil. Nu se poate sa nu fi intalnit macar o data un personaj care sa iti zica la fiecare 5 minute ca ajunge acum pentru ca in final, dupa circa doua ore de asteptare, sa iti cerseasca intelegerea pentru ca a intervenit o situatie, ceva de viata si de moarte, motiv pentru care nu mai poate ajunge. Au aparut clinicile particulare. Tarifele practicate te pot face sa crezi ca asteptarile tale au luat sfarsit; ca o programare e sfanta si ca odata respectata ora esti ca si intrat.. nuuu. Singura diferenta intre o clinica particulara si un spital de stat e ca in cazul primei, scuzele sunt civilizate si pe un ton slugarnic in comparatie cu spitalul de stat, unde esti si injurat de mama in timp ce ti se spune ca medicii au si alte probleme de rezolvat si pe chestia asta nici cafeaua nu apuca sa o bea omeneste. Mai avem si asteptarile din gara sau aeroport atunci cand apar intarzieri. Deobicei panoul care anunta sosirea ne avertizeaza ca urmeaza o intarziere de 40 minute.. 60 de minute mai tarziu, panoul se modifica lasand sa apara o noua intarziere de 120 de minute si tot asa.. daca te duci la ghiseul de informatii sa vezi ce se intampla esti anuntat ca problemele s-au complicat si de fapt, nu se stie o ora exacta. Important in asemenea situatii este sa ai tot timpul la indemana ceva de facut.. un joc pe telefon, o hartie si un creion de desen, un laptop si nicte net etc. Probabil ca asteptarea este si motivul pentru care companiile de telefonie mobila au inventat serviciul Birou Mobil. Nu vad altfel de ce as avea nevoie de mobilitate atata timp cat am un birou undeva si o casa altundeva.. Daca e vreo urgenta poti suna, nu trebuie sa imi dai chiar totul pe fax. Stiu ca exista o optiune la abonamentele de date care iti da posibilitatea sa primesti un fax. Toate bune, doar ca pentru a putea citi faxul iti trebuie o imprimanta.. cam aici se termina treaba cu Biroul Mobil. Ce sa faci?.. Dai buzna in prima pravalie si ceri un ton pentru ca biroul tau mobil e plin de hartie pe stand-by? Nu.. Astepti pana la birou si te pui pe printat mobilitatea. E cam ca pe vremea pagerelor. Pagerul e ok in cazul in care pe strada sunt telefoane publice la tot pasul, ori in romania cucu telefoane publice.. sa nu mai vorbim ca atunci cand gaseai totusi unul, acesta era plin de fise sau blocat de aurolaci. Revin insa la asteptare. Viata trece pentru unii mai incet, pentru altii mai repede, pana cand ajungem la varsta la care constientizam ca de fapt, am ajuns la asteptarea finala. Cu totii asteptam finalul. La barbati asta se numeste varsta a treia in timp ce la femei nu se numeste de loc pentru ca doamnele sunt convinse ca sunt nemuritoare. Dupa o perioada scurta de negare, incepem sa ne umplem vietile cat mai e timp fara sa ne dam seama de caraghioslacul demersului. Am asteptat o viata cai verzi pe pereti iar 60 de ani ne punem pe alergat. Nu mai vrem sa asteptam nimic.. vrem totul in cantitati uriase. Nu mai avem timp de asteptat.. suntem prinsi cu regretele tineretii pierdute, a proiectelor nefinalizate si a viselor neimplinite. De fapt nu facem altceva decat sa facem asteptarea mai scurta.. timpul trece atat de repede cand il umpli cu ceva. Noroc ca pe praful asta nu prea gasesti nimic de facut si uite asa, pare ca traim mai mult. Eu unul ma pregatesc sa astept sa ma intorc din vacanta.. nu stiu inca de unde dar sunt sigur ca apare ceva..