Discutia de complezenta..

Am intarziat cu articolul asta si bine am facut.. cu fiecare zi trecuta se strang mai multe exemple. Pe de alta parte nu am avut timp sa ma pun pe scris.. recunosc. Am hotarat sa aduc in discutie subiectul asta acum, desi exemplele si varietatea discursurilor par sa fie fara de sfarsit, cand consider totusi ca am ajuns in sfarsit la momentul optim pentru contabilizare. Voi incerca sa trec in revista cateva tipuri de complezenta, urmand ulterior sa le detaliez de-a lungul unei serii, sper interesante. O sa incerc sa punctez, pe cat posibil, cat mai multe tipuri de dialog. Cel justificativ de exemplu imi place cel mai tare.. in varianta tipic romaneasca e delicios. Suntem la treaba impotriva dorintei noastre, regretam plapuma calda de acasa cu tot cu continutul ei minunat, ne e pofta de stat desi intelegem ca trebuie sa intretinem o sedinta de lucru fie ca ne place sau nu. Ne vedem doar ca sa ne justificam job description-ul, ca sa nu poata nimeni spune ca o frecam, ne intalnim doar ca sa aratam interlocutorilor nostri ca suntem prezenti si ca intelegem gravitatea situatiei. Daca cumva apare vreo acuza, venim cu texte gen: Am facut intalnirea, am discutat ce era de discutat, ne lovim insa de cateva piedici de neocolit.. pentru a gasi solutia, trebuie sa ne mai vedem de cateva ori. Pe scurt sa mai parem ocupati o vreme in ochii audientei.. Cum un asemenea proiect e sortit pieirii din start, la final ne mai vedem odata sa ne plangem de potrivnicia sortii si sa dam vina pe viciile de procedura ale tertilor.. Suntem foarte buni in esenta, dar romanul e de cacat si asta sta in calea fericirii noastre. Si daca nici asta nu sta in picioare atunci vom considera ca interlocutorii nostri nu au inteles de fapt despre ce era vorba initial in proiectul nostru. Discursul justificativ e produs in esenta de vina fiecarui personaj implicat.. ne simtim vinovati de delasare si atunci propunem fum.. praf in ochi. Mai putem identifica o forma a discursului justificativ.. cel produs de vina reala.. am facut o prostie si trebuie sa dau explicatii. Raul e deja facut, reparatia e putin probabila dar trebuie sa gasim o explicatie pertinenta pentru deranjul produs.. Fie ca propunem varianta E mai bine ca s-a intamplat acum sau asa, fie ca aratam cu degetul motivul evident si de neocolit, gasim intotdeauna o explicatie.. Geamul a crapat pentru ca nu era bine montat sau Daca lasai camera in verde nu aveam de ce sa umblu dupa vopsea si deci nu as fi dat cu masina peste omul ala. Indiferent de vina, exista intotdeauna un rau mai mare care ne-a facut sa gresim. Cu discutiile de complezenta treaba e mult mai variata.. Odata cu inaintarea in varsta, dialogul fad si fara sens isi face loc consecvent in limbaj. in adolescenta, cele mai amuzante dialoguri sunt cele de la petreceri.. cel putin pe vremea mea era extremely fun. Intri intr-o casa in care nu cunosti pe nimeni; maxim gazda si doi trei invitati daca ai noroc. Lumea, asezata de jur imprejurul camerei pentru a face loc potentialilor dansatori, se uita lung si neincrezator la noii veniti. In cel mai bun caz poti sesiza o privire interesata de la vreun sex opus.. Nu stii nimic despre cei prezenti si esti constient de penibilul situatiei in care te afli. Asta e momentul in care apar discutiile despre vreme.. aici sau in lift. Urci cu un necunoscut cateva etaje intr-un spatiu de 1 mp si parcurgi suprafete pana te lovesti de privirea la fel de jenata a colocatarului.. Nu mai repara liftul asta o data sau Nu stiu ce o sa ne facem vara asta cu asa calduri. Revin la petrecere si incerc sa leg o tacla cu personajul care pare mai prietenos.. Te stii de mult cu gazda? Eu sunt pentru prima data aici.. am venit cu un prieten comun. Dialogul poate escalada pana la descoperirea monumentala.. Frate ce mica e lumea! Pacat ca la varsta aia nu te gandesti sa inregistrezi toate dialogurile pe care le traiesti.. Ar fi loc de un BAFTA. Complezenta bat-o vina, se introduce si in prieteniile de suflet.. Prietenul cel mai bun sufera. Motivele nu conteaza. Suferinta are intotdeauna un motiv serios. Cu toate astea oamenii care cer sfaturi, o fac doar pentru impartasire nicidecum pentru aflarea unei eventuale iesiri din criza. Indiferent de cat de mult doare si de cat de constient esti de evidenta solutiei, esti in incapacitate de reactie. Cu totii consideram ca singura cale de oprire a sangerarii este acceptarea producatorului ranii intr-o forma de blazare cel putin bizara. Am o lama ascutita.. ma taie de cele mai multe ori dar in foarte putinele momente in care nu ma taie, este atat de frumoasa. Mare lucru daca ustura de cele mai multe ori.. e a mea si mi-e bine cu ea. Orice discutie avuta cu suferindul devine complezenta.. finalitatea exista doar in directia certificarii unei amicitii si nicidecum in cea a rezolvarii unei probleme deja certificate. Daca tonul ar fi unul de strigat de ajutor si daca in final dialogul ar fi unul edificator ar fi o treaba.. Nu este insa niciodata cazul. In asemenea situatii insa, ascultatorul trebuie sa isi asume cu seriozitate statutul de prieten adevarat.. doar asa suferinta poate fi macar pentru moment atenuata si doar asa prietenul va sti ca nu este singur pe lume. Nu cred ca trece o zi fara cel putin o conversatie de complezenta.. Salut, nu te-am vazut de o mie de ani.. trebuie neaparat sa ne scoatem la o bere.. avem atatea de povestit. Zece minute mai tarziu, intalnirea intamplatoare nu mai e nici macar o amintire voalata. Ma joc adeseori pe Facebook cautand pe chat oameni pe care nu i-am vazut de mult.. desi le apari in lista de prieteni online nu zic nici pas. Deschid o fereastra de chat si zic Salut.. sau Ce faci bre.. trece timpu fara sa te aud? Raspunsul vine aproape instantaneu.. Hellooooo, mama de cand nu te-am auzit.. Esti in tara? Te credeam plecat.. Mamaaa.. cand ne vedem? De parca prezenta mea in tara sau aiurea are vreo importanta pe mess.. Doar avem mess tocmai ca sa nu mai conteze locatia de moment. In zona online discutia de complezenta se regaseste din abundenta. Unii agatza, altii incearca doar apa cu piciorul, altii se plictisesc ingrozitor (e criza economica si suntem someri) altii ridica probleme si asteapta sa puna cate cineva botu'.. tot felul de prezente care de care mai impunatoare. Vreau sa punctez si discutiile de complezeta din zona de afaceri. Cu riscul de a jigni vreun profesionist, am descoperit de ce golful, jocul acela care consta in agresarea unei mingiutze de plastic cu un par elevat de metal, este o indeletnicire de bussines. Dand la o parte faptul ca cineva a fost indeajus de preocupat de inventarea unui sport in care intai iti arati muschii (uite ce departe pot sa trimit bilutza), urmand in final sa te chinui sa nimeresti o gaurica in iarba, cred ca scopul este de fapt o mare aroganta.. Calculam viteza vantului deci suntem destepti, trimitem bila departe deci suntem puternici, nimerim gaura deci suntem abili, avem banii necesari practicarii deci suntem smecheri.. pe scurt? Joc deci exist.. restul e cancan.

Ne vedem maine cu complezente la varsta a doua..