Nimicul cotidian..

Ma urc in masina si consum benzina degeaba. Refuz sa mai deschid televizorul pentru a putea fi surprins de realitatile romanesti in direct. Petrec ore intregi pe zi in traficul infernal doar pentru a ma bucura de plimbarea de seara. Traiesc intr-un oras in care lumea e agitata doar ca sa isi justifice orele de program. Oamenii produc un zumzet haotic fara finalitate. Ma prefac.. ca mananc, ca ma vad cu prietenii, ca am gasca, ca dialoghez, ca sunt prezent. Ordinatorul portabil, suita Adobe, produsul finit al muncii mele.. astea sunt singurele lucruri  cu care nu ma dau de-a dura; aici nu ma prefac. Sunt cand prietenos cand obosit cand fara chef. Intuiesc gropi, merg repede cu masina, primesc amenzi. Vad filme. Pregatesc proiecte, inventez traznai. Mai desenez ceva. Ma pierd pe la amiaza si nu ma gasesc nici acum. Scriu tot timpul. Sunt insomniac. Fumez. Sunt din nou vesel si pe urma cineva are grija sa imi treaca.. uneori e liftul cel stricat. Fac un afis, mi-l arat si imi cer parerea. Beau stout si rontai nachos. Caut locatie, fac bar. Beau putin. Suna telefonul. Imi raspund si ma scot in oras. Duc copilul la desen si ma uit la poarta maro pana se face ora. Mergem la un suc? Mai lucrez un pic. Frate!! Ce faci? Nu ne-am auzit de o mie de ani.. sa ne vedem odata.. cand ai tu timp si nu am eu sau invers. O ajut pe mama cu un drum. Spal masina. Ploua. Caut solutii. Mi-e dor.. de mine, de tine, de cine vrea, de Paris, de demult. Viena. Gabone, Jerome, vinuri si frunze. Vama. Niculae. Facturi. Panica. Mai merg pe la Matei.. vin, carne, fum mult de la masina de carbuni dar in general La grande Bouffe. Ma doare putin spatele dar mi-e si somn. Dorm prost la gandul ca pot sa scriu in loc sa dorm. Sau mai bine sa desenez ceva. In orasul tara, lucrurile o iau razna. La urmatoarea revolutie spargem banci. Oare ce o sa scriu azi? Despre nimic.. nimicul cotidian. Dimineata o iau de la capat doar ca in alta ordine.. Care vreti voi.