Discutia de complezenta.. varsta a doua..

Intarzii din ce in ce mai des cu scrisul. Am zis maine si au trecut 4 zile ca nimica.. ma rog asta din punct de vedere al scrisului. Povesteam de discutiile de complezenta la adolescenti urmand sa intru putin si prin curtea celor trecuti de 35. Complezenta se modifica, devine elevata si de cele mai multe ori mult mai greu de suportat.. Te amuza, stand deja pe o alta treapta, sa privesti inapoi si sa constientizezi timpul trecut, privind la cei mai tineri care inca spera ca o constatare a vremii te poate duce la o finalitate cel putin erotica. Dialogurile devin apasate, cu trimiteri adese la contextul politic, la diferentele de generatie si nu in ultimul rand la trend-uri. Mondenul ia locul complezentei timpurii.. indiferent de locatie sau context, aduci vorba de VIP-urile autohtone, esti in paine. Esti la curent deci existi.. Pentru ca in mod normal, dupa 30 de ani responsabilitatile incep sa iti ocupe mai tot timpul, Ce faci frate?.. mai bem si noi o bere?, devine Imi era un dor de tine.. trebuie sa ne vedem neaparat.. ne mai punem la curent cu starea de lucruri.. Ambele parti stiu cu certitudine ca o eventuala intalnire va derapa intr-un meeting plangacios, intr-o listare a depresiilor potentialului interlocutor. Ne prefacem deci interesati, raspundem la provocarea verbala cu un Noroc ca ai sunat tu pentru ca eu nu mai aveam numarul tau si imediat ce inchidem telefonul subliniem in agenda.. NU RASPUNDE.. NICIODATA! la sfarsitul unei zile, ajungi acasa si indiferent pe cine gasesti acolo, caine, pisica, pestisor, frate, sora sau alti parteneri de respirat si te plangi.. M-a prins cutare la telefon.. frate.. nu mai scapam.. a trebuit sa suport. Incepem sa ducem dorul unei discutii placute si inovatoare, speram in polemica si ne dorim parteneri de observatie. Incet, timpul devine complezenta.. Esti la o masa plina de indivizi neinsemnati.. prezenta ta la masa este in cel mai bun caz o taxa care trebuie platita. Linistea ta, vazuta cu siguranta de auditoriu ca o lipsa de antren in ale distractiei, este de fapt asumarea tacita a unui traseu. Finalitatea difera in functie de calitatea partenerului de tacere. Asumarea nelalocului este dovada maturizarii.. Am incercat de exemplu cu ani in urma sa imbrac din nou hainele de rocker.. Faceam ordine prin casa si gasisem intr-o lada pachetul complet: blugi rupti, camasa de doc, tricoul cu Iron Maiden, lanturile si tintele, clemele de intins pantalonii pe picior si desigur bocancii militari matuiti de nisipul incins din 2 Mai. Usor amuzat de regasire, am inceput sa imbrac tinuta obosita.. in fata oglinzii au inceput sa imi tremure picioarele.. cucu nostalgii, canci suparare metalica.. in ochii mei eram doar penibil. Gandul la vremurile de betie, la petrecerile abominabile sunt inca proaspete si ma infioara placut.. omul de 28 de ani din oglinda era insa un caraghios; poate doar in contextul unui bal mascat sa fi facut ceva senzatie. Am fortat nota si am iesit in strada.. o paranoia tipica consumului de droguri de mare risc m-a cuprins instantaneu. Toata lumea se uita la mine cu dezgust, auzeam gandurile oamenilor care  ma privesc.. Nu era loc de complezenta.. de data asta aveau dreptate.. eram nelalocul meu. De atunci discutiile de complezenta adolescentine au disparut.. Pana si coplezenta tacerii mele in fata discursurilor severe au prins un usor iz de respect. Mai ai mult de strigat? Ca vreau sa fug la bere, a devenit Stiu.. ai dreptate. Revin la subiect.. Se intampla insa sa ai o zi proasta, treaba des intalnita odata trecut de 30, si sa ai nevoie de un interlocutor de moment. Cauti unul mai tanar ca sa impui prin varsta si te apuci de el.. Omul sta si asculta spasit neindraznind sa te repeada.. de-aia l-ai ales asa tanar. Tu iti versi amocul el inghite complezent.. cumva in asta se transforma tot, urmand ca la nasterea primului nepot sa fii scos pe linie moarta.. viata tocmai a devenit complezenta.